Skip to main content

Zbor spre înalt

Copil fiind, mergeam des cu tatăl meu prin pădurile din apropierea oraşului. Fiecare pas făcut pe covorul de frunze mă ajuta să cresc, să iubesc viaţa, natura şi chiar oamenii. Învăţam să recunosc urmele de animal, să mă feresc de ciupercile otrăvitoare, să apreciez cântecul izvorului. Mă aşezam pe un buştean putred şi ascultam glasul pădurii. Din reverie mă trezea zborul neaşteptat spre înalt al unei păsări speriate de trosnetul crengilor sau de respiraţia mea înfiorată. O vedeam cum se ridica în aer fâlfâind din aripi, îi zăream parcă prin vis mărgeluţele ce ţineau loc de ochi şi mă întrebam încotro are de gând să zboare, unde îşi imaginează că va găsi un adăpost sigur sau un copac înalt, din care să îşi lanseze trilul.

Aşa s-a înălţat şi Rudia. Din senin, venită de nicăieri, mi-a tulburat existenţa fără să îşi dea seama. Vernisajul, poveste scrisă pentru un concurs, a adus în lumină o pânză pictată cu măiestrie, cu mână fină, cu suflet uriaş. Cine era Rudia, de unde apăruse şi încotro se îndrepta? Mărturisesc sincer că din prima clipă stilul mi s-a părut cunoscut, fără ca totuşi să îmi spună ceva concret despre omul din spatele rândurilor. Primul meu gând s-a îndreptat spre Vladen, omul pe care îl ştiam capabil să scrie oricum ar dori, omul pus pe şotii, omul ce a mai scris şi altădată sub pseudonim. Cumva, imaginaţia mea reuşise să anagrameze numele Rudia Sparks, transformându-l în Kadia, rus şi alte câteva litere care ar fi putut avea orice semnificaţie.

S-a dovedit a nu fi adevărat. Al doilea gând a zburat spre o bloggeriţă pe care o citeam des, dar căreia nu prea îi comentam. Intuiţia nu m-a înşelat. Astăzi ştiu cine este Rudia. Îi admir zborul spre înalt, îi sorb cuvintele şi încerc să îi chem vântul în ajutor. S-a numărat printre cei pe care i-am nominalizat atunci când am scris cu atâta plăcere despre Komunomo. Rudia este una dintre persoanele cunoscute în virtual pe care mi-aş dori să o întâlnesc şi în viaţa reală, să schimbăm păreri şi zâmbete la o cafea.

Iată un fragment din articolul ce mi-a adus 50 de euro din partea Komunomo:

“Voi din ce comunitati faceti parte si cate dintre ele va ajuta sa cunoasteti oameni noi, sa legati prietenii si sa traiti nu doar in virtual, ci si in viata reala? Daca aveti ezitari, daca nu stiti ce sa raspundeti la aceste intrebari sau daca, pur si simplu, doriti sa redescoperiti si sa impartasiti emotii reale, autentice, comunitatea Komunomo este exact ceea ce va (ne) trebuie. Komunomo este o platforma de socializare atipica, un loc in care oamenii pot da mastile jos, un loc unde oamenii pe care ii leaga pasiuni comune se pot intalni si pot socializa chiar si dincolo de monitor, in viata reala, intru restabilirea echilibrului si armoniei, un loc in care ne putea regasi deplina umanitatea ce este pe cale sa se piarda.”

Iată şi pagina de facebook Komunomo, dacă doriţi să daţi like pentru a afla mai multe…

Tot Rudia a fost cea care a răspuns atât de frumos provocării mele, scriind despre oameni de zăpadă. Ei i se cuvine trofeul din această săptămână, aşadar vă invit să scrieţi o poveste inspirându-vă din imaginea “furată” de pe blogul ei. Povestea poate fi despre zbor spre înalt, despre lumini şi umbre, despre alb şi negru, despre necunoscuţi ce intră în suflet, despre orice credeţi voi că se potriveşte…

logo_1032569_web1

Comments
  • vavaly December 31, 2014 at 8:13 am

    eu iti doresc sa iti gasesti inaltul si sa zbori lin catre el. indiferent daca il atingi sau nu, tot te indrepti spre ceva si te indepartezi de altceva :).
    Rudia mi s a dezvaluit si mie tot datorita tie 🙂

    • Vienela January 2, 2015 at 6:13 pm

      Eu le doresc tuturor sa zboare cat mai inalt (iar cei care nu stiu inca, sa invete sa isi arunce gainatul doar pe stanci pustii)!
      Ai fi descoperit-o oricum, zic eu… 😉

  • Javra December 31, 2014 at 12:30 pm

    Să-ţi fie zborul lin şi să ţă se împlinească toate dorinţele în 2015, cu tot cu restanţele din anii de până acum. La mulţi ani!

    • Vienela January 2, 2015 at 6:13 pm

      Iti multumesc din suflet si iti intorc urarile! La multi ani, J.!

  • Joacă de Anul Nou | ropot de secunde... January 1, 2015 at 10:16 pm

    […] e o participare întrucâtva nonconformistă la jocul Vienelei – imaginea a reuşit să-mi aducă aminte de o poezie de […]

  • Dana January 2, 2015 at 6:07 pm

    Daca as scrie mai mult despre partea intunecata, cea ascunsa a fiecaruia, temeri, intrebari…?
    https://ganduricepot.wordpress.com/2015/01/02/umbrele-inserarilor/
    Ai facut o mare descoperire intr-adevar si ai dezvaluit-o si altora… Asa esti tu un suflet mare! 🙂

    • Vienela January 2, 2015 at 6:31 pm

      Sigur ca se poate scrie despre absolut orice. Eu am venit doar cu cateva sugestii, ca oamenilor sa nu li se para ca sunt la vreun examen greu. 🙂
      Este foarte frumos textul tau si m-a cam pus pe ganduri (cepot).
      Nu stiu daca sunt neaparat un suflet mare. Poate sunt doar un copil ce a primit o noua jucarie si vrea sa se laude cu ea. :))) 😛

  • […] Episodul II. Vernisajul 19 comments July 2014 ( Mulțumesc, Vienela! 😉 […]

  • Daniela Havarneanu January 2, 2015 at 10:31 pm

    Zbor înalt
    (poezie de Ioana Voicila Dobre)

    Locuiesc în cuvânt
    Şi zborul e limba pe care o înţeleg cel mai bine.
    Aripi colosale întind să cuprind
    Zarea albastră a poeziei pământului.
    Culeg gând după gând, statuie ridicând unui vers.
    Şi ce poate fi mai frumos decât
    Imaginea zborului înalt întrupată-n perle de gând!

    • Vienela January 3, 2015 at 7:53 am

      Am senzatia ca se potriveste la fix poezia aceasta… Hai si cu ceva de-al tau, Daniela! Intra in joc, nu sta pe margine… 😉

  • […] că sunt ţăcănită, am mai găsit ceva cu care să-mi pierd vremea, pornind tot de la jocul Vienelei şi de la o poezie veche, cu o duzină de cuvinte […]

  • Gânduri nerostite | Iubesc Viaţa January 8, 2015 at 6:08 pm

    […] îndepărtat, spre vremea când se simţea tânăr albatros. Avea pe atunci aripi lungi şi zborul îi era îndrăzneţ. A fost prima ciocnire cu boala mistuitoare. Vânători bolnavi l-au împuşcat fără milă, […]

  • Un pas înapoi | Iubesc Viaţa January 10, 2015 at 10:03 am

    […] sus sunt gândurile mele, inspirate de o fotografie. Data trecută, alături de mine s-a zburat spre înalt într-o joacă de an nou, într-o altă joacă (preferata mea) şi în umbrele […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.