Skip to main content

Viața e prea scurtă și prea frumoasă

Avea mama o oală uriașă, pe care o folosea numai de sărbători, să pregătească piftia. Am confiscat-o. Fierbeam în ea, de două ori pe zi, scutecele, bluzițele și căciulițele copilului, de teamă ca nu cumva vreun microb să îi atingă pielea catifelată. Tot din acea vreme, țin minte că trebăluiam fără oprire prin casă. Nici un fir de praf nu apuca să se odihnească pe mobilă, nici o scamă nu era lăsată să-și doarmă somnul pe covor. Seara, frântă de oboseală, mă întindeam în pat. Dacă observam, din întâmplare, că un lucru nu era fix la locul său, coboram și îl repuneam în drepturi. Nu exista obiect în casă care să nu lucească de curățenie. Spălam toate jucăriile copilului (și nu avea puține) zi de zi, ștergeam tălpile pantofilor de cum mă descălțam, dezinfectam orice lucru cumpărat. Casa mea era muzeu, timpul meu era dedicat curățeniei.

Mă uit în urmă și parcă nu-mi vine să cred că am petrecut atâtea mii de ore din viață încercând să păstrez fiecare lucru la locul său, într-o curățenie perfectă. Oare nu știam că nu avem timp? Viața trecea pe lângă mine în vreme ce umblam cu cârpa de praf în mână. Chiar și după ce am rămas fără un rinichi, abia operată, țin minte că stăteam în genunchi și măturam prin casă de câteva ori pe zi, cu toate că aveam dureri cumplite. Puterea exemplului a funcționat perfect: copilul meu devenise și el obsedat de curățenie.

Într-o zi, pe neașteptate, m-am trezit. Eu nu sunt sclav! Viața e prea scurtă și prea frumoasă pentru a fi petrecută cu mătura în mână! În casă nu e curățenie perfectă? Cui îi pasă? Am timp să discut cu băiatul meu, să îmi îmbrățisez bărbatul, să mă joc cu pisicuțele, să îmi plimb câinele, să scriu pe blog, să fotografiez flori de primăvară, să fac tot ce poftesc. Totuși, în onoarea acestui articol, ieri am făcut ordine prin casă. 🙂

floare primavara

Comments
  • Radu April 1, 2016 at 6:39 am

    Sau e lungă şi e grea. Apropo de titlu. 🙂

    • Vienela April 1, 2016 at 6:44 am

      Da, probabil ca ai dreptate, insa astazi prefer sa vad numai ce este frumos. 🙁

  • Suzana April 1, 2016 at 7:45 am

    De multe ori am avut si eu ganduri ca astea.
    Mai ales ca atunci cand fac curat, mai imi trece prin cap cum sa fac vreun giumbuscluc si ma cam opresc. 🙂 Asa ca o curatenie se intinde cam muuuuult!
    O zi frumoasa si vesela sa ai!

    • Vienela April 5, 2016 at 6:12 am

      Ha, ha, de cate ori in ultima vreme nu am lasat si eu treburile la jumatate… :)))

  • Nusa April 1, 2016 at 9:06 am

    Omul se schimba , vrea , nu vrea. Se adapteaza, Este in firea lui sa faca asta.

    • Vienela April 5, 2016 at 6:13 am

      Oare se schimba pentru ca se maturizeaza sau maturitatea il forteaza sa se schimbe? 🙂

  • Diana April 1, 2016 at 3:45 pm

    🙂 Ca e prea frumoasa viata nu ma plang.
    A fost o vreme cand cei care veneau pe la mine “deranjau” cate ceva; acum… :)) se cocoşeaza de râs cei carora le spun: “azi fac ordine”.

    • Vienela April 5, 2016 at 6:14 am

      Hi, hi, sper ca nu s-a intlees ca eu m-as plange. :)))
      Fetita unei prietene chiar ma crede cand spun ca “maine fac ordine”. De cate ori vorbesc cu ea ma intreaba daca am facut… :)))

  • Vero April 2, 2016 at 8:28 am

    Eu sunt dezordinea personificată; ca şi bărbatu-meu.
    Ne-am cunoscut la serviciu, ca stagiari, într-un laborator de încercări mecanice al CTC-ului (comp. control tehnic). N-aveam birouri, stăteam amândoi la aceeaşi masă lungă, pe care, după numai câteva zile, dezordinea a devenit cumplită. Iar eu am fost sinceră, i-am prezis că aşa va fi şi la noi acasă – şi nu m-am înşelat (când vin musafiri pe neaşteptate, iau în braţe tot ce-i aruncat pe fotoliile din sufragerie şi arunc în pat, în dormitor).
    Când îmi trăiau mătuşile şi ne duceam în weekend la ele, dezordinea se instaura aproape instantaneu în camera în care ne găzduiau. Într-o zi, una a aruncat o privire din uşă, a oftat prelung şi a zis: “Ei, da’ barem n-a stricat Dumnezeu două case!” 😀

    • Zina April 4, 2016 at 8:42 am

      :)))))) Înțeleaptă mătușă!

      • Vero May 12, 2016 at 10:42 am

        Era!
        Şi avea hazul ei! 🙂

    • Vienela April 5, 2016 at 6:17 am

      Prima data cand a venit soacra-mea in vizita am adunat cu bratul din fotolii si am dus in dormitor inainte de a-i deschide usa. Acum intra in casa, impinge tot ce e in fotoliu si isi face loc singura sa se aseze. :)))
      :))) Subscriu celor spuse de Zina despre matusa ta.

      • Vero May 12, 2016 at 10:41 am

        Soacră-mea n-a fost la mine în vizită decât o singură dată. Mama a fost de vreo trei sau patru ori.
        (Când alegi să te stabileşti departe şi de părinţi, şi de socri, ai avantaje şi dezavantaje. Mie şi bărbatului meu ne-a plăcut întotdeauna să fim de capul nostru, aşa că avantajele au atârnat mai greu în balanţă. 🙂 )

        • Vienela June 7, 2016 at 8:47 am

          Eu sunt sociabila si imi place sa am casa plina, insa Mihai nu ii suporta nici pe ai lui pentru prea mult timp. Daca stau mai mult de o ora la noi incepe sa se agite, isi face de lucru… 🙂
          Cumnata mea sta la doua blocuri de noi, insa nu ne viziteaza decat de sarbatori sau cand o chem la un rentz. Soacra-mea are grija de copiii cumnatei in cursul saptamanii si ne viziteaza la 2-3 zile, cat sunt cei mici la gradi si la scoala, ca se plictiseste singura la cafea. :)))

  • Zina April 4, 2016 at 8:47 am

    La mine lucrurile s-au petrecut invers. Nu am pus mulți ani mare preț pe ordinea lucrurilor până când am descoperit că viața mea devine mai ușoară și mult mai simplă dacă fiecare lucru își are locul său și dacă e pus acolo, curat, imediat după ce a fost folosit. Când am conștientizat aceasta, mi-am amintit de străbunica mea, care era foarte ordonată și spunea că fiecare lucru are ”regula” lui. Abia atunci am înțeles ce a vrut să spună…

    Săptămână minunată să ai, Vienela! 🙂

    • Vienela April 5, 2016 at 6:18 am

      Cand vine vorba despre lucrurile mele personale inca ma enervez daca nu sunt mereu la locul lor, insa pe celelalte le las acolo unde se simt bine. :)))
      O saptamana excelenta sa ai, Zina!

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.