Cum stăteam eu liniştită în pat citind Absurdistan – de Gary Shteyngart (coincidenţă? ), o carte pe care o recomand cu draga inima, prin geamul întredeschis am auzit ţipete care m-au făcut să arunc o privire afară (contrar obiceiului meu).
Lumea se aduna la colţul blocului din toate direcţiile şi zgomotul era tot mai puternic, iar eu mi-am închipuit că s-au mai buşit nişte maşini. De după colţ a apărut imediat un cârd de gâşte o multime gălăgioasă, în frunte cu un domn îmbrăcat la patru ace, cu o sticlă în mână. Normal că mi-a fugit gândul la vreo nuntă şi mă pregăteam să mă întorc la absurzii mei, când am văzut răsărind din mulţime nişte steaguri, doamne cu pliante în mâini şi un tânăr în bermude, care striga cât îl ţineau plămânii într-o portavoce:
Cine e primarul? Cine e primarul? Adunătura de gâşte oameni răspundea în cor mai ceva decât grupul celor de la Madrigal: Iulian Bădescu! Iulian Bădescu! , deşi primarul în funcţie al Ploieştiului este Andrei Volosevici. :-O
Văzându-mă, domnul viitor primar (sper că nu) şi susţinătorii domniei sale s-au adunat ciorchine sub geamul meu vociferând, încercând să se acopere unii pe alţii, fluturând steaguri USL şi întinzând mâinile pline de pliante.
O clipă m-am simţit ca şi Cezar, cu drept de viaţă şi de moarte asupra lor. În clipa următoare am izbucnit în râs şi îmi venea să le arăt pumnul strâns cu degetul mare într-o anumită poziţie, dar încă nu se ştie exact care era poziţia ce desemna condamnarea la moarte, aşa că m-am abţinut. Spre surprinderea mea, au plecat liniştiţi, fără ca vreunul să mă înjure, deşi păreau dezamăgiţi că nu sunt interesată de USL-ul lor.
Trăiesc cu convingerea că Absurdistanul este aici, în România.
“Absurdistan” este un termen utilizat pentru a descrie o lume sau o situație în care absurdul și non-sensul domină realitatea. Această expresie a fost popularizată de către scriitorul american de origine rusă, Gary Shteyngart, care a folosit-o ca titlu pentru romanul său din 2006. Într-un sens mai larg, “Absurdistan” poate să caracterizeze un loc sau o stare de lucruri în care logica și rațiunea par să fi fost abandonate în favoarea unui haos aparent fără sens.
În contextul romanului lui Shteyngart, “Absurdistan” este o țară fictivă situată în Caucaz, în care un tânăr bogat și lipsit de grijă se trezește prins într-o serie de evenimente absurde și pline de umor negru. În această lume, politica, corupția și conflictele etnice se combină pentru a crea o realitate grotescă și amuzantă.
Conceptul de “Absurdistan” poate fi extins și aplicat la societățile reale sau la aspecte ale vieții cotidiene în care aparențele sunt de multe ori înșelătoare și în care regulile logice pot părea suspendate. Este o reflecție asupra absurdelor și paradoxurilor pe care le putem întâlni în lumea noastră, fie că vorbim despre politică, cultură sau relații umane.
În mod ironic, termenul “Absurdistan” ne provoacă să reflectăm asupra absurdelor vieții și să privim lumea cu un ochi critic și autoironic. Prin explorarea absurdității, putem să înțelegem mai bine complexitatea umană și să dezvoltăm un simț al umorului necesar pentru a ne adapta la un mediu adesea imprevizibil și contradictoriu.
Si eu m-am trezit vineri in ciripeala pedelista! Eu nu le iert vanzarea pe doi lei a palatului printului Stirbei din Bv.si nici distrugerea parcului dendrologic de acolo ca sa isi faca printul asfaltului heliport.
Esti indulgenta…
Doar atat? Eu nu am incredere in nici un partid, toti sunt o apa si-un pamant, toti urmaresc doar propriile lor interese.
Romania e un cerc al iadului prea meschin sa fie descris. Sufletele care au pacatuit groaznic intr-o viata anterioara sunt trimise aici, sa supravietuiasca cu 800 de lei pe luna, chinuite de mirajul unei vieti mai bune.
800 lei impozabili. :(( Care miraj, Ovidiu? Ca oamenii nu mai au nici sperante macar.
MOmentan e liniste in preajma alegerilor :| Nici nu m-as duce sa votez :))
Ma voi duce in speranta ca din doua rele iese cea mai putin rea. :))
Pe la mine ei sunt prea comozi sa iasa din birouri…se plimba masini cu portavoci prin oras;))
Avem si d-alea, dar nu imi mai atrag atentia… :))
Ce ma mai distrez cu ciumpalaci dintr-astia. Mama :D
Sa vezi ce se vor distra si ei pe seama noastra mai tarziu… :((
‘Campaniada” loveste din nou:) Am scris si eu despre cateva intamplari legate de momente nefericite. Cred ca o sa fac o rubrica speciala pentru asa ceva :)
Inca nu am avut timp sa le citesc, dar pana la sfarsitul saptamanii sper sa reusesc.
Cum ai rezistat?!!!! Eu as fi urlat din fundul plamanilor cu randul:
1) STAAAAAAALIN!!!!!!!
2) “DREPTURI HOMOSEXUALILOR DA DOMNU’ IULIAN BADESCU!!!”
3) “DOMNU’ IULIAN BADESCU LA PATRIARHIE!!!”
4) etc…ce-mi mai venea in functie de public!!!
pana m-ar fi bagat nevasta cu forta in casa chicotind de nesimtit nebun ce sunt :P. Asta voiau aia ! Reao care nu vrei :D. O sa fie ala trist.
IUBESC IUBESC CAMPANIA ELECTORALA SI N-AM PARTE DE EA! Stii ce ma implicam pe vremuri????? Cu toti!
Nu era nimeni acasa sa ma bage inauntru daca ma dezlantuiam… :))
Erau cam multi, eu stau la parter, termopanele sunt scumpe si nu imi permit altele. :))
Cât de penibili sunt aceşti oameni. Prin Bucureşti se aud de la diferite maşini voci de femei supărate care ţipă îndemnându-ne să votăm un neica nimeni. Candidaţi hoţi.
Asa este, dar lor nu le pasa, isi urmaresc interesele si atat. Ne mai arunca o punga de faina, un litru de ulei si apoi sa vezi cum traiesc ca boierii, uitand de promisiuni.
Politica romaneasca=teatru de papusi/mascote/orice.
Zilele astea am auzit pe unu in fata mea care vorbea la telefon ceva de genu’: ” eu merg cu Partidul Poporului, Dan Diaconescu ne va scoate din c****, astia nu au facut nimic pana acum. El in votez pe Dan Diaconescu”. Ma gandeam cat de rau a ajuns poporul asta. DAN DIACONESCU? ala e un nebun, si-o format o lume imaginara, in care se vede presedinte.
Astia sunt cei mai de plans, care au ajuns sa isi doreasca sa fie condusi de Diaconescu, Becali sau nebunul de Vadim. :((
Romanul are memorie scurta si daca pe retina mai ramane imprimat si un ulei, o galeata, un piscot e de rau.
Cat de bine ai exprimat situatia! Multumesc.
Stiu ca trebuie sa merg sa votez. Ce nu stiu, este pe cine sa votez. Ca n-am chef sa pun stampila pe nimeni. O sa fac cam la fel ca tine pana la urma: raul cel mai mic.