Viaţa mi-a purtat paşii pe unde nici nu aş fi visat în copilărie. Unele drumuri au fost pavate, altele erau simple uliţe de ţară, prin care căruţa mea şubredă se împotmolea frecvent. Am trecut prin multe, mai bune sau mai puţin bune şi am rămas cu nenumărate amintiri. Am profitat din plin de tinereţe, de puterea pe care organismul o avea cândva.

 

Veneam de la plajă sau de pe munte şi în loc să dorm, îmi petreceam nopţile citind, deşi a doua zi urma să plec la şcoală (şi mai târziu la serviciu). Nu am regretat niciodată, pentru că citind:

-mi-am dezvoltat vocabularul, lucru care m-a salvat în multe situaţii şi m-a ajutat să transmit mai departe copilului meu un bagaj mare de cuvinte;

elefant.ro

-am intrat într-o lume uimitoare, în care personajele trăiau vieti asemănătoare cu a mea sau total diferite, din care puteam lua lecţii;

-am învăţat să vizualizez ceea ce era scris în cărţi, să îmi creez o lume a mea, pe care doar ochii minţii mele să o poată vedea;

-mi-am dezvoltat imaginaţia şi am putut să mă folosesc în viaţă de ceea ce mintea mea scornea;

-am aflat multe lucruri care nu se învaţă în şcoli şi care chiar mi-au folosit în viaţă;

-am avut un loc în care să mă retrag atunci când sufeream, când drumul era plin de hârtoape;

-setea mea de cunoaştere a crescut tot mai mult şi mi-am dorit să citesc în continuare, pentru a afla noi şi noi informaţii;

-experienţele celor despre care am aflat din cărţi m-au ajutat să văd viaţa prin ochii lor, nu doar prin ai mei;

-mi-am dezvoltat capacitatea de a face raţionamente, de a-mi susţine punctul de vedere atunci când consideram că am dreptate;

-am învăţat să iubesc natura şi oamenii, lucru de care sunt convinsă că v-aţi dat seama citind blogul meu.

Aş vrea să dau un singur exemplu, pentru a vă lămuri în ce fel cărţile m-au ajutat să mă dezvolt. În copilărie am citit multe cărţi de poveşti, dar şi foarte multă beletristică pentru adulţi. M-au transformat în visătoarea de astăzi, m-au făcut să am milă de semenii mei, de animale şi de planeta care ne creşte. Târziu, după revoluţie, l-am descoperit pe Eliade. Cineva îmi împrumutase cartea 19 trandafiri, carte plină de mistere, uşor confuză pentru cea care eram atunci.

Curiozitatea stârnită de cei 19 trandafiri m-a făcut să îi caut cărţile lui Eliade, să le citesc şi recitesc, m-a făcut să descopăr literatura fantastică, dar şi să caut informaţii despre reîncarnare, iar mai târziu despre budism şi alte religii. De la literatura fantastică am trecut la cea ştiintifico-fantastică şi aşa am descoperit mai târziu Dune, de Frank Herbert, cartea mea de căpătâi. Impulsionat de cele ce îi povesteam despre Dune, fiul meu a trecut de la poveştile cu feţi-frumoşi la cărţi mai profunde. E puţin lucru?

Din păcate, în ultima perioadă am cumpărat tot mai puţine cărţi, deşi intru des în librării, chiar dacă uneori este vorba doar despre o librărie online, citesc multe recenzii pe bloguri şi mă opresc până şi la tarabele care găzduiesc cărţi vechi. Nu reuşesc să citesc cărţi online, dar  mi-aş cheltui toţi banii pe cele clasice, tipărite pe hârtie, aşa cum făceam cândva, pe vremea când bugetul meu era mai mare. Dar am fost norocoasă şi am câştigat multe cărţi la concursurile din online, am participat la o campanie frumoasă, pentru care am primit cărţi şi copaci ce vor împrospăta aerul poluat al acestei lumi.

Recenziile citite pe bloguri au reuşit să îmi transforme lista de cărţi pe care vreau să le citesc într-un şir interminabil. Pe unele le voi căuta la bibliotecă, pe altele le voi cumpăra, pentru a le avea lângă mine mereu, pentru ca şi fiul meu să le poata găsi şi citi oricând va dori, aşa cum mi s-a întâmplat şi mie în casa părinţilor mei.

Aş vrea să îmi spuneţi care sunt motivele pentru care citiţi şi, dacă nu vă deranjez prea tare, care este ultima carte cumpărată.