Dintr-un motiv ce a rămas abscons, miercuri dimineața ne-am trezit toți trei foarte devreme, ne-am băut cafeaua și, din vorbă în vorbă, am aflat că fiecare dintre noi poftea la ceva ce nu gătesc prea des, tocmai pentru că îmi răpește mult din timpul liber: sarmale. În absența lor, ne hrănim cu pui prăjiți, cu salate, cu ciorbe gustoase, cu fripturi aromate și prăjituri de casă. Este adevărat, eu mai greșesc și mănânc legume fierte sau coapte și foarte multe fructe, motiv pentru care Mihai se amuză pe seama siluetei mele.

Abrogație unanim votată, renunțarea la puiul prăjit a fost o simplă formalitate. Varza murată pe care a cumpărat-o soțul meu era cam tare, dar gospodină cum mă știți, am reușit să scot din ea cele mai frumoase foi, numai bune de împăturit carnea înroșită de bulion, pistruiată de piper și cimbru. Băiatul îmi era absorbit de jocul preferat, ușa la bucătărie era închisă. Cu toate astea, primul abur cu aromă de sarmale l-a ridicat din fotoliu și l-a adus, parcă prin ablație, lângă tuciul vechi, înnegrit.

Înghesuite printre fire de șuncă, cimbru și varză, sarmalele mele fierbeau în uleiul turnat abundent de Mihai. Momentul în care am stins focul și am umplut farfuriile de sarmale a fost un sublim abandon, o beție a simțurilor cum nu mai trăisem de mult. Nimic nu ne-ar fi putut abate atenția de la micile rotocoale de varză din care se ridica o aromă divină. Am primit complimente de la soțul meu. Mi-a spus că aș fi putut trece drept absolvent de MaterChef după proba acelor sarmale.

Bine-nțeles că au fost și nemulțumiri. Din partea băiatului, care mi-a spus că am abreviat sarmalele, că el trebuie să mănânce douăzeci pentru a înțelege ceva. După primele trei, i-am dat dreptate. Erau atât de mici, încât eu, care mănânc după spusele băieților cât un pui de vrabie, nu m-am putut sătura cu șase sarmale. Mi se pare aberant ce s-a întâmplat în continuare. Nu îmi amintesc în câte rânduri ne-am dus la bucătărie să mâncăm. Tot ce știu sigur este că de miercuri seara până joi seara, noi, cei trei mușcă-tar(e)i, am dovedit un tuci mare, umplut cu peste o sută de sarmale.

Mi-a fost la fel de ușor să dovedesc și această duzină de cuvinte ab…, cu grijă alese de psi.