Astăzi am găsit pe multe dintre blogurile pe care am intrat discuţii despre Halloween, despre cum a fost sărbătorit la sfârşitul săptămânii sau cum va fi  sărbătorit mâine seară, adica pe data de 31 octombrie.

Mă tot întreb de azi dimineaţă ce avem noi, românii, în comun cu această sărbătoare, de ce vrem să îi copiem pe alţii? Pariez că mulţi dintre cei care îşi pregătesc astăzi costumele de halloween nici măcar nu ştiu ce reprezintă pentru alţii această zi. Mare lucru nici eu nu ştiu, în afară de faptul că este (sau a fost cândva) o chestie legată de sfinţii catolicilor, transformată astăzi în multe ţări într-un motiv de distracţie, într-un soi de carnaval. Nu mă atrage ideea de a mă costuma şi nici nu îi înţeleg pe cei care o fac, dacă nu au legături cu catolicii.

Ceea ce m-a enervat cel mai tare a fost discuţia pe care am avut-o cu băiatul meu, care de câteva zile îşi face planuri pentru miercuri, când va ieşi cu nişte prieteni la club, să se distreze “de halloween”. Nu mă deranja că vrea să iasă, să se distreze, dar de ce trebuie să aştepte sărbătoarea altora?

Rumegând puţin la asta, am realizat că pentru el halloween-ul reprezintă momentul în care poate merge costumat nebuneşte pe stradă, momentul în care îşi poate mânji faţa cu modele ciudate, momentul în care poate face lucruri pe care nu le face de obicei.

Rumegând încă puţin, mi-am spus: de ce nu? Ce m-ar împiedica chiar şi pe mine să ies mascată pe stradă mâine seară, să beau un suc alături de soţul meu într-un bar, îmbrăcaţi ciudat? Vârsta? Nu. Lipsa unui costum adecvat? Nu. Teama de ridicol? Da, asta cred că m-ar împiedica.

Îmi şi imaginez grupurile de liceeni fluierând la vederea unei femei de-o seamă cu mama lor, cu coarne în cap sau pictată pe faţă. Sau poate că nu ar fi atât de rău. Toata lumea ar fi pusă pe distracţie şi probabil nici nu ar observa prezenţa noastră. La urma urmelor, mă integrez destul de repede printre oamenii cărora le place să se distreze.

Mă uit pe internet şi văd costume de drăcuşori, cu coarne şi codiţă. Văd nişte vrăjitoare cu mătura în mână. E, aici începe să îmi placă, pentru că am o mătură pe la bucătărie. Deci o parte din costum e pregătită.

Voi ce spuneţi, să îmi caut nişte corniţe pentru halloween sau să mă duc liniştită, ca orice femeie de seama mea, să mătur prin bucătărie, apoi să urmăresc o telenovelă?