Abia începusem să povestesc, dar trebuie să mă opresc

Poetul ar fi început prin a spune că razele soarelui i-au mângâiat chipul și l-au trezit din somn. Sinceritatea mă împiedică să fiu poet. În dormitorul meu soarele ajunge abia spre seară, când se pregătește să apună. Nu veți putea înțelege vreodată soarele scoțian. Trebuie să îl vedeți strălucind alb pe cer. Să îl lăsați să vă ardă pielea. Poate nici atunci nu veți putea pricepe cum de e atât de mare, alb și fierbinte. Eu încă mă mai mir, deși îl văd de trei ani în fiecare zi senină.

2020 e un an neobișnuit. Nu numai din cauza coronavirusului care ne-a dat lumea peste cap, ci și pentru că în Scoția a fost cald. Căldura a dăinuit aici pe toată perioada de lockdown. Soarele încă ne vizitează și ne încălzește cu o dărnicie incredibilă. Au fost zile în care m-am simțit ca în Spania. Plantele au simțit și ele că e ceva în neregulă.

Soarele alb al Scoției

 

 

Unele au înflorit sau chiar au rodit, probabil pentru prima dată de când au ajuns pe acest tărâm. Altele, obișnuite cu vremea umedă și rece, s-au moleșit de atâta căldură. Avem niște ciulini în curte. Îi urmăream din februarie. Știam că vor crește viguroși și vor face flori deosebite. Apoi a venit căldura. Planta a crescut brusc, prea înaltă și prea subțire. Florile i s-au uscat înainte de vreme.

Fructe roșii – habar nu am ce fructe sunt

 

 

Pământul, pentru prima dată de când locuiesc aici, e uscat. Nu îl mai simt sub picioare ca pe un burete îmbibat de apă. Încă nu am curaj să mă întind în iarbă, așa cum făceam acasă. Prea de multe ori m-am păcălit și mi-am udat hainele, chiar și când totul părea uscat. În verile trecute puneam în curte un placaj mare, iar peste el aruncam o pătură și perne.

Floare de zmeură din curtea mea

 

 

Coboram cu laptopul, o carte, caiet, pixuri, telefon, dulciuri. Și cu Bruno, desigur. Stăteam acolo cât timp stătea soarele pe cer. Aici, în Scoția, trăiesc o ciudățenie. E cald atâta timp cât e soare. Dacă un trotuar e umbrit și unul stă în plin soare, ai toate șansele să simți două anotimpuri în câteva minute. M-am obișnuit cu vremea schimbătoare din Scoția. Dacă sunt bine mâncată și bine îmbrăcată, nu mă mai deranjează nici măcar vântul tăios și rece. E încă devreme. Nu vreau să mă gandesc la zilele reci care vor veni, când iar voi avea senzația că Scoția este la Polul Nord.

Trandafiri uscați

 

 

În această vară nu am mai coborât din casă cu toată țigănia. Mi-am cumpărat scaune care se pliază. Mov. Cu suport pentru pahar. Am făcut chiar și un grătar. Am fost, probabil, ultimii din cartier care s-au decis să îmbâcsească atmosfera. Scoțienii au stat la soare zi de zi prin curți. Au făcut plajă. S-au încins grătare. Au ascultat muzică.

Eu am muncit închisă în casă. Mi-am consumat toată energia scriind pentru alții. Pe blogurile mele am postat prea puțin. Nu am reușit să vă povestesc despre cum m-am reîndrăgostit de Bryan Adams. Nici despre toate mirările mele zilnice din clipele când citesc știrile venite din România. Aici toată lumea știe că virusul există și că e un real pericol pentru noi toți. Oamenii respectă cu sfințenie regulile.

Toți evită ieșirile care nu sunt absolut necesare. Dacă mergi pe stradă și din față vine cineva, întotdeauna treci pe trotuarul celălalt. Dacă sunt mai multe persoane sau grupuri, unii se opresc pe loc și așteaptă să fie suficient spațiu pentru a trece în siguranță, păstrând distanța de cel puțin doi metri.

Nimeni nu mai merge la muncă dacă i se pare că are simptome de covid 19. Oamenii sună la NHS (serviciul medical britanic) și anunță. Uneori li se sugerează să facă testul. Alteori doar să stea în casă și să anunțe dacă situația se înrăutățește. Toată lumea ascultă și urmează sfaturile date de autorități. Drept urmare, în Scoția au fost foarte puține cazuri în ultima vreme și foarte puține decese. Au fost zile în care nu a murit nici măcar un om din cauza coronavirusului.

Observ că am sărit de la una la alta. Nici nu știu cum s-a întâmplat. Și abia începusem să povestesc, dar trebuie să mă opresc pentru că deja s-au adunat 700 de cuvinte. Acesta nu este un roman, ci un biet articol de blog. Dacă nu ați apucat să vedeți filmarea, intrați acum să aflați câteva informații despre Scoția. Rămâneți calmi și nu cheltuiți bani dacă nu e absolut necesar. Nu se știe ce ne rezervă viitorul.

Un petic de Scoția