Nu îmi amintesc cu ce ocazie am ajuns aici. Nici măcar nu sunt sigură că știu unde mă aflu. Semiîntunericul holului îmi poartă pașii din ușă în ușă. Presimt că în spatele uneia dintre aceste uși metalice voi găsi răspunsurile căutate. Sunt închise toate. Mă uit pe gemulețele rotunde și nu văd nimic interesant. Instinctul îmi dictează să merg mai departe. În dreptul unei uși deschise, curiozitatea mă face să mă opresc o secundă. Văd centrifuga învârtindu-se și îmi dau seama că toți piloții au fost băgați la somn.
Vreau să merg mai departe de-a lungul holului, însă tocmai am observat o lumină portocalie clipind pe afișajul imens de deasupra maşinăriei uriaşe care se învârte cu viteză. Fac un pas înapoi și le văd numele. Nu îi cunosc personal, nu îi știu cum arată. Amândoi fac parte din delegația poloneză. Pe afișaj scrie că sunt morți. Nu, nu aveți cum să muriți în centrifugă!
Apăs disperată butonul și mașinăria se oprește brusc, silențios. Primul dintre ei pare mort. Nu mișcă și nu respiră. Îl scutur cu putere. Țip la el! Începe să respire, trage cu nesaț aerul în piept, așa cum fac oamenii care și-au ținut mult timp respirația. Observ că plăcuța de recunoaștere de la gât îi apăsase pe o venă. Fug spre celălalt pilot și îi smulg plăcuța care seamănă la formă cu etichetele bluzelor de damă. Își revine rapid, respiră puternic de câteva ori și îmi zâmbește cu recunoștință.
Au trecut câteva ore de atunci. Zona este plină de jurnaliști ce stau în așteptare precum hienele. Mă pregătesc sufletește pentru ceea ce va urma. Îmi vor pune multe întrebări, vor dori să afle ce am simțit când mi-am dat seama că am salvat doi oameni importanți de la moarte. Ciudat! Nimeni nu mă caută și nu mă întreabă nimic. Jurnaliștii au venit la o banală conferință de presă pe tema zborurilor în spațiu. Sunt dezamăgită și nu înțeleg de ce a fost mușamalizat incidentul.
Unul dintre piloți îmi mulțumește pe facebook. În română. Să îi răspund în română sau în engleză? Cred că a fost afectat de minutele în care nu a respirat. Poate i-ar fi mai ușor dacă i-aș scrie în poloneză. Nu apuc să scriu nimic. Îmi apar tot felul de mesaje răutăcioase. Multă lume mă înjură, îmi reproșează că am mințit. Sunt convinși că piloții nu fuseseră declarați morți, că acele plăcuțe nu ar fi avut cum să îi omoare. Toți au impresia că am vrut doar să mă fac remarcată. Tac și înghit, pentru că nimeni nu mă susține, deși conducerea știe care este adevărul.
Aceste mesaje pline de sarcasm m-au afectat mai tare decât aș vrea să recunosc, făcându-mă să mă trezesc din somn înainte de a fi găsit soluția. Oare cum ar fi trebuit să procedez pentru a mă apăra de atacurile verbale ale necunoscuților?
Excelenta proza! Imi aminteste de o carte scrisa de Steven King. Se numeste Langolierii. Descria cateva secunde dramatice dintr-o calatorie cu avionul, acele secunde dintre viata si moarte.
Cum sa te aperi de atacurile verbale. E o intrebare foarte buna. Daca nu pot fi ignorate, poti riposta pe masura. Depinde de situatie. Cred ca fiecare stie cum sa reactioneze in astfel de ipostaze, din instinct.
A fost unul dintre cele mai ciudate vise si chiar m-am trezit suparata ca nu am gasit nimic inteligent de spus sutelor de oameni care ma acuzau de ceva ce nu facusem. :)))
M-am asezat la laptop si am scris repede, temandu-ma ca as putea pierde amanuntele… :))))
Eu nu stiu alt remediu pentru atatcurile astea decat ignorarea lor. Bine ca a fost doar un vis. Dar l-ai manuit excelent in cuvinte. Ca de obicei, de altfel :)
Merci, Iuli! L-am scris imediat ce m-am trezit, fara inflorituri, fara nimic. Asa cum vazusem si simtisem… :)))
Da’, tu eşti ocupată şi noaptea? Nu poţi dormi şi tu liniştită ca omu’? Îţi trebuia subiect pentru blog, nu? Măi, Vienela…frumos…ce să zic…
Subiecte mai aveam, dar am asternut repede visul pe foaie, sa nu se piarda… Asa imi spune si Mihai, ca nici noaptea nu sunt capabila sa ma odihnesc… Trebuie sa visez eu ceva care sa ma oboseasca. :))))
Vienela, cred ca pilotul tau ti-a multumit cu varf si indesat, invartindu-se pe deasupra blocului meu. :)))
Fa-i semn sa te ia cu el. Va astept la o cafea! :)))
Eu nu le-as citi deloc. De ce as face-o? Cuvintele dor, ranesc si mai nou ucid. Iar mesajele postate pe facebook sunt extrem de virulente. Nu ai cum sa le citesti si sa ramai nepasator. Pe noi, cel putin pe mine, ma afecteaza si cand cineva nu-mi intelege mesajul articolului postat pe blog si se apuca sa comenteze prostii…ma incarc cu energie negativa si cu greu imi revin.
Acelasi lucru patesc si eu cand vad ca unii nu citesc decat fragmente din ceea ce scriu…
bine ca nu a fost decat vis!
Sigur… M-am trezit destul de suparata… :)
Te-au suparat jurnalistii ? Tare, tare rau?
As fi putut avea si eu un moment de glorie in viata si pe ala l-am ratat! :)))
Tendinţa se păstreză, trebuie doar să o vezi . :)
Nimic nu e ratat sau pierdut.
un vis … da !! dar ai salvat doua vieti …
Asa este… Chiar si fiind doar imaginare, acele vieti erau importante… :)
Foarte tare. Am citit pe nerăsuflate. Cred că viul tău era complet așa pentru că tu te simțeai oarecum fericită și împlinită că i-ai salvat fără să-ți pese de părerile celorlalți. Oricum foarte tare visul :))!
Un vis interesant, ce releva dorinta ta de a face bine.
Cat despre rautatile din viata reala, eu le ignor si atat. Fireste, rup de indata orice legatura cu persoana care le spune/scrie. Viata e, totusi, scurta. De ce sa mi-o innegurez eu cu asemenea lucruri ? Le dau la spate, cum se spune. Iar sustinerea celor care te cunosc… Se intampla destul de rar, din pacate.
Din partea mea, poti sa-i bati pe toti in vis. In realitate da-i cu ignore :)
corect! :D aşa zic şi eu!
Interesant vis. Ca sa vezi! In vis, ca si in realitate, cine face bine semenilor este, cel mai adesea, pedepsit :)
Cand ripostezi la atacurile verbale se cronicizeaza “durerea”; cand nu ripostezi, atacurile vor fi din ce in ce mai slabe, dar numai “in linia intaia”, pentru ca vor continua in spatele tau si nu vei mai sti ce se arunca la vulturi… :) Oricum o dai tot in pierdere iesi, pe termen scurt. Cred ca in astfel de cazuri e valabila zicala: tine-ti prietenii aproape si dusmanii si mai aproape. :) Dar aceasta nu inseamna ca as urma ‘sfatul”. :)) Nu! I-as da naibii pe cei care croncane aiurea doar pentru ca pot.
Zina a punctat excelent: sustinerea celor care te cunosc se intampla destul de rar. Dar, poate, acestia nu stiu ca ai nevoie de sustinere :) (nu ma refer la cei neinteresanti care afirma “nu e lupta mea” – pentru ca e si lupta lor, daca se considera a fi prieteni sau doar… oameni “de caracter”.
Ups! Iar am un episod de “tastaturolee” :)
Frumoasă povestire!
În cazul din poveste, ignorarea este cea mai bună soluție.
În viața reală, ar trebui să putem demonstra că adevărul nu este de partea oficialităților!
Întâmplarea ta se aseamănă cu evenimente din viață, când autoritățile mușamalizează adevărate tragedii. În astfel de situații, ar trebui să luăm poziție fermă de demascare, pentru că altfel ajungem unde, de fapt am ajuns, să nu mai creadă nimeni când strigăm “lupul!”!!!
Eu nu stiu ce sa iti raspund…Ciudat vis! O bucurie urmata de o dezamagire.
Azi citeam , vazand un anunt postat de un ziar , pe pagina unui cantaret roman…si m-am intrebat cum de suporta omul ala toate acele comentarii rautacioase si pline de uraciune , carora le raspunde cu zambete de la emoticoane si cu raspunsuri hazli ?
În vis ca și în realitate. Bine, rău, oameni săritori, nedreptate. Și pe deasupra Facebook. Locul unde se consumă drame și se trăiesc succese. Eu zic că visele oglindesc doar întâmplările din viața de zi cu zi.
Pai de ce-i bagi in seama? Adica eu trebuie sa-mi pun funia de gat ca am cinci tampiti care-mi sugereaza zilnic asta? :P Unu la mana in vis poti sa le dai si foc, doi la mana in online poti sa le raspunzi agresiv si trei la mana in realitate poti sa-i mistocaresti/jenezi. Ce tine insa oricand e obrazul gros. Intotdeauna vei avea de a face cu frustrati sau cu tipi cu prea mult timp si accese de narcisism, nu merita sa-ti consumi un neuron pe ei. Decat pentru mistocareala.
Dacă tu eşti mulţumită de tine, iar pilotul îţi e recunoscător …asta-i tot ce contează.
Oamenii mereu vor găsi ceva de comentat, fie că spui adevărul, fie că minţi.
Apropo, cred că ar trebui sa împărtăşeşti visele tale cu scenariştii de la Hollywood!
“E ceva de vis!”
Toate acestea ne spun ca visam frumos sau ar trebui!
Cu siguranta ca atunci cand zbori in vis, fara avion, e cel mai bun vis!
Acest vis iti spune ca esti pregatita sa incepi sa activezi cum vrei tu in mod creatiiv, pe blog sau in alta parte, chiar daca ti-e teama de gura lumii, si esti chiar dezamagita sa constati ce neplacuta poate fi aceea, insa visul tie iti comunica faptul ca tu esti stapana pe situatie,ba chiar talentata la PR chiar in cazul unor cauze asa zis chiar pierdute. Este iarasi un vis in care partea ta cea mai interioara se pare a fi nevoita sa iti aduca aminte atunci cand dormi de calitatile si de abilitatile tale, zau, ce naiba esti asa de severa fata de tine insuti atunci cand esti in stre de veghe de trebuie sa iti aduca aminte si sa-ti confirme visele ca esti totusi stapana pe sitautie ?
PS Visul tau iti readuce amite si ca esti cam mandra atunci cand zici ca nu ai nevoie de sefi, si ca vrei sa fii independenta, si uneori un sef, sau,ma rog,un manager, te poate si ajuta sau promova, nu numai cicali la cap, desi desigur asta e mai rar in cazul unor mari corporatii in care managerilor si sefilor nu le pasa decat sa nu-si piarda ei propriul lor job, si habar nu au despre inferiorii lor amarati, mici, flamanzi pt atentie, etc
Glumesc, dar partea cu actiunea de salvare poate reprezenta un aspect pe care incerci sa-l implementezi in viata ta, ceva care pana acum ai neglijat sau ai cam dat la o parte, si viseul iti reaminteste NU ca “ai neglijat”, (nu neglijenta e in prim plan in acest vis, aia e partea gresita, impresia care o ai tu despre tine, care e exagerat de gresita, si nu pe asta incearca visul sa o corecteze in primul rand, deoarece Mos Ene stie ca noi oricum gandim si percepem eronat/distorsionat, fie ca suntem treji sau adormiti, dar asta e, nu ai ce sa-i faci, D-zeu e de vina…ma rog, sorry, asta e deja cam nordic, cred ca mai de graba mama Natura e de vina, depoarece e mai usor sa dam vina pe mame, dar si depoarece e clar pt multa lumea ca D-zeu colaboreaza cu mama Natura, ba chiar tine la ea deosebit de mult, spre deosebire de noi oamenii, care incercam sa ne luptam impotriva ei, din diverse motive), dar in fine, visul zice ca “esti in stare sa iti faci ce ti-ai propus, care este in ultima vreme un lucru pe care l-ai neglijat”, de ex fie sa iti cumperi o pereche de botine de iarna sau chiar o umbrela dat fiind ca vine in curand toamna, fie sa-ti deschizi un magazin on-line care vinde el aceste obiecte real utile, sau de fapt orice ti-a propus, sau orice ti-era teama ca ai neglijat sa faci si acum te simteai vinovata, probabil ca nu spalasesi cana de cafea, sau ceva simplu de genul asta inainte sa te culci, iar visul, mereu prezent la datorie, ti-a reamintit sa nu intri in panica, deoarece ai mai uitat si in trecut, dar asta nu e grav, deoarece inca esti in str=are sa indeplinesti acesta activitate cu brio, dupa ce te vei fi odihnit cu ajutorul unui somn recuperator.
La dracu’, tu visezi bine, măi! Eu am o mică obsesie cu avioanele, și mereu am visul ăsta în care mă plimb într-o jucărioară de-asta de generația a 5-a, și apoi dispare. Iar eu…rămân o secundă în aer ca Will E Coyote, după care pic așa ca un pietroi. :))
concentreaza-te inainte de culcare bine de tot, pregateste un raspuns inteligent si doreste-ti tare sa visezi in continuare. mie nu-mi iese niciodata…dar cine stie? :)
Şi de ce nu ne chemi şi pe noi în vise? Tu ştii ce m-am plictisit săptămâna asta în visele mele ?!
Nu ştiu cum faci, dar visele tale sunt tocmai bune de pus în cuvinte.
Cum fac să visez şi eu aşa? Să nu-mi spui că trebuie să mă culc lângă Mihai! :)
Se zice ca bine faci, bine gasesti. Doar se zice.
Cat despre a nu sti cum sa mai procedezi, cum sa faci ca mesajul pe care doresti sa-l transmiti sa ajunga nealterat la ceilalti, e greu. Constat asta din propria-mi experienta.
Eu ii ignor pe acesti necunoscuti care ma ataca, oricum vorbesc in nestiinta de cauza, de ce ne-am lasa afectate? Sunt doar niste limitati care privesc lucrurile dintr-un colt extrem de ingust.
Eu rautatile le tratez cu indiferenta, ca si cum nici nu as vedea…