Skip to main content

Văduva neagră

A deschis Kadia un subiect care mi-a atras în mod deosebit atenţia şi m-a făcut să vin cu o completare la răspunsurile pe care deja le primise. Întrebarea ei: Văduvele încă sunt o categorie socială defavorizată?  Acum 26 de ani, când mama mea a rămas văduvă, pot spune cu mâna pe cravata roşie de pionier că văduvele nu erau deloc defavorizate, ba chiar din contră. Chiar înainte ca tatăl meu să se îmbolnăvească, la locul de muncă al mamei se făcuseră restructurări. Pentru că veniturile tatălui meu erau mari, mama a fost printre primii care au zburat.

Rămasă văduvă la 42 de ani, cu două fete, una de 14 şi una de 16 ani, fără serviciu şi cu rate la un apartament cu 4 camere, negăsind nimic prin Ploieşti pe meseria ei, s-a văzut nevoită să accepte favoarea ce i s-a făcut, un loc de muncă în Ministerul transporturilor, evident Bucureşti. Noii colegi, oameni săritori şi întreprinzători, s-au oferit de îndată să o ajute. Se străduiau să o convingă să le vândă apartamentul, siguri fiind că nu îşi va permite să plătească în continuare ratele casei.

După câteva luni în care a umblat îmbrăcată din cap până în picioare în negru, i-am sugerat să renunţe la doliu, pentru că iubirea şi regretele nu aşa se dovedesc. Oripilată, mi-a spus că nu ar putea să mai dea ochii cu vecinii de ruşine, că s-ar vedea judecată de toate babele din bloc dacă nu ar purta măcar un an haine negre.

Colegele de muncă, dar şi prietenele pe care le avea, o sfătuiau să îşi caute un alt bărbat imediat, pentru că două adolescente sunt greu de strunit, fără o mână fermă de bărbat. Nu doar atât. Văzând că nici nu vrea să audă de aşa ceva, s-au gândit să o surprindă, să o pună în faţa faptului împlinit.

Într-o după-amiază senină de vară, cum stăteam noi liniştite în bucătărie, cioc-cioc la uşă. Un bărbat subţirel, îmbrăcat la costum şi cravată, cu un buchet de flori într-o mână, cu o cutie de bomboane de ciocolată în cealaltă, mă privea zâmbind.

-Bună ziua. Sunt inginer X, prieten cu doamna Y. Aş vrea să vorbesc cu mama ta, dacă se poate.

-De unde o cunoaşteţi pe mama?

-Nu o cunosc, dar doamna Y mi-a recomandat-o ca fiind persoana potrivită pentru mine. Sunt văduv de doi ani şi îmi doresc să cunosc o doamnă serioasă, cu care să pot sta din când în când de vorbă, eventual să mă şi însor.

Mă strâmb la el, apoi îmi fac datoria şi o chem pe mama, întrebând-o dacă este interesată. Între timp apare la uşă sora mea, copil de 14-15 ani, nu prea dus la biserică. Mama îl roagă să plece, că nu vrea să cunoască pe nimeni, că nu a cerut nimănui să îi caute prieteni. Omul insistă, începe să înşire o mulţime de calităţi pe care le are, încearcă să o atingă acolo unde o doare (va avea grijă de copii). Eu intervin politicos şi îi spun că nu ne interesează propunerile lui. Bărbatul, hotărât să meargă până la capăt, continuă să vorbească, ba chiar îmi cere să o las pe mama să decidă, să nu mă bag în discuţiile adulţilor.

A fost momentul în care a fluturat cârpa roşie prin faţa unui taur furios. Sora mea nu a mai stat nici o clipă pe gânduri. I-a smuls florile din mână, le-a călcat în picioare şi pe un ton ridicat i-a spus să dispară în câteva secunde, dacă vrea să plece nevătămat de la uşa noastră.

Vă las pe voi să trageţi concluziile. Văduvele încă sunt o categorie socială defavorizată?

Comments
  • Szasz Sebes Paul January 6, 2013 at 4:19 pm

    Bine i-a facut !

  • Ana-Maria January 6, 2013 at 4:33 pm

    Vorbind din punct de vedere al chestiilor financiare , de job si nu de morala cu care te inconjoara societatea umanilor in care trebuie sa ne ducem traiul , vaduvele nu sunt chiar o categorie umana defavorizata.Exista legi si cateva avantaje ce ,as putea spune , favorizeaza aceste femei. , desi nu chiar toate sunt roz in aceasta categorie.Eu una beneficiez de un astfel de avantaj , de care-de altfel- poate beneficia si un barbat vaduv.
    Daca vorbim din punctul de vedere moral impus de societatea in care trebuie sa ne ducem traiul si oamenii ce o alcatuiesc…sa fereasca sfantul! Toti iti vor binele si toti stiu ce iti trebuie si iti este mai nimerit…Un exemplu este patania mamei tale!

    • Vienela January 6, 2013 at 4:35 pm

      Avantaje materiale chiar au fost o perioada, timp in care si-a putut cauta de munca. Dar in rest…
      Nu stiam nimic despre tine, in legatura cu asta… :((

      • Ana-Maria January 6, 2013 at 5:31 pm

        Nu-i nimic ! 🙂 E de mult…sunt aproape 17 ani de atunci …Si nu m-am recasatorit ,e mai simplu…Poveste lunga si veche 🙂

  • javra January 6, 2013 at 4:39 pm

    Poate că pe atunci văduvele nu erau defavorizate. Ba dimpotrivă.
    Mai că îţi venea să-ţi otrăveşti soţul de care te-ai săturat, ca să ţi se propună altul.

    • Vienela January 6, 2013 at 4:40 pm

      Mai ales ca prietenii stiu intotdeauna ce este mai bine pentru tine. :))

  • Radu January 6, 2013 at 5:11 pm

    Vienela, trecutul este istorie iar viitorul o promisiune!
    Doar in prezent putem face ceva!
    Imi pare rau prin ce ai trecut.
    Un an bun!!!

  • pandhora January 6, 2013 at 5:13 pm

    n-aveam cum sa nu zambesc citind ce ai scris,ai un stil cu adevarat haios 🙂
    mamei tale sunt sigura ca usor nu i-a fost sa tina cont de toti si de toate…nu esti imbracat in negru,nu suferi,nu gasesti repede un barbat,nu te descurci in viata…
    oricum am inteles ca e o persoana hotarata si nu se da usor batuta,bravo ei! 🙂

  • […] merge mai departe către: Roșcata, Roxy, Cris, Hapi, Anda, Special Koko, Vienela, Anda Zelenca și, bineînțeles, către oricine dorește să o preia. Lăsați-mi link-ul […]

  • Diana January 6, 2013 at 7:14 pm

    As zice ca vaduvele sunt o categorie sociala… vulnerabila, dar nu defavorizata. Din punct de vedere al legii beneficiaza de protectie asa-zis sociala… Dar ma gandesc ca te referi la mentalitati… In acest caz… da, sunt defavorizate… in special daca au si copii in intretinere. Desi multi se considera emancipati sesizam la ei – fie femei fie barbati – o anumita “ezitare” cand e vorba despre vaduve sau divortate (ezitare care nu se simte cand un “el” este in cauza)
    O femeie vaduva sau divortata, care are copii minori se “auto-marginalizeaza”, oarecum – si cred ca o face din instinct matern, pentru ca nu prea se poate avea incredere in oricare mascul care – la nivel declarativ – se ofera sa ofere ajutor material… (sa nu se inteleaga ca generalizez)

    Hm… Prietenii nu stiu, neaparat, ce e mai bine pentru unul sau pentru altul dar sunt bine intentionati si chiar cred ca ofera un ajutor. Partea rea e ca nu intreaba de care ajutor are nevoie persoana in cauza. Partea si mai rea este ca in situatii limita intelegem cat de putin ne cunosc cei care ne-au fost aproape! Si ne minunam!

    Uff… si ehhh… vaduvele care au copiii minori nu au o viata usoara (din cauza stupizilor). Iar cand nu au venituri accepta anumite compromisuri perfect daunatoare. Ferice de femeile puternice, care isi “pot lua soarta in maini”.

    Auzisem la un moment dat o discutie, despre o femeie vaduva care isi apara punctul de vedere cu privire la unele cheltuieli comune la bloc. Ea stia ca are dreptate si ajunsese sa se certe cu barbatii (administrator si presedinte) Unul dintre ei a zis catre celalalt: “trebuie sa o intelegem si sa o ignoram, pentru ca e o femeie fara barbat”. Si atunci am spus unor batrani o mare obraznicie – ceva de genul: ea e fara barbat, dar ei nu sunt barbati (dar am folosit cuvinte destul de vulgare) Sunt ani de atunci, insa acei vecini ma urasc si azi cu pasiune… Dar au fost nesimtiti cu o doamna in varsta…
    Gata! Ma opresc! 🙂

  • Rudolph Aspirant January 6, 2013 at 8:45 pm

    Wow ! Eu am ramas sincer impresionat de curajul acelui pretendent care a venit sa infrunte 3 femei deodata chiar la ele acasa, si chiar le-a tinut piept, adica a insistat sa-si explice logic in cuvinte punctul de vedere, fara sa se piarda cu firea, si sa explice ce doreste si ce are de gand sa ofere. E ca si cum te-ai duce sa infrunti o mama ursoaica cu 2 copii ursi destul de mari chiar acasa la ei in barlog ! Tipul ala a fost un adevarat erou din punctul meu de vedere ! Asta, da, macho de tip superior inalt calitativ, adica nu asa fanfaron, ci bazat pe fapte adevarate ! Ce s-o mai fi intamplat cu el ? Oare l-a infrant viata pana la urma si pe el, sau a reusit sa devina de legenda acolo in acel oras, nu neaparat prin cuceriri de femei, dar ma gandeam ca poate macar a devenit vreun leader de fabrica sau primar.

  • CARMEN January 6, 2013 at 8:59 pm

    o vai! ce amintire trista! dar… iata, a fost motiv sa deveniti mai unitare, nu-i asa? Si eu mi-am cresct fetele singura, de pe când una avea 5 ani jumate si alta 4. Eu am fost divortata – o categorie si mai “avantajata” de societatea româneasca… Ramase singure, noi trei fetele, am sudat o prietenie trainica, de neclintit, in fata oricarei probleme si asa am ramas pâna in ziua de azi!

  • […] Vienela scrie despre vaduve. Sunt sau nu o categorie sociala defavorizata? Va las pe voi sa raspundeti la […]

  • DANAP.RO January 7, 2013 at 6:44 am

    Nu-mi amintesc ca vaduvele sa fi fost o categorie defavorizata, nu in sensul in care sunt mamele singure.

  • Dragoi Cristina January 7, 2013 at 8:26 am

    Da, categorii de femei defavorizate…mama a făcut parte(Dumnezeu s-o odihnească-n pace!) din categoria femeilor divorțate… Da, într-adevăr, am simțit și noi, fetele(eu și sora mea) asta! Dar au fost avantaje și dezavantaje….din pdv al societății, imaginii în societate, o luptă continuă, dar interior, în sânul familiei noastre monoparentale, dimpotrivă! Mama a fost o înțeleaptă, o inteligentă, care transforma totul în brici, ca și relația dintre noi 3, sau dintre noi, fetele…A crezut cu tărie și convingere în oameni, iubire, prietenie, bunătate, umor, cărți și muzică! Astăzi, datorită ei, modului cum ne-a crescut, sora mea e prietena mea cea mai bună!
    Îmi amintesc cu drag, șezătorile care se făceau la noi acasă…mama cânta vocal, mătusă-mea instrumental(vioară) și-altă prietenă de-a noastră(chitară). Doamne, ca-n povești! La noi se-ntrunea Clubul Femina. Mama era o gazdă extraordinară, ușa casei era deschisă non-stop! Respect, iubire, prietenie, mai puțin parte de sănătate a avut, draga de ea, decedând la 59 ani! La rândul meu, m-am căsătorit tot cu un băiat dintr-o familie monoparentală(crescut de mamă)…și mulțumesc lui Dumnezeu, ne iubim, respectăm, completăm, avem o relație frumoasă(18 ani împreună) și-un băiat minunat!
    Doamne ajută!

  • zdwub January 7, 2013 at 9:32 am

    Este bine ca a reusit sa se descurce singura cu 2 adolescente 🙂 Ai nevoie de multa tarie pentru asta si are toate respectele mele pentru ca a reusit 🙂

  • coco January 7, 2013 at 9:53 am

    nu cred , inainte vreme da , dar acum nu mai cred…. dar sunt defavorizate material

    • mixy January 7, 2013 at 10:06 am

      subscriu la tine coco 🙂 Cât despre oamenii ăștia care știu sigur ce e bine pentru semenii lor… i-aș băga într-un mare țarc, să-și dea zi lumină cu părerea despre vecinii lor

  • elly weiss January 8, 2013 at 11:18 pm

    Poate din punct de vedere material, mai ales in prezent. Dar si o mama singura e intr-o situatie asemanatoare, de fapt mult mai grea.
    Am avut si am rude in situatia asta si cunostinte… S-au descurcat fiecare cum a crezut.
    N-as putea sa vorbesc decat despre cazurile cunoscute de mine. Inclin sa cred ca sunt atatea situatii cam cate persoane se afla in aceasta situatie…

  • Emil Calinescu January 11, 2013 at 8:16 am

    Ziceam de o saptamana ca las un comentariu (articolul e foarte interesant), insa abia acum mi-am amintit sa fac efectiv asta.

    Asadar, mi-am amintit de un caz povestit de cineva. Se intampla “in zilele noastra”, prin anii 2004-2005. O tipa (tanara, de varsta noastra) era vaduva in sensul ca-i murise logodnicul. Nu erau casatoriti. La locul de munca au asigurat-o ca sunt alaturi de ea, ca nu o vor da afara. Nu au dat-o, insa stiind-o singura (si zicand sus si tare ca nu se va mai cupla/casatori niciodata) o puneau de fiecare data sa stea peste program. Cand era sa inlocuiasca pe cineva, ea era prima. Vreo 2 ani a mers asa treaba pana cand s-a enervat ea si a inceput sa le spuna colegilor/sefului ca e exploatata. La care sefa i-a zis: STII, CREDEAM CA PRIN MUNCA TE FACEM SA UITI DE NECAZUL TAU!

    E adevarat, spre deosebire de cazul tau aici nu existau copii. Singura diferenta.

    In afara de cazul enuntat mai sus, nu cunosc altele. Asa ca nu-mi dau seama in ce fel sunt avantajate sau dimpotriva, discriminate.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.