Skip to main content

Acomodarea cu ochelarii pentru citit

Deschid cartea. Pentru prima dată după foarte mult timp, literele nu mai sunt gri, ci negre. Par să îmi vină în întâmpinare. Se întind pe pagină cuminţi, rotunde, lungi. Le pipăi cu un deget, neîncrezătoare. Când au crescut atât de mari? Când s-au bronzat aşa bine? Îmi aşez mai bine ochelarii. Literele se aliniază şi formează cuvinte. Citesc un întreg paragraf, apoi mă opresc. Cu toate că textul e clar, mesajul său nu reuşeşte să ajungă întreg la mine, de parcă o barieră invizibilă se interpune între noi.

Ochelarii pentru citit, un rău necesar. Fără ei nu văd decât o mare gri de litere minuscule. Cu ei pe nas nu mă pot concentra în totalitate la text. Ori lentilele îmi ating genele, ori surprind pe lângă ei lucrurile de care sunt înconjurată, ori pur şi simplu am senzaţia că un obiect străin îmi fură o parte din bucuria de a mă cufunda pe deplin în poveste. La cabinet mi-au spus să nu îi folosesc decât pentru citit. La maxim 30-40 centimetri de ochi. Într-o casă cu trei oameni, patru pisici şi un câine, asta înseamnă că la fiecare minut ridic pe frunte ochelarii sau îi scot de pe nas pentru a vorbi, a mângâia sau a certa pe cineva. Cum m-aş putea concentra la text în asemenea condiţii?

Acomodarea cu ochelarii pentru citit va fi vreodată posibilă?

Update la un an de la scrierea acestui articol: m-am acomodat cu ochelarii de citit surprinzător de repede și de bine. Astăzi nu mai concep să stau fără ei când citesc sau când pierd ore în șir la calculator. Dacă simțiți că vă obosesc ochii sau că literele nu mai pot fi distinse ca altădată, nu stați pe gânduri. Mergeți la oftalmolog pentru control și apoi purtați ochelarii pe care îi recomandă.

Mie mi-au făcut diverse teste atunci. Au descoperit că aveam +1. Consultația a fost gratuită. Ochelarii de citit au costat 150 de lei. Am mai plătit 100 de lei pentru ca lentilele să aibă o peliculă antireflex, să pot citi fără ca lumina să mă deranjeze. Modelul ochelarilor de citit l-am ales eu. Sunt extrem, extrem de mulțumită!

Credeam ca problema mi se trage de la faptul ca petrec foarte multe ore cu ochii in monitor. Gresit! Doctorita mi-a spus ca, dupa varsta de 40 de ani, vederea slabeste la toata lumea si chiar se mira ca la 45 de ani am nevoie de ochelari de citit cu dioptrii atat de mici.

Acum mă amuz gândindu-mă la gluma care circulă pe net: după 40 de ani nu mai văd literele de aproape, dar pot vedea proștii de la distanță. :))))))

ochelari-de-citit-1024x768

Comments
  • vavaly September 29, 2015 at 5:51 am

    eu ii tin pe varful nasului, au ramele inguste tocmai pentru acest motiv, sa pot privi pe deasupra lor la distanta. te vei obisnui, nu iti face griji. e asa de bine sa nu iti mai fuga literele din fata ochilor…

    • Vienela September 29, 2015 at 6:14 am

      Mie imi tot vine sa ii imping cat mai spre gene, de parca ar exista riscul sa imi cada de pe nas. :)))

  • Zina September 29, 2015 at 7:16 am

    Și eu am ochelari cu rame înguste și privesc pe deasupra lor, la distanță. Fii sigură că te vei obișnui, apoi te vei simți foarte confortabil.

    Sănătate și numai bine, Vienela! 🙂

    • Vienela September 29, 2015 at 7:50 am

      Sper sa se intample asa. 🙂
      Multa sanatate iti doresc si tie, Zina! 🙂

  • Dana September 29, 2015 at 7:21 am

    Chiar dacă nu port ochelari, încă, exact acelaşi lucru voiam şi eu să ţi-l spun “te vei obişnui”… 🙂

    • Vienela September 29, 2015 at 3:05 pm

      Ha, ha, si mie imi era usor sa le spun altora ca se vor obisnui – asta inainte de a proba pe pielea mea. :)))

  • Matilda September 29, 2015 at 11:32 am

    Da, ţine-i pe vârful nasului.
    Eu umblu cu ei aşa prin casă până când descopăr că mă incomodează, după care îi scot şi-i las pe te miri unde. Şi mă-ntorc la laptop, la treabă, descopăr că nu văd, şi plec iar – reconstitui traseul anterior până dau de obiectul cu lentilele văzătoare.
    E totuşi bine că încă nu i-am pus în frigider, cum am auzit că li s-a-ntâmplat altora! 😀

    • Vienela September 29, 2015 at 3:08 pm

      Deja ma distrez! :))) Nasul meu l-ar putea face invidios chiar si pe Pinochio. Pe varful lui ar insemna la o distanta considerabila de ochi. :)))
      Nu am curaj deocamdata sa ma uit pe deasupra lor, de teama ca uit si privesc prin ei la mai mult de 40 cm. La cabinet au repetat de cateva ori ca trebuie folositi numai pentru citit, altfel imi distrug vederea.

  • javra September 29, 2015 at 1:26 pm

    Văd că unii te sfătuiesc să porţi ochelarii pe vârful nasului, ca să poţi vedea pe deasupra ramei. Asta, dacă vrei să citeşti în timpul zilei, când oamenii şi animalele dica casă sunt activi. Sfatul meu e să-ţi găseşti nişte momente de răgaz pentru lectură, pentru a putea citi în tihnă. Şi, desigur, te vei obişnui cu noii ochelari.
    Pe de altă parte, poate aceşti ochelari nu ţi se potrivesc. Pot fi de vină lentilele sau rama. Sau ochelarii în întregul lor. Atenţie! Dacă nu vezi bine cu ei, deşi la oculist îţi erau buni, sunt semne de diabet. Măsoară-ţi glicemia!

    • Vienela September 29, 2015 at 3:12 pm

      Am si eu tabieturile mele. La pranz imi ofer o pauza, imi fac somnul de frumusete, citesc… Inainte citeam seara, dar acum imi e tot mai greu, ca adorm cu cartea in mana. :)))
      Vad foarte bine cu ei si nu ma obosesc deloc, doar ca ii percep ca fiind exact ceea ce sunt, un obiect strain asezat pe mutra mea. :)))) Si inca nu le-am gasit cel mai bun loc pe nas, dar asta e probabil din cauza ca e barna lunga. :))))

  • Zamfir September 30, 2015 at 9:43 am

    Se obişnuieşte, omul, şi cu răul …

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.