Mă leg de literele aşezate pe tabla de scrabble şi formez cuvântul leacă. Ce înseamnă? întreabă el mirat. Cum, nu ştii ce înseamnă o leacă? “Deloc”, “puţin”, “niţel”… Nu, forma corectă este oleacă, zâmbeşte el amuzat. Mă înroşesc, deschid dex-ul, plec ruşinată ochii învălătuciţi în mirare, leoarcă de transpiraţia rece care îmi şiroieşte pe spate şi pe tâmple. E primul (şi ultimul) şah-mat pe care mi-l dă. Părerile-mi spanciulite despre propria persoană se fărâmă rapid şi-un singur gând îmi tot dă târcoale; “râdea hârb de oală spartă”. Conştientizez, pentru prima dată în viaţă, că m-am înconjurat de oameni faţă de care voiam să par mai cu moţ.
Mă roade un gând rău. Poate m-am aburcat pe-un fals piedestal, poate am dispreţuit persoane care nu meritau dispreţul meu (până la urmă, de ce dispreţuim uneori oamenii?), poate am adăstat prea mult în postura de fiinţă superioară altora. De ce mi-ar păsa că unii-s măturători pe la oraş, iar alţii megieşi, că unii-s cilibii şi alţii mai puţin, dacă pot învăţa chiar şi un singur cuvânt nou de la ei, dacă pot urca măcar o singură treaptă datorită învăţăturilor primite de la ei? De ce nu sunt atentă la cei din jurul meu? În fiecare privire se află o lecţie. Chiar şi pălămida, cât e de ţepoasă şi aparent dăunătoare, tot plantă rămâne şi tot atrage o musculiţă, o albină, un fluture. Trebuie doar să renunţ la caracterul teios, să-mi deschid ochii şi mintea pentru a învăţa permanent.
“Celor mai multe fiinţe umane le plăcea să-i adore de departe pe oamenii cu abilităţi extraordinare, dar preferau ca prietenii lor să fie nişte incompetenţi.” Orson Scott Card, Navele pământului
Cu 20 de ani în urmă, atunci când am gândit cele de mai sus, inconştient îmi căutam prieteni pe care să îi pot domina intelectual. Ţeseam în jurul meu o plasă care să mă apere de oamenii inteligenţi, căci ei îmi trezeau temeri şi complexe. Cu greu am reuşit mai târziu să rup plasa în care alunecasem de bunăvoie…
Ce au ţesut colegii mei cu cele 12 cuvinte (aburcat, megiesi, oleaca, teios, palamida, leoarca, harb, adastat, invalatuciti, mat, cilibii, spanciulite) puteţi afla verificând tabelul.
Spanciulite… am învățat un cuvânt nou astăzi. Mulțumesc, Vienela!
Tot astazi l-am invatat si eu, sincera sa fiu. Daca nu era joaca aceasta de-a cuvintele impuse… :)))
Ti-am salvat blogul pe unul dintre blogurile mele, sa nu te pierd. :)
Trebuie să recunosc că nu ştiam ce înseamnă “cilibii”. Iar pălămida o ştiam mai mult în sensul peştelui marin! :)
Am descoperit si eu doua cuvinte noi cu aceasta ocazie: teios si spanciulite. :)))