În urmă cu un an citeam pe facebook, la un tip a cărui popularitate nu poate fi pusă la îndoială, că pisicile care trăiesc prin orașe pot fi considerate prădători, că vânează păsările și distrug un ecosistem și așa dezechilibrat. Nu m-am băgat în discuția lui cu alți experți, dar m-am felicitat în gând că am ajutat planeta să rămână verde – albastră luând în casă ba o pisică, ba un câine. Totul a început cu un miorlăit curios ce a spart liniștea nopții și m-a transformat din suporter in sclav. Pe data de 26 iunie 2014, când Miți m-a scos în stradă. Pielea genunchilor mi s-a făcut franjuri, dar nu mi-a păsat. Intrasem în rândul lumii. Aveam pisică! La mulți ani, micuța mea, furia mea neagră

Aseară mi-a ieșit în cale un motan roșcat. Arșita zilei mă obosise. Veneam agale spre casă. Motănelul a miorlăit scurt și a venit în fugă la mine, fără să țină cont de faptul că la celălalt capăt al lesei de un metru și jumătate se afla un câine. Mi s-a lipit de picior. L-am luat în brațe și i-am vorbit calm. L-am răsfățat cu mângâieri. Și-a imprimat mirosul în palma mea, frecându-și dințișorii într-o mișcare tipică. I-am spus soțului meu că vreau neapărat să am decari întregi de pământ, să pot aduna de pe străzi toate pisicuțele care își caută adăpost. Pe unele probabil le-aș păstra, să-mi fac un grup asortat de pisiline, pe altele le-aș oferi spre adopție doritorilor.

miti

Să nu credeți că m-a luat în balon. Ar vrea și el, cu toate că nu e obsedat cum par să devin eu. V-am spus oare că am adunat de pe plaja din Năvodari pene de pescăruș pentru a le aduce pisicilor mele? Poate că unii m-au privit ca pe o nebună. Îmi pasă? Nu, clar nu! Ieri am adunat un pumn de iarbă. Tot pentru micuțele mele. Bruno mă privea frustrat, cu ochi de chihlimbar. Ce are mami asta a mea, de se oprește cu fiecare mâță din oraș? Și de ce a venit să îmi prezinte motanul roșcat, dacă nu are de gând să îl ia acasă?

*

Sunt zile în care scriu 300 de cuvinte în zece minute. Sunt și zile în care stau o jumătate de zi și nu reușesc să adun 300. Cu textele care conțin cuvinte impuse (popularitate, suporterverde, ecosistemasortat, arsita, decari, balon, pene, franjuricurios, frustrat) pierd mai mult timp, de obicei. Nu întotdeauna îmi este ușor să le integrez în text. Astăzi a mers destul de repede, probabil pentru că am dat frâu liber gândurilor și am scris fără artificii de vreun fel.

Nu m-am uitat la cronometru, deși îl pornisem înainte de primul cuvânt. În loc de 300 de cuvinte, mi-au ieșit (până aici) 447. M-am întrerupt de două ori pentru a încuia și apoi a descuia ușa. Fără să știe, Mihai mi-a făcut jocul, oferindu-se să îl scoată pe Bruno la plimbare. Am aprins (și fumat) două țigări. Am băut o ceașcă de cafea. Am căutat o poză cu Miți. Am îndreptat textul, am pus linkuri, am adăugat un “la mulți ani”, am pus diacritice (le pun întotdeauna la final) și am oprit cronometrul. Peste 500 de cuvinte – 29 de minute și 23 de secunde.

cronometru blog