Skip to main content

Uneori, lupta începe prea devreme

Uneori, lupta incepe prea devreme! Am văzut de multe ori flori gingaşe, crescute în pământ arid, firicele de iarbă ieşite din asfalt, copăcei crescuţi pe acoperişurile caselor (văd zilnic unul pe traseul spre centrul oraşului, crescut într-un jgheab de acoperiş).

Mă gândesc la puterea pe care aceste plante o au, de a lupta pentru viaţa lor, de a creşte chiar şi când condiţiile sunt defavorabile, de a nu lua în seamă greutăţile cu care se confruntă.

La fel se întâmplă uneori cu micuţele flori omeneşti, copiii săraci, care luptă cu soarta potrivnică, încercând să iasă la lumină, deşi puţini oameni le întind o mână de ajutor.

Nu voi uita niciodată povestea unei mămici singure, despre care am aflat dintr-o revistă acum câţiva ani. Nu avea casă, era divorţată de soţul ei, dormea într-un soi de azil, iar ziua o petrecea prin parcuri cu fiul ei, elev în clasele primare. Pe o băncuţă în parc îşi făcea copilaşul temele, indiferent dacă era vară sau iarnă, frig sau cald. Lupta curajos, avea rezultate bune la şcoală, era cuminte şi respectuos. Orice părinte şi-ar fi dorit un asemenea copil.

Când Ionuţ al meu era în primul an de şcoală, blocul în care locuiam a rămas fără căldură, din cauza unor vecini care nu îşi plătiseră întreţinerea. Aveam un prăpădit de reşou artizanal, făcut dintr-o bucată de BCA scobită şi o rezistenţă, ca singură sursa de încălzire a casei. Credeţi că ne-am speriat? Nu, nicidecum.

Îsi făcea temele cu mănuşi în mâini, învelit în pături, cu reşoul lângă picioruşe. Nu s-a văitat, nu a renunţat. A muncit şi a terminat clasa întâi cu rezultate excepţionale, nefiind întrecut de nici un alt copil din şcoală.

De unde au atâta tărie unii copii?

Cum de există atăt de mulţi copii cărora nu le lipseşte nimic, şi totuşi nu ies din mediocritate? Cum de nu reuşesc să aprecieze ceea ce au?

 

Comments
  • Nice July 2, 2012 at 7:50 am

    Pentru ca unii au totul de-a gata, si se pierd in detalii, iar altii, neavand alternativa, stiu doar ca trebuie sa razbeasca. Cu orice pret.

    • Intuneric July 2, 2012 at 9:46 am

      As adauga despre copii ca au in ei o forta nebanuita. Asa cum unii batrani au un psihic neinfrant, care vrea sa traiasca – si ajung astfel la niste varste impresionante, asa puii de om, lipsiti de o constiinta formata, au in ei energia bruta a unui organism in plina crestere.

      Cei care nu au de ales, lupta si razbesc pe singurul drum ce li se deschide.

      Cei care au alternative sunt, din pacate, lipsiti de sprijinul adultilor, care nu stiu sa le canalizeze energia in mod constructiv. Poate multi dintre cei care se zbat in puf si in mediocritate ar evolua altfel, daca ar fi langa ei cineva care sa-i ajute sa discearna din noianul de informatii care-i asalteaza.

      • Vienela July 4, 2012 at 3:15 am

        Ma intrebam in legatura cu copiii din clasele primare, care nu sunt inca destul de dezvoltati intelectual, dar totusi lupta, desi nu au conditii optime.
        Cum reusesc sa faca? Sunt multi adulti care nu au atata vointa.

  • adelinailiescu July 2, 2012 at 8:04 am

    Ce nu te omoara , te intareste si doar cei tari inving .

  • Probiu July 2, 2012 at 8:04 am

    Luni, primul articol…Nu eram pregatit pentru un astfel de articol!

    • Vienela July 4, 2012 at 3:16 am

      :)) Dar la ce te asteptai la inceput de saptamana?

  • zdwub July 2, 2012 at 8:21 am

    Pentru ca se bazeaza pe un singur lucru “lasa ca vine tata/mama si da cativa banuti si termin si scoala…dupa mai da o masina/un apartament si intru si la facultate…cotizeaza lunar si o si termin…si dupa mai da cativa banuti si ma angajeaza pe undeva sa stau toata ziua la birou si sa iau o gramada de bani” pe cand cei care nu sunt obisnuiti sa sara mama si tata cu bani in stanga si in dreapta au vointa de a iesi din situatia respectiva si cand obtin cea prin propriile forte se simt satisfacuti si mandri de ei

    • Vienela July 4, 2012 at 3:17 am

      Oare chiar constientizeaza copiii lucrurile astea?

      • zdwub July 4, 2012 at 9:45 am

        Eu cred ca da…pentru ca asa sunt obisnuiti de foarte mici…si cunosc din pacate cateva persoane cu un asemenea caracter indiferent si bazat pe “lasa ca da tata niste bani”

  • coolnewz/Ratatouille July 2, 2012 at 12:10 pm

    nu stiu cind se intimpla faza asta cu resoul, insa prin 83-89 cind eram eu la scoala, asta era mai degraba regula, decit exceptia. Era un soi de nivel standard. Cu care te obisnuiai vrind-nevrind. Nu stiai cum este altfel.

    • Vienela July 4, 2012 at 3:18 am

      A fost mai tarziu, prin 2001, din motive inca neelucidate pe deplin.

  • Hapi July 2, 2012 at 12:27 pm

    Vorba lui Coolnews- nu stii cum e altfel
    Am stat in compania unor copii saraci lipiti pamantului pe la marginile metropolei Cairo sau chiar in centru ei . Dormeau in cort sau intre morminte, in baraci sparte, pe o patura, intre doua ziduri. Unii nu stiau ce e aia “ciocolata” -La 5-6 ani nu auzisera de asa ceva. Si erau veseli si plini de viata , pe cand eu cu toate proviziile din geanta si cu taxiul care ma astepta pe undeva – simteam ca lesin de caldura si de mirosuri…….

    • Vienela July 4, 2012 at 3:20 am

      Cand viata nu iti ofera nimic, natura are grija sa compenseze. Cam asta ar fi concluzia.

  • […] dau si eu mai departe catre Sim, Redsky, Diana, Vienela, Georgi si cui mai vrea sa se laude cu 5-10 locuri frumoase in orasul de resedinta. Share […]

  • elly weiss July 2, 2012 at 10:19 pm

    Sunt copii si copii. E drept, cei defavorizati de soarta au tendinta de a incerca sa isi depaseasca conditia. Cum pot face asta daca nu invatand? E cam singura solutie.
    Dar la fel de multi copii necajiti nu invata, cauta sa obtina ceva mai bun prin alte metode, pe alte cai sau, pur si simplu, nu le pasa.
    Despre cei ce au toate conditiile…multi nu au motivatie. Insa si dintre ei sunt multi care invata, au primit o educatie corecta, in care li se explica despre valoarea muncii. Dar pe ei nu-i vedem pentru ca ni se pare normal s-o faca 🙂
    Sunt un copil ce n-a avut multe lucruri, si-a dorit multe, le-am avut tarziu…cand aproape ca nu mai conta. Dar nu-mi pare rau. Am invatat pentru ca-mi placea, pentru a-mi face fericiti parintii…pentru a le multumi pentru faptul ca m-au crescut bine. Am invatat si pentru ca-mi placea sa fiu printre primii. Dar azi realizez ca nu mi-a folosit la foarte multe. Si la job am muncit cu sarg, cu daruire si la fel, am constatat ca nu mi-a folosit prea mult… Asta ca o concluzie…amara.

    • Vienela July 4, 2012 at 3:24 am

      Ma tot intreb cum apare tendinta de a invata, cand multi nu isi permit nici macar caiete si carti.
      Rar sunt apreciati cei care lucreaza cu daruire. Mai degraba primesc locuri caldute cei din alte categorii…

  • addicted July 3, 2012 at 6:29 am

    De unde? Cred ca a privit in jurul lui si-a luat un bun exemplu. 🙂

    • Vienela July 4, 2012 at 3:27 am

      Nu am avut niciodata atata vointa. :((

  • Fără mască | Iubesc Viaţa August 19, 2012 at 7:09 am

    […] prietenul meu mi-a dovedit cât de tare am greşit, cât de urât m-am purtat cu el fără motiv. Ionuţ este în spatele meu şi aplaudă furtunos acest articol, uimit că mă vede […]

  • […] copii care se maturizează devreme, de cele mai multe ori din cauza nevoilor, a problemelor cu care se confruntă de mici. Dar sunt […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.