Skip to main content

Viaţa e doar un zar

Viaţa e doar un zar… Ar putea deveni cartea noastră, o carte cu pagini înfiorate de vântul amintirilor, având capitole acoperite de-o pulbere ireală, o carte scrisă cu litere chihlimbarii ce se preling ca mierea caldă, cu final absurd, rămas nescris. Ar fi dovada vie că sufletele însetate de iubire, dacă nu se pot uni la momentul potrivit, rămân îngropate pe vecie în jarul arzător al regretelor.

Ascunsă într-o viaţă ce nu mă reprezintă, aş scrie despre una imaginară, o oază de trăiri intense prin care să înotăm amândoi până la capătul lumii şi-al dragostei. Tu te-ai mira de fiecare cuvânt, aşa cum te mirai când te strângeam în braţe pe neaşteptate, împinsă de dor, de spaime, de mărunte bucurii. Oare ai păstra cartea în singurătatea camerei tale sau ai ieşi cu ea pe străzi, să îţi strigi mândria şi părerile de rău?

Gânduri dedicate doar mie ar veni furtună în nopţile pline de melancolie. Aş înţelege atunci că îţi e dor de mine, că îţi e dor să mă iubeşti ca altădat, cu patimă, furios, cu violenţa bărbatului ce ştie că nu poate păstra lângă el femeia care îi răscoleşte simţurile. Cu toate că personajele cărţii mele nu ar avea nume, te-ai recunoaşte uşor, căci tu şi numai tu mi-ai tulburat viaţa din prima clipă, într-un trecut îndepărtat, ce a zburat precum vrăbiuţa care fluiera în pom, sub geamuri îngheţate.

zapada-cazand-floarea-bunica-1024x768

(merci pentru zăpadă, Floarea!)

Dimineţile mi-ar fi albe, tulburi. Mi-aş scutura zăpada din păr şi din gând, apoi aş aprinde o ţigară. Nehotărârea mi-ar întârzia paşii. Oare să aştern pe hârtie tot ce mi-ai şoptit în visul nopţii care a trecut sau să fug la oglindă, să văd dacă port pe sprânceană urmele dinţilor tăi? Aş alege să păstrez misterul, sunt sigură. Un nou capitol s-ar scrie grăbit în cartea noastră, în timp ce aş trage cu coada ochiului la scrumieră, convinsă că viaţa e şi ea doar un zar…

 scrumiera zar

 

scrumiera zar

Comments
  • Fairytale January 17, 2015 at 1:01 pm

    Cat de frumos ai scris..Dragostea, eternul subiect care ne incanta viata!

    • Vienela January 18, 2015 at 8:12 am

      Si care o complica, as spune… :))
      Iti multumesc mult!

  • Dana January 18, 2015 at 5:56 pm

    Cuvinte frumoase, curgand in stilul tau caracteristic. Visuri si simtiri asternute pe o pagina virtuala…
    Stii am citit odata aici, niste versuri haioase scrise de tine. Nu mai incerci? Bineinteles daca ai timp si dispozitia necesara… 😉

    • Vienela January 25, 2015 at 12:02 pm

      Ha, ha, stiu ca am scris de cateva ori in niste tentative de versuri… Acum, nu stiu la care te referi, dar pot promite ca voi mai incerca, desi nici macar eu nu eram multumita de ceea ce iesea. Asta nu ma poate impiedica totusi sa ma distrez… 🙂

      • dana January 18, 2016 at 6:49 pm

        Daca imi amintesc bine, erau niste versuri cu un caine, sau ursulet? A trecut ceva timp de atunci… =D

        • Vienela January 18, 2016 at 6:53 pm

          Offf, chiar nu reusesc sa imi aduc aminte… 🙂

  • Mihaela January 19, 2015 at 12:28 pm

    Ce bine ar fi sa dam mereu 6-6. 🙂

    • Vienela January 25, 2015 at 12:04 pm

      Da si nu… Jucatorii de table stiu ca uneori 6-6 e inutil, ba chiar reuseste sa everveze omul. Zarul acesta vine uneori chiar in momentul cand nu ai nevoie de el, iar daca il chemi, se face ca nu te aude. :)))

    • parbrize January 27, 2015 at 12:25 pm

      6-6 nu e un zar castigator intotdeauna, foarte frumos postul, iti da o stare extraordinara cand il citesti

  • […] cel mai mare, mai puternic, mai perfid și mai neîndurător zeu: Praful (și către soața lui, Pulberea […]

  • […] seară de seară câte o nouă vânătaie peste cele deja vechi, atunci când îmi mușca, cu o dragoste infinită și-o pasiune devastatoare, sprâncenele și pielea fină a gâtului? Bătrânelul cu păr aproape alb, cu început de chelie, […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.