Cum stăteam eu liniştită în pat citind Absurdistan- de Gary Shteyngart (coincidenţă? ), o carte pe care o recomand cu draga inima, prin geamul întredeschis am auzit ţipete care m-au făcut  să arunc o privire afară(contrar obiceiului meu).

Lumea se aduna la colţul blocului din toate direcţiile şi zgomotul era tot mai puternic, iar eu mi-am închipuit că s-au mai buşit nişte maşini. De după colţ a apărut imediat un cârd de gâşte o multime gălăgioasă, în frunte cu un domn îmbrăcat la patru ace, cu o sticlă în mână. Normal că mi-a fugit gândul la vreo nuntă şi mă pregăteam să mă întorc la absurzii mei, când am văzut răsărind din mulţime nişte steaguri, doamne cu pliante în mâini şi un tânăr în bermude, care striga cât îl ţineau plămânii într-o portavoce:
elefant.ro
Cine e primarul? Cine e primarul? Adunătura de gâşte oameni răspundea în cor mai ceva decât grupul celor de la Madrigal: Iulian Bădescu! Iulian Bădescu! , deşi primarul în funcţie al Ploieştiului este Andrei Volosevici. :-O

Văzându-mă, domnul viitor primar (sper că nu) şi susţinătorii domniei sale s-au adunat ciorchine sub geamul meu vociferând, încercând să se acopere unii pe alţii, fluturând steaguri USL şi întinzând mâinile pline de pliante.

O clipă m-am simţit ca şi Cezar, cu drept de viaţă şi de moarte asupra lor. În clipa următoare am izbucnit în râs şi îmi venea să le arăt pumnul strâns cu degetul mare într-o anumită poziţie, dar încă nu se ştie exact care era poziţia ce desemna condamnarea la moarte, aşa că m-am abţinut. Spre surprinderea mea, au plecat liniştiţi, fără ca vreunul să mă înjure, deşi păreau dezamăgiţi că nu sunt interesată de USL-ul lor.

Trăiesc cu convingerea că Absurdistanul este aici, în România.