Skip to main content

Vinovatul fără vină

Mişcând iute din antene, tropăind asurzitor din cele şase picioruşe pline de peri, cu aripile cafenii strânse elegant pe spate, gândacul de bucătărie îşi făcu  apariţia temător prin deschizătura insesizabilă rămasă în perete după reparaţiile făcute la căderea hotei. Mirosea atât de bine în această sală imensă!!! Pe foc clocotea în voie o oală cu supă, iar în cuptor domnea un pui rumenit, singur stăpân al construcţiei cu pereţi metalici.

Neobservat de nimeni, gândăcelul a străbătut vioi faianţa rece şi alunecoasă şi a coborât pe pardoseala unde se simţea mai în siguranţă. Aici era bine camuflat, aproape că nu putea fi deosebit printre modelele complicate, în maro şi crem, ale gresiei. Mişca precipitat antenele, atent la pericolele din jur. Masca de chiuvetă a fost uşor de escaladat. Gândăcelul nostru căuta un strop de apă, cu care să îşi astâmpere setea nebună. Ah, dacă ar fi mai mare… Ce repede ar spăla el cele trei farfurii din chiuvetă!

Văzând că lumea oamenilor nu este atât de primejdioasă precum spuneau legendele din bătrâni, gândacul de bucătărie şi-a continuat încrezător inspecţia. Şi-a vârât antenele într-o cutie goală de iaurt, a gustat din jumătatea de măr de pe masă, a simţit mirosul straniu al ceştii de cafea. Cu inimioara bătându-i nebuneşte de teamă, gândăcelul a făcut primul pas pe holul acoperit de plăci mari de gresie neagră. Încerca să calce doar pe modelul floral format din punctuleţe albe, prinse într-un chenar maro, aşa cum fac copiii când merg pe liniile ferate sau pe crăpăturile asfaltului.

Holul nu avea nimic interesant. Nu mâncare, nu băutură, nu nimic. Şi deodată s-a trezit într-o sală uriaşă, luminată de becuri puternice, acoperită de parchet călduros. Mirosea a portocale şi a fursecuri cu stafide. În faţa calculatorului stătea un licean care nici nu l-a observat, concentrat fiind la joc. Pe canapea era o doamnă la vreo 42 de ani. Răsfoia o carte, întrebându-se dacă să o înceapă sau nu.

Umbra neagră care s-a pogorât spre el i-a dat fiori reci pe spatele acoperit de aripioare fine. A încercat să scape, alergând dezorientat pe covorul în care se adâncea şi care îi îngreuna fuga. Bărbatul casei, înalt şi suplu, abia întors din baie, nemilos cu micile animăluţe intrate nechemate în apartament, l-a lovit fulgerător cu un papuc, strivind trupuşorul lucios al nevinovatului gândăcel de bucătărie.

Comments
  • Irealia January 24, 2013 at 3:39 pm

    Drept e că ai fost pe-aproape ! 🙂
    Da-i detest prea mult pe ”gândăceii” ăștia, ca să-mi stârnești compasiunea.

  • javra January 24, 2013 at 3:42 pm

    De obicei, gândacii de bucătărie umblă în pereche. Se înmulţesc cu repeziciune, avînd şi organe sexuale masculine, şi feminine. Aşa că te poţi aştepta ca la înmormântarea nevinovatului gândăcel de bucătărie să participe neinvitaţi sute de rude şi prieteni.

  • zdwub January 24, 2013 at 4:17 pm

    Asta imi aminteste de melodia celor de la Cassa Loco
    “Ea este goanga, e colega mea
    Prin bucatarie poti sa dai de ea.
    Poti s-o gazezi, poti sa o ineci
    Nu te paraseste, o s-o ai pe vecï. ” :))

  • Ioana K-Man January 24, 2013 at 4:23 pm

    rautate ce esti :)))
    la mine macar a scapat cu viata!!

  • Dan January 24, 2013 at 5:18 pm

    Asa-i trebuie! Cred ca asta e o chestie de perioada istorica. Dupa “revolutie” blocul era plin de gândaci risii, dupa care, fiecare renovându-si casa, mai o gresie , faianta, usi noi, au început sa dispara!

  • Radu January 24, 2013 at 7:07 pm

    Au gandacii inima ?
    Si da, trebuia sa-l iei pe un servetel, ziar, ceva si sa-l duci frumos afara ! 😛

    • Radu January 24, 2013 at 7:10 pm

      Era sa uit!
      Cere sa se faca lumina!

      Vinovatul fara vina…

  • adelinailiescu January 24, 2013 at 7:33 pm

    Dumnezeu a notat o crima la catastif!Pentru iertarea pacatelor trebuie sa duci de mancare la trei musuroaie de furnici.Si sa ocrotesti toate moliile din sifonier!:)

  • Rudolph Aspirant January 24, 2013 at 8:48 pm

    Mie mi-a placut si aceasta poveste pt ca mie gandacelul mi-a fost simpatic, dar totusi nu m-am suparat sau speriat prea tare cand a fost decimat ! Din cauza ca mi-au placut atatea articole la rand, o invit pe Vienela la inca o leapsa ! (Am invitat deja o gramada de oameni, dar o poate prelua oricine se considera indeajuns de harnic si destoinic pt ea, pt ca e o lepsa ffff ultra-super dificila, cu care eu sper sa ma chinui minim 5 zile !)

  • Ring de dans January 24, 2013 at 11:28 pm

    Mie nu-mi plac gandacii de bucatarie, bine ca ati scapat de el! dar atentie, ai deja o gramada de pui in casa !!!!!!!!, cauta-i bine ca se raspandesc de nu-i mai prinzi.

  • mixy January 25, 2013 at 11:53 am

    și tu doar ai stat și l-ai analizaaaat ?!?!?!?!?

  • […] Vienela dedica un intreg articol unui gandac de bucatarie. Daca ar fi scenarist probabil ar face un film […]

  • elly weiss January 28, 2013 at 12:36 am

    Uite ca si povestea unei crime poate fi o poveste frumoasa 😉 🙂
    Mi-e scarba de ei. Ma bucur ca n-avem. Nu stiu ce as face…

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.