Din discuție în discuție am ajuns până la momentul când, cu blândețe și diplomație, soțul meu mi-a spus că mă însoțește, dacă sunt decisă să îmi cumpăr creioane colorate și să mă joc de-a marele Picasso, chiar și în condițiile în care știu că nu am strop de talent la desen. Nu am avut nevoie de un al doilea îndemn. Bocanci în picioare, geacă pe umeri, câinele lăsat în casă, pentru apărarea valorosului teritoriu, și am pornit pe drumul spre supermarket. M-am oprit doar să adun câteva castane, apoi să fac niște fotografii.
În ciuda frigului de afară, doi bărbați stăteau la colțul străzii, la bar, cu halba de bere alături. Unul dintre ei se străduia să își amintească măcar trei versuri din poezia despre vacă, armăsar și bou. Am trecut repede pe lângă ei, mai atentă la un avocado ce zâmbea verde din poza de pe clădire. Unii spun că acest fruct ar avea gust bun, dar mie forma și culoarea nu îmi inspiră prea mare încredere. Prefer să cumpăr un caiet de desen. Cel mai probabil am o defecțiune la căpșor, ar putea spune alții. Treaba lor dacă vor să îmi pună vreo etichetă. Atâta timp cât îmi mai simt creierul fiabil, puțin îmi pasă că în ochii altora par o ciudată care își cheltuie banii pe țigări, cărți, dulciuri și creioane colorate. Mai grav este când intru decisă în supermarket și, în loc să cumpăr obiectele pentru care am venit, plec de acolo cu un flacon de parfum sau cine știe ce altă porcărioară. Și asta numai din cauză că magazinul respectiv nu are creioane colorate de calitate.
Chiar mai grav de atât mi se pare faptul că bloggerii, din neștiute motive, refuză să își folosească imaginația pentru a participa la jocul celor 12 cuvinte (indemn, discutie, castane, creioane, halba, flacon, teritoriu, blandete, defectiune, avocado, eticheta, fiabil). Măcar voi, cei care citiți, dați clic și bucurați-vă de ceea ce au imaginat colegii mei. Eu am o lene de mă doare…
Sunt sigură că știi că există cărți de colorat pentru adulți. I-am făcut una ca_cadou fetei mele (cu ccreioane în culori moi, potrivite) și mi-a scos din poșeta ei imensă o altă carte de colorat (nu la fel de frumoasă ca a mea 🙂 ). Există diverse teme. Acum caut o carte cu mandale. Ori te calmează, ori te enervează. Tertium non datur.
🙂 Da, stiu ca exista si ca au facut valuri anul acesta in intreaga lume. Eu voiam creioanele numai pentru a le dovedi baietilor mei ca sunt capabila sa reproduc un anumit desen. Daca imi reuseste, ma lasa sa imi pictez un perete. Daca nu, imi pun doar poze. :))
Nu am incercat cartile de colorat. Nu sunt sigura ca as mai avea rabdare… 😉
Dupa ce ti-am citit textul, la acelasi lucru m-am gandit si eu, ca in comentariul anterior.
In ultima vreme mi-am cumparat o gramada de cartulii de colorat pentru oamenii mari…! 😀
Chiar daca nu exista cuvantul inca, le consider asa, ca o “desenoterapie”!
Seara buna si o saptamana frumoasa si senina, draga Vienela!
Ce creioane de colorat folosesti pentru cartuliile de colorat? Parca ma bate gandul sa incerc si eu, desi nu prea mai dispun de timp liber. 🙂
Numai bine iti doresc, Suzana!
Am luat in ultima vreme creioane sub marca Bic. Mi s-au parut destul de rezistente ( la cum le apasa nepotica!) Dar sincer, nu prea ma uit la firma. Ce gasesc la papetaria din piata! 🙂
Da, produsele de la Bic imi plac si mie. Nepotii mei au niste creioane groase, cu mina moale, pentru care ii invidiez. Sunt marca ikea. Singura problema e ca nu au gasit ascutitoare pe masura lor. Tot prin papetarii cred ca voi cauta creioane.
Eu am primit de curand o carte de colorat pentru adulti, pot spune ca am un nou hobby :)). Iar legat de avocado: eu nu cred ca are vreun gust.
Stii ca te va penaliza google pentru semnatura din comentariu? Sa nu vii sa ma rogi sa sterg numele, ca iti cer cel putin o cutie cu creioane de colorat – d-alea bune. :p
Dar ai gustat avocado sau spui doar asa, ca mine, din ceea ce iti imaginezi?