Mă sună într-o zi tatăl lui Ionuț. Nu l-am mai auzit de mult și mă întreb cu ce ocazie am onoarea de a-i auzi vocea. 🙂 Nu îmi spune nimic, ci doar îl cere pe Mihai la telefon. Sunt peste măsură de uimită, dar nu îl intreb nimic (doar mă știți că sunt discreția întruchipată) și îl chem pe Mihai. Se retrage strategic în bucătărie cu telefonul fix la ureche. Deja mi-a stârnit curiozitatea cu acest gest, dar tac în continuare și aștept.
Termină de vorbit, îmi spune că nu a fost nimic important, se îmbracă și pleacă. Mă gândesc că vor să îmi facă o surpriză și râd în sinea mea, știind că le voi strica plăcerea. Îmi iau tenișii în picioare și îl urmăresc pe străzi ca un adevărat detectiv. Nu se uită în spate, iar asta îmi ușurează sarcina. Din partea opusă vine spre noi o fată brunetă, pe care o bănuiesc ca făcând parte dintr-o etnie nu prea bine văzută la noi.
Ajunge în dreptul lui Mihai și îi sare de gât. El o îmbrățișează strâns, o sărută și îi mângâie mijlocelul subțire. Sunt perplexă! Nu asta speram să fie surpriza! Fac legătura cu tatăl lui Ionuț și înțeleg că el este mijlocitorul. Fierb de nervi și plănuiesc răzbunări crunte. Nici unul dintre ei nu va scăpa de mânia mea îndreptățită! M-aș repezi în părul fetei, dar asta nu mi-ar fi de folos. Ce să fac?
Îmi dau seama că în mâna stângă țin telefonul fix, pe care Mihai mi l-a dat după ce a terminat de vorbit. Toți nervii se abat asupra lui. Dacă nu ar fi fost acest telefon, viața mea ar fi fost frumoasă, liniștită, fără umbre. Iau telefonul și îl arunc într-un perete. Al dracu’ telefon! În loc să se spargă, telefonul sare precum o minge și ajunge întreg la picioarele mele. Îl arunc iar și iar în pereți, strigând: al dracu’ telefon!
Mă trezesc din somn exact când afurisitul de telefon se oprește din sunat. Acest telefon a devenit coșmarul meu. De câte ori mă urc în pat, de câte ori adorm, de câte ori sunt cu mâinile ude, de câte ori am treabă, telefonul fix începe să sune. Îl urăsc și chiar aș da cu el de pereți!
Consultându-mă cu niște colegi renumiți de-ai mei, am determinat că interpretarea visului tău sugerează că trebuie să dezgheți frigiderul. :))
Încă ale tale sunt cât de cât coerente, chiar dacă-s coșmaruri. Ale mele sunt așa de învălmășite, încât atunci când mă trezesc, stau un pic în gânduri, dacă să fiu speriat sau nu. :))
Oooof! Păi nu-l poți amuți? Ale mele toate-s pe silențio, că tot așa pățim și eu mă mai și rățoiesc la nevinovatul de la celălalt capăt al firului, mai ales dacă-mi trezește flăcăul. Ceea ce m-am asigurat că nu se mai întâmplă, iar eu răspund când văd apelurile. Și gata! 😉
Te-aş vedeam pe urmele lui Sherlock Holmes, chiar şi cu telefonul fix în mână. Eu zic să te-apuci de scris o carte cu vise :d
E interesant cu cata acuratete ai retinut visul…in opinia mea asta inseamna ca te-a marcat,cumva si te-a cam suparat.Hm…as zice ca poate te gandesti la niste schimbari…
Telefoanele se pot pune pe silnetios,daca doresti…sau li se poate regla volumul.
Sai o zi faina si sfarsit de saptamana placut.
Cu inceputul ala chiar m-ai facut curioasa…pe la jumatate ma ingrozeam, iar la final am respirat usurata. Tare imi mai dai tu emotii, Vienela…
Bine c-a fost doar vis, pardon, coșmar!
Despre un vis vroiam a scrie şi eu. Dar după al meu s-ar face ecranizare, un scenariu…ceva. Brrrr. Cu telefonul am făcut pace. Nimeni nu mai suna decat la nevoie. Conversatii aiurea nu mai fac. Şi ştii ceva? Nu s-a supărat nimeni. Sunt intrebata la direct, intreb la randu-mi la fel.
Am avut o perioadă când deveneam crispat în momentul în care suna telefonul.
Rareori mă întind la poveşti prin telefon. În general sunt scurt şi termin cât mai repede convorbirea!
La mine telefonul fix e pe post de decor, in schimb mobilele suna la cele mai diverse ore.
wellcome to our club! 🙁
Am şi eu o întrebare. Pereţii ce vină au? 🙂
La mine sună când fac duş dar nu mă crispez. Dacă e ceva important sigur îmi va lăsa un mesaj sau va suna din nou. Pentru familie am o sonerie specifică, pentru prieteni alta iar pentru firmă una care sună ca un uragan. Pentru un plus de protecţie se poate folosi modul “silent” că vibraţiile mă cam excită :p
Aaaaaaaaa….Vienela….nu mai bine renunti la el?…. Zic si eu… Se poate trai foarte bine si in absentia, sa stii! :)))
Eu cand am un cosmar de regula a doua zi lucrurile o iau putin razna… La tine sunt convinsa ca nu s-a adeverit nimic :-), iar in ce priveste telefonul fix, intradevar se poate supravietui si fara el.., al meu exista dar e ca si cum ar lipsi cu desavrasire 🙂
Ma si gandeam cum o sa pice telefonul acela in capul fetei!
Bine ca a fost doar in vis!
Bine ca am scapat de fix de ani buni, iar mobilul poate fi setat pe vibratii si aruncat in pat pana cand am treaba cu el :))
Cand visezi o tanara de culoare mai inchisa, ai noroc. Eu asa stiu.
In privinta telefonului, ce sa zic ? Astea-s riscurile evolutiei tehnologice. Cine stie, peste cativa ani, ce alta inventie ne va mai stresa mai mult decat acum.
Nu telefonul e vinovat … nici macar in vis 🙂
Interesant. Şi dacă ar fi adevărat ai avea aceeaşi reacţie?
Pe mine m-a impresionat ce frumos, calm si european ai reactionat in vis. Adica, ma rog, cred ca telefonul si zidul ar avea o alta parere, dar eu ma refer din punctul de vedere al faptasului prinicipal Mihai. Telefonul ala putea ateriza in capul lui sau al domnisoarei brunetele. Si nici n-ai tipat curvo-porcule-divort cum e moda americanizata. Adica pe bune, modul cum ai reactionat iti face cinste!
Şi pentru mine, uneori, telefonul e o bestie.
Cel mobil, fiindcă pe fix nu mă sună nimeni.
Dar, preventiv, şi el merită să-l trântesc de pereţi…
Hmmm, astrele îmi spun că acest vis e un semn că trebuie să faci o schimbare majoră în viaţa ta: ÎNCHIDE TLEFONUL CÂND TE CULCI 🙂
Ce nebunieeee! :))))) Al dracu’ telefon, teleportator!
Eu care am o sensibilitate la ex-i, iti dai seama cam cum mi-a crescut tensiunea la inceputul articolului :))
Mă, dar în vise numai nefacute se intampla…
Cred, cf modul meu original total amator de interpretare de vise, ca acest vis ti s-a parut enervant si de tip cosmar nu numai din cauza ca a fost declansat in cojunctie cu un tarait de tip ceas desteptator, dar si din cauza ca pare a-ti aduce aminte in mod oarecum critic educativ ca tinzi sa te invinuiesti cam aspru pe tine insuti cand ai impresia ca nu esti indeajuns de constiincioasa in a-ti planifica vacantele si momentele bine meritate de timp liber personal asa cum ar trebui, cu mai multa grija fata de tine insuti, si nu asa mai mereu tinandu-te dupa altii si interesele lor mai mult decat ar fi cazul sa iti protejezi propriul tau interes de relaxare adecvata si frumoasa ta dorinta de libertate si de hoinareala fara obligatii, (acea tiganca tanara pe care o imbratiseaza alter-ego-ul tau, Mihai, ca in vis Mihai nu e Mihai ci esti tot tu, dar partea ta oarecum mai rationala asa de planificare si leadership, nu ca Mihai cel real ar fi el un leader pt tine, dar reprezinta un punct de sprijin solid si real, tiganca e si ea tot o parte din tine, acel vis de relaxare si de libertate iar fostul sot la telefon nu e fostul sot, ci e fosta ta proprie experienta personala despre tine insuti, din care ar fi trebuit sa inveti pana acuma sa fii mai egoista si tu in ceea ce priveste dreturile tale proprii de vacante si de relaxare, desi desigur ca e greu, si nu iti sta in fire)
:)) Stiam ca e vis dar tot m-am amuzat. Fiindca a fost cat se poate de veridic redat.
Eu nu ma stresez din cauza telefoanelor, nici macar nu ies cu telefonul dupa mine prin curte. Cine ma cauta si vrea cu tot dinadinsul sa vorbeasca cu mine, mai poate incerca. Daca nu mai incearca, inseamna ca n-a fost important. Nici eu nu stresez oamenii cu telefoane decat in cazuri de forta majora. Si cu sora mea de abia de vorbesc de 2-3 ori pe saptamana, si mai mult suna ea :))
Ma gandesc ca daca totul era real, lucrurile nu se schimbau prea mult.
[…] Îţi poţi imagina în ce hal m-am simţit când am găsit în contul de facebook al soţului meu mesajul către tine? Sunt convinsă că nu, aşa că îţi voi spune eu. Primele cuvinte, “Mimi cer scuze” m-au făcut să mă întreb dacă printre cunoştintele noastre există o persoană cu acest nume. Nu, nu-i nimeni care să raspundă la acest nume, aşa că următoarele cuvinte, “pentru oprirea convorbirii” m-au pus rău pe gânduri şi mi-au adus o fierbinţeala în creier. Aha, deci soţul meu discută la telefon cu o oarecare Mimi. Îţi rup mutra dacă te prind, cucoană, ţi-am promis în gând, vânătă de gelozie. […]