Totul a început în ziua când a observat, cu stupoare, că i se mișcă un dinte. Nu se lovise, nu îl duruse, nu pățise nimic. Dar dintele se clătina când îl atingea cu limba, când mânca, ba chiar și când bea apă. Nu a dat mare importanță problemei. Făcea uneori haz de necaz spunând că probabil dinții lui, îngălbeniți de tutun la puțin peste 30 de ani, vor să îl părăsească pentru un stăpân mai grijuliu. Nu știa pe atunci cât era de aproape de adevăr. Abia când a început să se miște și al doilea dinte s-a panicat și a mers la stomatolog. Diagnosticul a căzut ca o bombă: boală parodontală. Nu putea crede că îi vor pica toți dinții. Părea doar un vis urât.
Țin minte că la un moment dat i se mișcau cinci dinți în același timp. Trăgea de ei pentru a le dovedi prietenilor că nu minte. Noi îl certam și îl rugam să se potolească, de parcă dacă nu i-ar fi legănat ar fi existat vreo șansă să îi păstreze în gură. Glumele (mai mult sau mai puțin proaste) continuau să curgă. Unii se ofereau să afle care este cel mai mic pret implant dentar, alții sugerau ca fiecare dinte căzut să fie aruncat ciorilor peste casă, pentru ca ele să îi aducă alții mai albi, mai rezistenți, mai frumoși.
Avea în jur de 32 de ani când a căzut primul. Pe al doilea l-a scos la stomatologie, din cauză că îl deranja când manca. Pe al treilea nici măcar el nu își mai aduce aminte când și cum l-a pierdut. Astăzi are 35 de ani și vreo trei dinți în gură. Ne spune că urmează să renunțe și la ei (desigur, noi știm deja că ei renunță de fapt la el), să își facă un implant, două, nouă… și să îi înlocuiască la primăvară cu unii falși. Așteptăm cu nerăbdare să îl vedem iar zâmbind senin, necomplexat de această problemă.
Doar soțul meu, mereu pus pe glume mai mult sau mai puțin bune, susține că fiecărui om i se ivește o șansă în viață, o șansă de care trebuie să profite orice ar fi. Îl sfătuiește să nu își facă nici un implant dentar, să nu își pună nici un alt dinte. Știe sigur că dacă îl duce la Hollywood cât timp mai are cei doi canini, au toate șansele să se îmbogățească amândoi. Soțul meu pe post de impresar al unei vedete de talie internațională, prietenul nostru ca actor în filme cu vampiri. Cel mai bun, mai autentic și mai simpatic vampir al tuturor timpurilor. Cumnatul meu, nici el prea dus la biserică, le sugerează să înceapă de la noi, că Dracula e deja vechi și plictisitor. :D
:) nostime glumele voastre!
E mai simplu asa, decat sa ne prefacem ca nu vedem sau sa il tot compatimim. :) Bine, e si el de gasca si tine la glume. :))