Am sterilizat cățeaua ca să nu mai intre în călduri

Am sterilizat cățeaua ca să nu mai intre în călduri

Pentru noi a fost un adevărat coșmar perioada în care mi-a intrat cățeaua în călduri. Avem un câine mascul necastrat în casă, care pur și simplu a înnebunit când a simțit că lui Onix i s-a schimbat mirosul. Cățelușa, la rândul ei, îl căuta și îl provoca permanent. Pentru că nu ne dorim pui de câine, am decis atunci să îl ducem pe Bruno la o pensiune canină până iese cățeaua din călduri. Veterinarul ne-a spus că va putea fi sterilizată la minim trei luni de când iese din călduri.

Așadar, iată-ne în data de 10 decembrie 2020, la prima oră a dimineții, la ușa cabinetului veterinar, să lăsăm cățelușa programată pentru operația de sterilizare. Am urmat întocmai indicațiile medicului: i-am dat ultima masă înainte de ora 22 în seara de dinaintea operației, dar i-am lăsat castronul cu apă proaspătă la îndemână. I-am luat apa dimineața, când m-am trezit.

Nu știu la ce oră a fost operată Onix. În jurul orei 14 ne-au sunat să ne spună că e bine, a fost operată, a vomat puțin, dar totul este în regulă. La ora 16 ne-am dus să o luăm de la cabinet. Onix era pe picioarele ei. Ușor amețită de anestezie, dar sănătoasă și destul de lucidă cât să meargă singură până la mașină și să latre cu hotărâre un cățel care trecea prin zonă.

 

 

Tot de la cabinetul veterinar i-am cumpărat un “colier” albastru foarte confortabil care să o împiedice să se lingă la operație, căci există riscul să desfacă firele înainte ca tăietura să se vindece. Oameni buni, profitați de condițiile din România, unde mai mereu apare câte o campanie gratuită de sterilizare a câinilor care nu sunt de rasă pură. Pe noi ne-au costat operația cățelei și colierul 292 de lire sterline, o sumă care nu e deloc neglijabilă.

Suntem mulțumiți. Câinele e bine, operația de sterilizare abia se vede, e curată și se vindecă foarte frumos. Mulțumim, Riverside Veterinary Practice!

În prima noapte de după operație, Onix s-a trezit și a băut foarte multă apă. Am auzit-o ca prin vis, dar nu am dat importanță, probabil pentru că eram foarte obosită din cauza emoțiilor de peste zi. După nici o oră s-a trezit iar. A vomat toată apa la noi în pat, așa că pe la ora 3 și jumătate schimbam așternuturile.

O zi a stat liniștită nebuna de Onix. Când observam că avea urechile reci sau că voia să se lingă la operație, îi aruncam un colț de păturică peste burtă. Se culcușea acolo și încerca să doarmă, iar eu eram mulțumită că nu trebuia să o chinui punându-i “colierul” la gât. Dureri nu a avut, pentru că am primit de la medic calmante pentru primele trei zile de după operație și i-am dat după indicatiile lui – mai are una pentru mâine.

 

 

În dimineața aceasta e deja câinele pe care îl știu de aproape un an. Agitată, umblând de colo-colo fără astâmpăr, chemându-mă la fiecare trei minute să o mângâi, furând de la Bruno tot ce i se pare că are el mai de preț (jucării, o recompensă, un loc mai cald sau mai moale). După ce i-am dat calmantul, s-a potolit și a adormit.

Am sterilizat cățeaua ca să nu mai intre în călduri. Bine ai revenit printre noi, Onix!

Pentru că a fost fată cuminte, Onix a primit un frumos colier. Credeți că se asortează la rochia neagră a micuței?