Adio! Până data viitoare…

Posted on by Vienela

Astăzi vreau cu tot sufletul să cred că mai există ceva după. Nu pot, oricât aş încerca. Aleg totuşi să îmi imaginez acea lume de după. E modul meu de a alunga durerea ce sapă, şi sapă, şi sapă. Dacă există o altă viaţă, o altă lume, dacă ne vom mai întâlni vreodată, ştiu sigur că unele lucruri le vom face aşa cum le-am făcut atunci, aici, în vreme ce altele vor fi făcute diferit. Poate voi petrece mai mult timp cu tine, poate vom povesti şi vom râde cum am făcut de atâtea ori în această viaţă, poate nu vei mai pleca de lângă noi… Până atunci, mamă, îţi spun Adio! Până data viitoare…

mama si ionut

 

 

53 thoughts on “Adio! Până data viitoare…”

  1. ..îmi pare tare rău, Vienela! Trist noiembrie trăim, dar al tău e de neconceput. Îmi pare rău…nespus..

  2. Există, am început să învăț asta acum vreo 12 ani și de atunci tot învăț. Există! Numai că trece un timp până te obișnuești cu asta

  5. :((
    Nu ştiu ce să spun, Vienela – pentru că ştiu cum e, şi ştiu că e greu să găseşti alinare în cuvintele altora…
    Dumnezeu s-o odihnească în pace.
    (În astfel de momente e mult mai uşor dacă poţi să crezi că există ceva după.)

  6. Imi pare tare rau Vienela.Stiu cat este de greu in aceste momente.Dumnezeu s-o odihneaca in pace!

  7. Capul sus, chiar dacă picioarele se tot înmoaie! Fie cu Domnul și în paza lui! Condoleanțe, Vienă!

  8. Of,of…condoleante,draga Vienela,iti doresc multa putere…am trecut si eu prin ceva asemanator acum doua luni dar era soacra…

  12. Oh… Tare rau imi pare, Vienela… Nu prea stiu ce sa scriu…ma doare sufletul pentru durerea ta… :((
    Te imbratisez…
    Odihneasca-se in pace. :((

  13. Acum patru ani mi-am pierdut tatal,asa ca stiu prin ce treci.Cu timpul durerea o sa treaca si vor ramane amintirile.Condoleante!

  14. Dumnezeu s-o odihneasca in pace. Desi fiecare isi traieste durerea diferit, stiu prin ce treci. Am pierdut-o pe mama acum doi ani, si de atunci nu a fost zi sa nu ma gandesc la ea. Daca ar mai fi posibil, as vrea sa fim prietene mai bune decat am fost. Dar nu se mai poate. Te imbratisez. Condoleante!

  17. Condoleante!
    Dumnezeu s-o odihneaasca in pace!
    Din experienta proprie stiu ca e al naibi de greu momentul si da, credinta reintalnirii m-a ajutat enorm si pe mine! Eu cred cu tarie ca vom fi candva impreuna si asta imi aduce linistea …

  18. Nu am cuvinte potrivite. Doar credința că există un ”după”. Sper să vă reîntâlniți într-un alt univers.

  19. Dumnezeu sa-i fie alaturi. si ei, si voua… asta ma framanta si pe mine de cand nu mai e tata, de acum 5 ani…

  25. Pe tata l-am pierdut cand aveam 16 ani… Unul dintre marile mele regrete este ca nu a fost timp sa adun mai multe amintiri…
    Multumesc mult!

  30. Mult timp dupa ce a murit tata m-am gandit la el clipa de clipa. Orice as fi facut, el era prezent in gandurile mele. Cu mama a fost putin diferit, probabil pentru ca de aceasta data m-am ocupat de absolut tot si nu am avut timp sa mai gandesc. Seara, dupa ce am condus-o pe ultimul drum, a fost cel mai greu…
    ItI multumesc mult!

  32. Nu mi-as fi imaginat ca doare atat de tare. Credeam ca e mai simplu cand omul e batran si bolnav, dar nu e deloc asa… :(
    Multumesc mult!

  42. Imi pare foarte rau , Vienela….Nici un cuvant din cate as putea spune nu iti poate alina durerea….

  50. Pingback: Sase luni… |
  53. Pingback: Basmaua mamei șade-n cui - Vieneland

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.