Eşti copacul aceleaşi păduri. Ai crescut la fel de înalt ca şi ceilalţi copaci, ai înverzit la fel de verde, te-ai închinat soarelui şi te-ai plecat ploii, te-ai hrănit din acelaşi pământ şi ai umbrit acelaşi pământ, acelaşi vânt şi acelaşi ger te-au călit. Eşti aidoma copacilor din jurul tău. Poate diferă forma unei frunze, poate ai un inel în plus faţă de alţii, poate că ai crescut mai strâmb puţin. În rest, eşti parte din pădure şi nimeni nu te poate remarca în marea de copaci, indiferent din ce poziţie ar privi.
Ambiţia te poate ajuta să te ridici deasupra celorlalţi copaci, să îi umbreşti, cu voie sau fără de voie, să le furi soarele ce îi hrăneşte. Cu siguranţă o asemenea creştere îţi va fi benefică pentru un timp mai scurt sau mai lung. Ai putea face lucruri măreţe de la înălţimea la care te-ai suit. Ai putea chiar să atingi visele, şi cerul, dacă ţi-ai dori cu adevărat. De un singur lucru să îţi aminteşti şi să ai grijă în viaţă: atunci când eşti diferit de ceilalţi, când te faci remarcat, rişti să te zărească pădurarul, să te placă şi să te doboare pentru a se folosi de tine!
Ambitia te ridica… ambitia te coboara. (doboara)
Exact! :)
Adică să nu creşti mare, să nu te placă fetele? ;)
Ambiția mă poate ajuta să cresc deasupra celorlalți copaci, dar va trebui să fiu foarte atent atunci ând va fi să cad, căci o voi face de la mare înălțime, …
Pai padurarul gandeste bine: el are nevoie de toata padurea, nu de un copac mai bun decat altii.
Pe de alta parte, nici sa ramai copac pitic si lipsit de seva nu e bine, ca te usuci.
Sa te ridici deasupra tuturor, sa ii umbresti si sa le furi soarele…asta-i ambitie de politician roman :)) Pacat ca n-aem padurari de-ajuns! ;)
Eu am o propunere ambitioasa pt promovarea si mai inalta a acestui blog: permiterea vizionarii articolelor si in varianta pt echipamente mobile de tip smartphone.
Minunata metafora! Forma e la inaltimea continutului! Mi a plăcut mult.
Multumesc frumos, doamna mea draga!