2014 mi s-a părut un an ca oricare altul (oare?). Fiecare lună a adus noutăţi, fiecare lună a alungat vechiul acolo unde-i este locul. Câteva cutremure au încercat să zgâlţâie ceea ce era de zgâlţâit. Animalele au fost, pe rând, hulite şi iubite, după împrejurări şi după suflet. Oamenii s-au implicat în diverse campanii, sărind în ajutorul semenilor cu probleme.  Un singur lucru continuă să mă uimească: încă nu înţelegem că “ajutor” nu înseamnă doar cutii pline de cadouri, doar haine şi alimente, doar vorbe meştesugit aşternute în versuri sau proză. 

Ştiţi voi câţi oameni trăiesc în jurul nostru şi sunt în continuare nefericiţi? Ştiţi câţi dintre ei au nevoie de ajutor, deşi nu îşi dau seama sau nu vor să recunoască? Nu este nevoie de nume. Fiecare dintre noi are în preajmă una sau mai multe persoane care nu se pricep să îşi trăiască viaţa, irosind an după an într-o continuă stare de invidie, de dureroasă nevoie de atenţie, de penibilă superioritate sau ţinând caraghioase discursuri moralizatoare. Pe aceşti nefericiţi cine îi ajută?

2015 bate la uşă. Cere să fie primit şi speră să poată schimba mentalităţi. Ar vrea ca oamenii să ajute în continuare copii, săraci, bolnavi şi bătrâni, dar să împartă câte un strop de fericire şi celor care au ales să trăiască uitându-se peste gard cum dansează vecinii, în loc să danseze şi ei. Cine sunt aceşti nefericiţi?

-cei care nici măcar în preajma Crăciunului nu au avut prieteni şi rude alături, să poată chefui, să poată râde şi să poată aduna amintiri pentru mai târziu. Cât de nefericit credeţi că este, în viaţa reală, un om care în ziua de Crăciun caută înfrigurat prin blogosferă fotografiile bloggerilor, pentru a scrie “ironic” despre cum sunt îmbrăcaţi sau cum arată?

-cei care judecă lumea după nişte criterii inventate de ei, imaginându-şi că deţin adevărul absolut, că sunt ceva genii încă neînţelese de prostime.

-cei nesiguri pe ei, cei care se simt puternici doar în faţa copiilor, a femeilor şi a celor prea blânzi.

-cei care cred că părerea lor contează doar pentru că este spusă între două sau mai multe _l_.

Anul trecut, după cum mi-a reamintit Vavaly, am ales călăuză pentru 2014  cuvântul Speranţă, un cuvânt încărcat de emoţii, un soi de zbor spre înalt, indiferent de condiţiile meteo. Pentru 2015 aleg cuvântul Fericire, un ideal spre care toţi tânjesc, la care toţi visează deşi nu pot descrie în propoziţii ce înseamnă, un cuvânt ce îndeamnă la mobilizare, la acţiune, la visare, la mai bine. În rest, îmi iau La revedere! de la 2014 recitind:

1. Legenda calculatorului

2. Omul se trage din maimuţă?

3. Iluzia dezvirginată

4. Senzaţii, caleidoscop

5. Perla

6. Cele zece cuvinte de Sânziene

7. Balaurul cu şapte capete

8. Tai mila în bucăţi

9. Povestea inorogului alb

10. Epistolă către o epavă

11. Filozofii mai mult sau mai puţin filozofate

12. Durerea nu se poartă la frunte

Prietenilor mei le doresc din suflet să aibă un 2015 îmbelşugat, senin, încărcat de iubire şi fericire! La mulţi ani!