Skip to main content

Unde eşti copilărie, cu pădurea ta cu tot…

      Despre tatăl meu, care din păcate ne-a părăsit mult prea devreme(aveam doar 16 ani) am mai scris în această postare. Era un bărbat activ şi îi plăceau ieşirile  în natură. Obişnuia să ne ducă în fiecare duminică undeva. Uneori la Păuleşti, unde găseam teatru în aer liber, parc de distracţii- vă imaginaţi ce însemna asta acum 30 de ani-, dar mai ales pădurea pe care el o iubea atât de mult. Alteori ne ducea la Parcul Bucov,

unde ne plimba cu barca ore în şir,
                           
unde aveam grădina zoologica şi iar pădure.
                            Dar cea care ne atragea ca un magnet era pădurea de la Crângul lui Bot, mai sălbatică, mai puţin călcată de picior de om, mai aproape de casă.                        
      Nu aveam niciodată un traseu prestabilit, dar din program nu lipseau adunatul ciupercilor şi grătarul făcut la marginea pădurii. În timp ce eu şi sora mea adunam vreascuri pentru foc, el pregătea ţepuşe în care înfigeam bucăţi de carne, şuncă, ciupercuţe. Ne aşezam pe iarbă în jurul focului şi urmăream încântate şi nerăbdătoare cum picură grăsimea în jar. Ce distracţie pe părinţii mei să ne vadă adunând bucăţile căzute în cenuşă, ştergându-le puşin şi apoi mâncându-le. Acasă eram nişte sclifosite.
      Ce dor îmi e de acele vremuri!

Comments
  • Vilhelm March 23, 2012 at 6:29 am

    Frumoase amintiri…
    O primavara frumoasa si relaxanta sa ai!
    Coltisor de Rai

  • Pop Romy March 23, 2012 at 6:41 am

    chiar,ce vremuri…si ce mai cantam mai ales cand stateam in jurul focului.au fost frumoase timpurile alea.. tin minte si acum ce ghiozdan spatios aveam si ce de jucarii

  • vienela March 23, 2012 at 6:51 am

    iti multumesc.asemenea si tie.

  • vienela March 23, 2012 at 6:52 am

    mi-e dorrrrrrrrr de zilele alea.

  • Emil Calinescu March 23, 2012 at 12:10 pm

    Frumos articol 🙂 Si felicitari pt el, dar si pt blog 🙂

    Azi am intrat prima oara pe el 🙂 Si nu mi-a displacut deloc ce am vazut 🙂 Dimpotriva 🙂

    Din acest motiv, as dori sa stiu daca doresti o colaborare tip link-exchange 🙂 Eu unul as fi incantat 🙂 Daca da, as dori cum doresti sa figurezi 🙂
    Preferinta mea este Drd Emil Calinescu 🙂

    Salutari blogosferice si felicitari inca o data pt blog 🙂

  • vienela March 23, 2012 at 5:17 pm

    iti multumesc mult.am bagat linkul tau,dar nu-i pot schimba numele.cum sa fac?

  • Emil Calinescu March 23, 2012 at 6:04 pm

    Lasa-l asa cum apare 🙂 cand vei afla cum sa modifici, o vei face. Eu n-am blogspot, habar n-am cum e. Am avut demult, stiu ca era o faza, dar nu stiu sa ti-o explic.

    Acum te intreb cum vrei sa apari tu la mine 🙂 Ce nume 🙂
    Si apoi te trec cu drag 🙂

    Salutari 🙂

  • Emil Calinescu March 23, 2012 at 6:06 pm

    Dar nu vad link-ul meu. La ce categorie l-ai bagat ? 🙂

  • vienela March 24, 2012 at 12:57 pm

    am avut ceva probleme,ieri nu reuseam sa postez,se blocase,apoi iti treceam linkul si disparea……..ma poti trece vienela.

  • Emil Calinescu March 25, 2012 at 8:26 am

    Gata, te-am trecut 🙂 Bine ai venit la mine-n blogroll 🙂 Si acu apare si bloguletul meu 🙂

    Bafta si mai trec pe la tine 🙂

  • vienela March 25, 2012 at 1:22 pm

    bafta si tie.te astept.

  • rozy March 25, 2012 at 5:26 pm

    Fiecare perioada a vietii isi are farmecul ei, insa copilaria e unica:)

  • Creativitate | Iubesc Viaţa June 27, 2012 at 5:47 am

    […] ar trebui să se odihnească, i-am apreciat  mereu pe cei care au imaginaţie, poate pentru că tatăl meu era unul dintre […]

  • Care este secretul? | Iubesc Viaţa August 19, 2012 at 7:43 am

    […] cu griji mai puţine, să ne permitem mai mult decât o ieşire la un blogmeet, o plimbare la Parcul Bucov sau o seară prin cartier, cu soţul […]

  • Întors de la vânătoare | Iubesc Viaţa August 19, 2012 at 10:05 am

    […] sora cu moartea din cauza unei glume a tatălui meu.  Obişnuia să meargă la vânătoare prin păduri cu colegii, să împuşte fazani şi […]

  • Aş fi vrut să nu mai scriu | Iubesc Viaţa August 19, 2012 at 10:52 am

    […] nu vă închipuiţi că tatăl meu era vreun zbir fără suflet, dar sfaturile profesorilor, mândria de părinte şi dorinţa de […]

  • […] ghemul de floricele de porumb roz de la ţigăncile care  împânzeau duminica aleile din Parcul Bucov. Ce era culoare aceea roz şi dulce nu am aflat nici până astăzi, dar încă îmi amintesc […]

  • Urme pe stâlpul de iluminat | Iubesc Viaţa October 22, 2012 at 4:49 am

    […] zi, am aflat că era un mare spectacol la Păuleşti, în pădurea unde găseai un restaurant, un parc de distracţii, un teatru în are liber…, […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.