Skip to main content

Vă mulţumesc!

Merg încet, aşa cum fac oamenii când ies din casă pentru o scurtă plimbare. Vreau să mă relaxez, să îmi eliberez mintea de gânduri neplăcute, apăsătoare, însă nu reuşesc. Străzile astea murdare, mirosind a gunoi intrat în putrefacţie, a detergent ieftin şi a musaca de cartofi nu mă ajută. Mă inhibă şi îmi trezesc mulţimi de alte gânduri neplăcute. Pe oriunde m-aş plimba, totul îmi este cunoscut, totul mă plictiseşte şi mă transformă într-un fel de roboţel trimis să verifice dacă s-a mai schimbat ceva.

Nu se schimbă niciodata nimic. Străzile sunt la fel de prăfuite, oamenii fac aceleaşi gesturi banale, mirosurile mă duc întotdeauna cu gândul la cantina din Moreni, pe lângă care am trecut de multe ori. Mi-am făcut din timp un plan mititel, sperând că aşa voi putea schimba ceva. Mi-am propus să mă plimb pe străduţe pustii, să ocolesc locurile prea bine ştiute. Senzaţia de plictiseală, de repetitiv, de familiar, mă însoţeşte pretutindeni, nu îmi dă voie să mă eliberez.

În lipsă de ceva mai bun, studiez trecătorii grăbiţi sau mai puţin grăbiţi. Inventez poveşti despre fiecare dintre ei. Mă întreb ce ar crede dacă ar ştii că am un blog, că astăzi voi scrie despre ei… Mă întreb ce ar scrie ei, dacă ar avea blog… Mă uit la bărbatul uşor adus de spate, cu ochelari şi început de chelie şi sunt convinsă că ar vorbi despre fabrica în care a muncit o viaţă, despre epoca de aur şi beneficiile de care s-a bucurat pe atunci, despre clasa politică actuală…

O privesc pe fata blonduţă, cu piele albă şi multe kilograme în plus. Pariez că ar putea scrie bine, că ar vorbi despre poveşti de dragoste trăite la intensitate maximă, poveşti adunate din frânturi de vise… Zăresc două doamne elegante ce merg ţinându-se de braţ, tăifăsuind în şoaptă. Una dintre ele ar putea avea un blog plin de poze ale nepoţilor, cu amănunte despre fiecare nouă ghiduşie făcută de prichindei. Cealaltă pare mai serioasă. Probabil ar face recenzii de cărţi şi ar da sfaturi de viaţă tinerilor.

Trece pe lângă mine o tânără. Are în jur de 30 de ani. Chip fără personalitate, pe care îl uiţi la trei secunde după ce l-ai văzut. Nu mă pot decide asupra ei. Probabil şi-ar face un blog de beauty, ar organiza mici concursuri cu premii şi ar scrie advertoriale lungi, în care ar explica pe îndelete cum trebuie să ne întindem oja pe unghii şi care sunt rujurile potrivite pentru tenul închis la culoare.

Apoi îl văd pe el. Înalt, slăbuţ, cu privire inteligentă. Nici nu îmi pasă ce subiecte ar alege pentru blog. Instinctul îmi spune că mi-ar plăcea să îl citesc. Scrisul lui ar fi elegant, ar aduce zâmbete şi ar naşte întrebări existentiale, ar fi o combinaţie ce ar prinde cititorii într-o plasă fină, din care nu şi-ar dori să mai scape. Pare genul de blogger care nu caută neapărat recunoaşterea celorlalţi, dar are mereu parte de ea.

Poate că este deja blogger, dar a refuzat să vină la întâlnirile oficiale, ştiind că acolo va avea parte doar de bârfe şi discuţii despre monetizarea blogului, ori el este cu mult deasupra acestor nimicuri. Ce fel de bloguri i-ar plăcea să citească? Probabil nici nu şi-ar pierde timpul cu aşa ceva. Îl las să îşi continue drumul şi mă îndrept abătută spre casă. O altă zi pierdută, o zi în care nu am văzut nimic nou, nu am făcut nimic deosebit, nu am învăţat nimic.

Mă aşez la calculator şi scriu un mesaj pentru prietenii care m-au susţinut în lupta pentru premiul de 100 de euro:

Vouă vă datorez acest premiu! M-aţi sprijinit, m-aţi încurajat, m-aţi votat! Aţi făcut gălăgie mare pe facebook, m-aţi încurajat când eram la un pas de a renunţa la luptă, v-aţi rugat prietenii să mă voteze! Nu am crezut nici o clipă că aş putea câştiga un concurs bazat pe voturi! Vă mulţumesc din toată inima! Le mulţumesc şi prietenilor voştri care, deşi nu mă cunoşteau, mi-au oferit votul lor! Vă sunt recunoscătoare tuturor!

Vreau totuşi să îi menţionez pe Dana, care a făcut un gest uluitor: a scris un întreg articol despre şi pentru mine şi l-a lăsat pe prima pagină a blogului său până ieri, pe pisicuţa care a făcut cea mai mare vâlvă pe facebook, pe iubita mea Adriana, cea care îmi este clipă de clipă alături, pe Mirela, care imediat a reacţionat şi a invitat prietenii la vot şi pe Adi Bălan, care m-a susţinut întotdeauna plin de entuziasm!

Uitam să îi mulţumesc lui Liviu pentru corectitudinea şi obiectivitatea de care a dat dovadă! Nici nu mă aşteptam la altceva, sinceră să fiu…

Mii de mulţumiri organizatorilor pentru premiu!

În graba mea de a trimite mulţumirile în online, spre prieteni dragi, am uitat (cum am putut?) de unul dintre oamenii faţă de care mă simt foarte apropiată şi care pe durata votării s-a luptat să adune voturi pentru că eu să câştig. Nu ştiu dacă se acceptă această scuză, aşa că îmi înmulţesc pupicii şi mulţumirile pe care le trimit spre Nina, care m-a susţinut întotdeauna şi care mi-a oferit prietenia ei caldă! Nina, mă vei ierta că am uitat să îţi mulţumesc tocmai ţie?

Comments
  • Radu July 16, 2013 at 8:12 am

    Pai, daca meriti, de ce n-ar face-o ? 🙂

    Lasa fleacurile, spune cand dai sampania ? 😛

    • Vienela July 16, 2013 at 8:25 am

      Daca ne putem aduna repede, chiar si acum! 🙂
      Radu, iti sunt recunoscatoare pentru sustinere!

  • Adriana July 16, 2013 at 8:13 am

    Draga mea, Vienela! Îl meritai şi fără noi! Doar că nu se putea. Era musai să fim parte din munca ta, aşa cum tu eşti parte din munca noastră şi din viaţa noastră. Dar să spun cinstit? Mi-a plăcut aerul ăla comun pe care l-am simţit la promovarea articolului. Era iubire…faţă de tine, Vienela! Şi apreciere sinceră. Aşa cred! Să te bucuri de victorie!

    • Vienela July 16, 2013 at 8:27 am

      Nu m-am simtit niciodata asa cum m-am simtit in aceste cateva zile! Atat de multi oameni, cunoscuti si necunoscuti, mi-au trimis mesaje, m-au votat, mi-au dat articolul mai departe… Parca aveam o familie imensa! Te iubesc!

  • psi July 16, 2013 at 8:16 am

    yeeeeeeeeeeeeeees!
    bravo! ai văzut că se poate? să ţopăim aşadar! 😀
    nu ai pentru ce să ne mulţumeşti, cel puţin nu mie.

    • Vienela July 16, 2013 at 8:33 am

      Lasa modestia, pisicuta! Ai luptat alaturi de mine, ba chiar mai mult decat mine in anumite momente, cand simteam ca voi renunta, m-ai impins de la spate si mi-ai aratat ce inseamna prietenia… 🙂

  • Dana Lalici July 16, 2013 at 8:21 am

    Draga mea, cand toate planetele se aliniaza pentru a-ti oferi ceva, cand toti prietenii vibreaza alaturi de tine, cand lucrurile frumoase se intampla, chiar daca nu credeai ca ti se pot intampla tie, atunci ar trebui sa iti vina in minte un singur gand: sigur ai facut tu ceva sa meriti asta! Pentru ca ai facut. Faci mereu.
    Vienela, tu esti pentru mine, pe langa o draga prietena virtuala, un experiment, unul reusit. Despre care trebuie sa scriu un articol, nu am loc sa ma desfasor asa cum as vrea aici… Stai pe aproape , draga mea. :0
    Te imbratisez cu tot dragul din lume.

    • Vienela July 16, 2013 at 8:37 am

      Danuta mea, nu stiu ce am facut, nu stiu daca am facut, dar am simtit ca toata lumea este a mea, ca am sute de prieteni, ca uniti putem schimba lumea. Uite cat de frumos spune pisicuta aici “puterea virtualului, hm? vezi tu, sprea asta trebuie să tindem. poate că suntem diferiţi ca fel de a scrie, de a gândi, de a merge, de a citi.. .de ce vrei tu. dar blogosfera aceasta nu înseamnă nimic fără noi, mici particule de nisip, aşa cum nici noi nu suntem nimic fără ea… aparţinem acestei comunităţi şi promovăm omenia, bunul simţ, prietenia şi mâna întinsă…”. Te imbratisez cu toata dragostea mea!

  • Claudia July 16, 2013 at 8:27 am

    Felicitari Vienela! 🙂

  • cotos July 16, 2013 at 8:36 am

    Cand vii in Baia Mare dai o bere 🙂 Felicitari !

    • Vienela July 16, 2013 at 8:37 am

      Dau si mai multe, Cotos! Iti multumesc mult! 🙂

  • Iuliana July 16, 2013 at 8:47 am

    Bravo, fata draga! Mai tii minte ca am fost prima care te-am felicitat, da? 😀
    Cred ca premiul cel mare din experienta asta nu e suta aia de euro, ci sentimentul ca ai atatia oameni in jur care te sustin si cred in tine. Asta e inegalabil si nemasurabil in bani.
    Felicitari pentru tot!

    • Vienela July 16, 2013 at 8:52 am

      Exact! Asta ii spuneam Cameliei pe facebook… Mai presus de premiu este faptul ca am descoperit atatia oameni frumosi, buni, oameni care m-au ajutat fara sa intrebe nimic, fara sa ceara nimic… Este minunat!
      Cum as putea uita? Pentru o clipa scurta m-am temut ca nu cumva destinul (in care nici nu cred) sa imi rada in nas si sa schimbe totul in ultima clipa. :))))
      Iti multumesc din inima, Iuli! <3

  • Sonia July 16, 2013 at 9:09 am

    Felicitări Vienela. Acest premiu este meritul tău în primul rând. Mă bucur din suflet pentru tine.
    La mai mare şi la mai multe! 🙂

  • Andreea D. July 16, 2013 at 9:30 am

    Felicitări! Eu zic să ne pui o bere virtuală încă de pe-a cum să nu ni se usuce gura până ne-om întâlni :))

  • Simona July 16, 2013 at 9:58 am

    Felicitări!

  • mihaela pojogu July 16, 2013 at 10:50 am

    Felicitari, Vienela!!! 🙂

  • mixy July 16, 2013 at 10:55 am

    Regret sincer că n-am fost pe fază să te ajut la “luptă”, mă bucur însă că a ieşit bine. Felicitări! 🙂

  • Vladimir July 16, 2013 at 10:56 am

    Ha! Ai invins sistemul! 😀

  • Alexandra Ali July 16, 2013 at 12:43 pm

    Vienela, meriti si se vede treaba ca multi considera la fel. Ma bucur sincer ca ai reusit sa ffii prima. Felicitari! O sapatama plina (in continuare) de bucurii!

  • javra July 16, 2013 at 1:09 pm

    Noi, cei care te-am votat, am făcut-o din convingerea că meriţi.
    Felicitări, mă bucur pentru tine!

  • Greenleaffy July 16, 2013 at 1:52 pm

    Felicitări, cum să nu te fi sprijinit când la rândul tău ai făcut-o cu un cuvânt convingător de sprijin? Am continuat pentru că ai știut să mă impulsionezi. Încă o dată , FELICITĂRI!

  • simsim July 16, 2013 at 3:59 pm

    felicitari din suflet:)

  • Mirela July 16, 2013 at 4:15 pm

    Draga mea, nu ai pentru ce să-mi mulțumești. Eu le mulțumesc prietenilor din Clubul Poveștii parfumate, care nu e foarte numeros, dar e alcătuit din oameni de calitate, care au reacționat imediat. Te felicit, mă bucur! 🙂

  • Adrian Manea July 16, 2013 at 4:19 pm

    Felicitări pentru premiu!

  • Dana Lalici July 16, 2013 at 5:44 pm

    Uite ca te-am mai facut o data vedeta, sic! explicand micul meu experiment de blogging reusit
    Sper ca nu te supara linkul. Lotus m-a invatat sa le pun, zice el ca asa atragi atentia asupra unui articol care are legatura cu cel de fata. 🙂

  • nina July 16, 2013 at 6:03 pm

    Felicitari, Vienela! Eu una nu m-am indoit nicio secunda ca ai sa-l castigi. M–am bazat pe tine 50% si 50% pe oameni astia care au pus atata suflet. Felicitari si voua, dragilor!

    • Vienela July 17, 2013 at 12:45 am

      Nina, scumpa mea, nu stiu cum de te-am uitat tocmai pe tine! Ieri am fost ametita rau… Stai ca repar imediat…
      Iti multumesc din suflet pentru implicare, pentru sustinere, pentru prietenie! <3

      • nina July 17, 2013 at 4:52 am

        hai ca asta-i buna! Cum sa ma supar? Tu crezi ca noi toti te-am votat si ne-am dorit sa castigi ca sa ne coplesteti tu acum cu multumiri? Nu, nu! Am vrut doar sa-ti constientizezi valoarea si sa te bucuri de un premiu meritat. 🙂

  • Mihaela Dămăceanu July 16, 2013 at 6:53 pm

    Felicitări Vienela! Chiar meritai acest premiu! Bravo!!!!!!!!!!

  • Ana-Maria July 16, 2013 at 6:53 pm

    Felicitari,Vienela! Sa folosesti premiul cu folos! 😀

  • Floarea July 16, 2013 at 7:41 pm

    Ce bucurie!Parca ai fi castigat 10.000 de euro.A fost un concurs pe care ai vrut sa-l castigi.Ai vrut sa vezi cine te sustine.Ma bucur ca agitatia ti-a adus premiul.O alta blogerita nu s-a bucurat de sustinere intr-un concurs.Am suferit alaturi de ea,cand am vazut la parada de membri vreo 350. si ei ii trebuiau 62.Deci , nu toti suntem la fel.

  • Cuvânta July 17, 2013 at 5:41 am

    Bravoooo! Bravissimoooo!
    100 de iepuroi nu e de ici, de colea, si ii cam meriti, sincera sa fiu! 🙂

  • aA July 17, 2013 at 8:33 am

    felicitari!!! adevarul e…ca meriti! 🙂

  • elly weiss July 20, 2013 at 8:37 am

    Vienela, ma bucur pentru tine. Nici n-am avut timp sa mai vad ce s-a intamplat dar aveam eu, asa, un feeling bun 🙂

  • […] ne multumeste. Sunt sigura ca stiti asta deja, ca doar ati fost alaturi de ea, ca si mine, intr-o campanie de […]

  • […] Un citat/proverb favorit… Cu gândul la bilete de avion și plimbări prin lume, am regăsit un text despre Ploiești – “Pe oriunde m-aş plimba, totul îmi este cunoscut, totul mă plictiseşte şi mă transformă într-un fel de roboţel trimis să verifice dacă s-a mai schimbat ceva. Nu se schimbă niciodata nimic. Străzile sunt la fel de prăfuite, oamenii fac aceleaşi gesturi banale. În lipsă de ceva mai bun, studiez trecătorii grăbiţi sau mai puţin grăbiţi. Inventez poveşti despre fiecare dintre ei. Mă întreb ce ar crede dacă ar ştii că am un blog, că astăzi voi scrie despre ei… Mă întreb ce ar scrie ei, dacă ar avea blog…” – de aici […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.