Animalul alerga agitat, avântat, adulmecând aerul. Atâtea arome asaltau arinişul… Alungă amarul aberant al ameninţării apărute atunci. Aşa aşteptând arată anormal.

Apare Adam, adevărat arcaş, atacator agil. Animalul avea acum alături arma albă a adversarului. Aşteaptă alarmat atacul. Ascultă afectat, apoi alunecă amorţit, adoptând acea atitudine angelică a animalelor ameninţate.

Apoi acceptă adevărul amarnic, angoasant,agonizant. Acceptă agonia, asudând abandonat amorţelii.

Anotimpul alb a aşternut adăpost adecvat animalului atins aievea.

Adoarme!!!

Adio!!!