Dintr-un motiv ce a rămas abscons, miercuri dimineața ne-am trezit toți trei foarte devreme, ne-am băut cafeaua și, din vorbă în vorbă, am aflat că fiecare dintre noi poftea la ceva ce nu gătesc prea des, tocmai pentru că îmi răpește mult din timpul liber: sarmale. În absența lor, ne hrănim cu pui prăjiți, cu salate, cu ciorbe gustoase, cu fripturi aromate și prăjituri de casă. Este adevărat, eu mai greșesc și mănânc legume fierte sau coapte și foarte multe fructe, motiv pentru care Mihai se amuză pe seama siluetei mele.
Abrogație unanim votată, renunțarea la puiul prăjit a fost o simplă formalitate. Varza murată pe care a cumpărat-o soțul meu era cam tare, dar gospodină cum mă știți, am reușit să scot din ea cele mai frumoase foi, numai bune de împăturit carnea înroșită de bulion, pistruiată de piper și cimbru. Băiatul îmi era absorbit de jocul preferat, ușa la bucătărie era închisă. Cu toate astea, primul abur cu aromă de sarmale l-a ridicat din fotoliu și l-a adus, parcă prin ablație, lângă tuciul vechi, înnegrit.
Înghesuite printre fire de șuncă, cimbru și varză, sarmalele mele fierbeau în uleiul turnat abundent de Mihai. Momentul în care am stins focul și am umplut farfuriile de sarmale a fost un sublim abandon, o beție a simțurilor cum nu mai trăisem de mult. Nimic nu ne-ar fi putut abate atenția de la micile rotocoale de varză din care se ridica o aromă divină. Am primit complimente de la soțul meu. Mi-a spus că aș fi putut trece drept absolvent de MaterChef după proba acelor sarmale.
Bine-nțeles că au fost și nemulțumiri. Din partea băiatului, care mi-a spus că am abreviat sarmalele, că el trebuie să mănânce douăzeci pentru a înțelege ceva. După primele trei, i-am dat dreptate. Erau atât de mici, încât eu, care mănânc după spusele băieților cât un pui de vrabie, nu m-am putut sătura cu șase sarmale. Mi se pare aberant ce s-a întâmplat în continuare. Nu îmi amintesc în câte rânduri ne-am dus la bucătărie să mâncăm. Tot ce știu sigur este că de miercuri seara până joi seara, noi, cei trei mușcă-tar(e)i, am dovedit un tuci mare, umplut cu peste o sută de sarmale.
Mi-a fost la fel de ușor să dovedesc și această duzină de cuvinte ab…, cu grijă alese de psi.
:D vienela, în veci nu m-aş fi gândit la o duzină ab… cu sarmale!
sigur, nici eu nu sunt fan al pregătirii acestui fel de mâncare, dar am o scuză mai bună ca a ta: niciunul dintre noi nu se topeşte după sarmale decât atunci când bradul stă ca o doamnă gătită în colţul lui.
da chiar şi aşa, mi-ai făcut o poooftăăăă!
:) De cum mi-am aruncat un ochi pe cuvinte joi seara (le vazusem si cand le-ai postat, dar nu era vreme de scris) am stiut ca se vor potrivi pe ideea mea. :)))) Deja imi este iar pofta de sarmale, dar nu mai fac pana cand nu vad bradul impodobit. :)
N-ai mila deloc de noi! :)
Intai cu sarmalelel! :))
Iar trebuie sa scot dictionarul! :)
Pentru sarmale recunosc, e vina mea ca am incercat sa va fac pofta, insa cuvintele au fost alese de psi, asa ca ea va pune sa scoateti dictionarul. :))))
Uau! Mi-a lăsat gura apă! :))
:) Chiar m-am gandit, in timp ce scriam, ca multi ma vor injura pentru ca le fac pofta inainte de vreme. :)
miam… miam… eu fac numai de Craciun… si fac peste 100 , vecinii mei abia asteapta !!! am pus la varza la murat dar nu se face …. varza franceza este bizara :::))) dar am gasit un magazin cu produse sarbesti si am gasit acolo varza murata în vid ca si la noi !!!! de 3 ani sunt abonata la ei ::: de craciun binenteles :) !!!! sarmalele sunt atat de bune !!!! ce pofta mi sa facut !!!!
Da, stiu ca imi povestea o prietena ca si in Italia are aceeasi problema cu varza… Pe mine ma disperasera cu smantana… Nu gaseam decat smantana dulce… :)
Eu am facut sarmale de două ori in viata mea. Sau o dată? Habar nu am. Dar soacra mea e specialista. Si mama, dar cum nu intra pe bloguri sa vada ce scriu, zic că ale soacră-mii sunt extraordinare. Mor de poftă, recunosc! Ce subiecte am gasit şi noi, tu sarmale, eu buletine pierdute, la asemenea cuvinte deosebite; noroc cu talentul tau de poetesa din celalalt blog. Paf …sunt! Felicitări!
Azi am vorbit si noi despre sarmale…si pe aceleasi motive ca si ale tale , si eu ma codesc sa le prepar….munca de chinez batran si se termina cat ai zice peste! :D
Asa ca am facut altceva : ardei umpluti ! :lol:
Am făcut sarmale doar o dată până acum, după care l-am anunțat pe Pesty că nu mă mai prinde la așa ceva în veci, chiar dacă mă amenință cu divorțul. Și m-am ținut de cuvânt, oricâte aluzii mi-a făcut. În schimb face mama, cam o dată pe lună și atunci îmi dă și mie, că știe cât îmi plac. La noi se pune în oală și chișcă, o chestie specifică zonei.
:))
Măcar v-aţi delectat!
Hai mai, sarmale, cand n-am mancat de 7 luni?
Chiar sufar! Ce pofat mi-ai facut!
Eu nu gasesc aici – in Franta -varza pentru sarmale (pt Craciun merg 3 ore cu metroul catre un cartier marginas parizian ca sa cumpar varza de la sarbi sau chiar de la romani) asa ca, din lipsa de timp si energie, fac mai des varza a la Cluj… Dar sarmale ca ale mamei mele… nu reusesc oricum sa fac!
Banuiesc ca si ale tale au fost delicioase asa ca… felicitari pt duzina asta… culinara! :)
În timp ce citem ce ai scris, tocmai mâncam nişte ciocolată,
dar zău că mi s-a făcut poftă de sarmale…
Pfffailei, ce-mi faci? :))) Eu sunt fan sarmale! Ai câştigat proba! 100 de puncte! ;)
Din descriere, sarmalele par a fi un fel de opera universala, avand caracer de unicitate. Autorul este poet nepereche – desigur! :)
Nu stiu (pana nu gust) cat de maestra esti in ale sarmalelor, dar in potrivirea cuvintelor te pricepi !
Vad ca multi comentatori se plang de procesul prepararii sarmalelor, asa ca o parafrazez pe psi, sper sa nu se supere ”niciunul dintre noi nu se topeşte după sarmale decât atunci când… ” sunt preparate de altcineva ! :))
Totusi, o reteta pentru cine se incumeta http://zinnaida.ro/2012/04/sarmale-in-foi-de-varza-acra/ (si mai sunt vreo doua retete de sarmale pe acolo)
La mine mama mai face sarmale, nu sunt chiar asa, in schimb eu cu tata reactionam la fel ca voi cand vine vorba de fasole :))
La cuvinte, văzui că ești meșteră! La sarmale, după spusa ta, la fel! Rămâne să așteptăm Crăciunul, ca să te înduri și de noi și să ne lași să le și gustăm.
Şi gospodină, şi inspirată! Felicitări pentru sarmalele învelite în duzina de cuvinte! O singură problemă am: mi-ai făcut poftă! :))
La noi se fac des. Fac si eu dar mai rar insa nu mi se par atat de greu de facut. Oricum, la noi tin destul, adica facem pentru 3-4 zile. Ca tot ne apucam. :)