Skip to main content

Un adevăr

Mulți au crezut că sunt de o bunătate rară, atâta timp cât viața și oamenii au fost buni cu mine. Îmi permiteam să par a fi bună, căci nu rupeam carne din mine, nu dădeam din sângele meu, nu renunțam la nimic, ci dădeam din preaplin. Când mi se spunea că sunt bună, protestam imediat, căci mă cunoșteam și știam că nu este adevărat. Credeam și spuneam că ”oricine ar fi făcut la fel”. Era un fel de lozincă. Mă obișnuisem să spun aceste cuvinte, deci nu le mai analizam. Până în ziua în care nu mi-a mai fost bine…

Până în ziua în care nu am mai putut iubi toți oameni, căci nici ei nu mă iubeau. Am continuat să îi iubesc pe cei ce mi-au lăsat în prag dovezi atunci când am avut nevoie, nu când își revărsau ei preaplinul. Pe ei, pe cei ce-mi sunt alături îi voi iubi, lor le voi oferi dramul de bunătate cu care sunt înzestrată. Îi știu pe toți. Atât pe cei cu adevărat buni, cât și pe cei ce se prefac a fi buni. Îi știu pe cei ce mi-au răpit inutil din timp, îi știu și pe cei ce mi-au rămas recunoscători, deși le oferisem atât de puțin. Îi știu pe cei ce s-au folosit de mine, cu buna mea știință, îi știu și pe cei ce mi-au oferit totul, necondiționat.

Deși sunt o fire foarte prietenoasă, deși mă atașez ușor de oameni (vă vine să credeți că, într-un timp, până și de dam ăla începuse să îmi placă?), deși le zâmbesc tuturor, în sinea mea rămân o mare singuratică, ce stă de vorbă doar cu gândurile ei, ce își țese visurile doar în liniștea nopții, ce respiră doar alături de oamenii cu adevărat oameni. Cu mine, nu mă plictisesc niciodată. Mă cunosc bine, știu că sunt egoistă, ranchiunoasă până când mă liniștesc, tăioasă când sunt călcată pe coadă, dar mă accept așa, pentru a putea trăi. Pe ceilalți, nu am nici o obligație să îi accept, dacă nu mi se potrivesc. Nu sunt atât de bună pe cât cred unii.

Zâmbiți, mâine poate fi mai rău! Mâine poate că vă voi spune și alt adevăr. Eu astăzi vărs o lacrimă amintindu-mi de rugămințile trimise în neant, apoi mai vărs una văzând fotografia aceasta…

girafa

Comments
  • Adriana April 25, 2014 at 5:39 pm

    …cred că toţi simţim asta …la un anumit moment. Te pup.

  • Iuliana April 25, 2014 at 7:11 pm

    🙁 o imbratisare calda poate-ti ia tristetea cu mana.

  • Diana April 25, 2014 at 9:07 pm

    Oh. 🙁
    Nu asa suntem cei mai multi? 🙂 Cand ne e bine suntem buni (unii nu sunt buni nici cand le e bine, deci esti intre cei buni). Cand e greu, putini mai reusesc sa fie buni. Nu-i o tragedie… as zice ca e… natural. 🙁
    Nu suntem, mai toti, singuratici? Doar ca unii pot constientiza si recunoaste “aspectul”, altii ba.
    Greul vine si pleaca… Lasa urme, da, insa nu e doar un slogan: ne lasa mai puternici, mai echilibrati emotional pentru viitor. A fost bine si s-a dus; e mai putin bine si se duce si iar va fi bine…
    Ma opresc, pentru ca nu spun nimic… Dar vreau sa ma crez ca iti doresc sa-ti fie bine si lacrimile de tristete sa se transforme in lacrimi de bucurie.

    Girafa nu stia in acel moment, dar in preajma ei erau si arbusti mai scunzi, la care ajungea – in mod sigur si-a dat seama de aceasta. 🙂

  • Javra Eu April 25, 2014 at 10:27 pm

    Mda, cu toţii plângem girafa. Eu mă gândesc şi la bietul copac, rămas fără ramuri din cauza animalelor.

  • OchiiVerzi April 26, 2014 at 4:45 am

    Daca am fi buni cu toti oamenii indiferent de caracterul lor, daca am accepta loviturile vietii indiferent de gravitatea lor, fara sa ne plangem, atunci nu am mai fi oameni .. am fi sfinti! Nu suntem decat oameni si uneori ne este greu sa trecem usor peste anumite lucruri si poate suferim, sau poate impinsi de anumite circumstante radem necontenit si parem a fi ceea ce nu suntem .. dar repet, nu suntem decat oameni. Avem bune, avem si rele … cine ne iubeste, ne accepta asa cum suntem.

  • Radu April 26, 2014 at 6:08 am

    Ehe, de multe ori am avut nevoie de o trambulină şi nu mi-a fost la îndemână! Dar ştiu că eşti o luptătoare căreia nu-i este frică să sară! 🙂

  • Gabriela April 26, 2014 at 9:12 am

    Dragă Vienela, oamenii nu sunt doar buni sau doar răi. Suntem un amestec, in doze diferite, de angelic și malefic. Putem fi mai buni doar dacă noi dorim asta, indeferent ce fac ceilalți. E adevărat că e dureros să reziști unei ”agresiuni”, indiferent de ce tip e ea. Mie mi-a luat timp să învaț să iert, nu pentru că oamenii aceia meritau iertarea. Poate că aveau nevoie de ea dar trebuia sa ii iert pentru liniștea mea. Iarta-i și ignora-i. Tu îți cunoști bine drumul și știi ce vrei să faci. Când începi să urci, mulți se vor strădui să îți pună pedici. Bucură-te că ai alături oameni minunați, care țin la tine cu adevărat. Ceilalți, care au jucat doar teatru, nu contează. Ei rămân pe drum, în timp ce tu înaintezi și urci.
    Te îmbrățișez cu drag!

  • Rudolph Aspirant April 26, 2014 at 10:33 am

    Aoleu ! Girafa ! Abia ne-am revenit cu totii din tragedia lui Marius, puiul adolescent mascul de girafa, care a fost ucis plus disecat de catre angajatii Gradinii Zoologice din Copenhaga in fata unui public in care a fost permis sa asiste si minori, plus totul pe niste baze genetice ff complicat de inteles sau de explicat in legatura cu care s-a creat un scandal
    international, plus nici alte gradini zoologice nu indrazneau sa zica nimica asa ff clar ca sa ne linisteasca ca nu a fost vorba de motive neetice si injuste ! Zau, eu sunt inca ff sensibil la vesti din astea insotite cu poze de girafe ! Imi creste tensiunea numai si daca vad o poza de girafa, chiar si daca ar fi insotita de vesti bune, tot nu pot sa ma relaxez sa inteleg
    despre ce e vorba ! Dar nu e numai din cauza lui Marius, e vorba si ca un italian mi-a trimis odata un mesaj de despartire insotit de o felicitare cu o girafa, (cred ca era singura bucata de hartie pe care o putuse gasi asa in graba ca sa scape de mine). Asa ca nu stiu despre ce e vorba in articil, sau daca trebuie sa comentez ceva vesel sau trist…ma duc mai bine sa citesc alt articol fara girafa, ca sa pot contribui si eu intr-un mod mai util.

    • Rudolph Aspirant April 26, 2014 at 11:40 am

      P.S. Noroc cu articolul tau cu ceaiul ca numai asa cvasi-medicinal mi-am revenit ! Ba acum am chiar chef sa termincele 2 articole de blog care lancezeau neterminate de nu stiu cate zile, poate chiar sa ma apuc si de o noua leapsa !

  • Nice April 26, 2014 at 11:34 am

    Nici nu stiu daca realmente conteaza cum suntem noi ci cum ne percepe lumea. Desigur, tu poti striga din toate puterile ca esti om nu sfant, daca ceilalti nu au urechi sa auda.
    Mie mi-e greu sa traiesc intr-o lume unde toata lumea pretinde ca e buna pana la capat, manata de ganduri pure, asa cum se intampla in blogosfera. Pentru ca ma simt o intrusa.

  • Zina April 26, 2014 at 11:35 am

    Te-aș asemăna mai mult cu pomul. Vezi cum a crescut săracul, tot ferindu-se de cei răi, dar și mâncat de ei ? Răi pentru el, altfel, trebuie și girafele să mănânce, nu ? 🙂
    Vreau să spun că e bine să privim lucrurile din mai multe perspective.
    Weekend plăcut, Vienela !

  • Vladimir April 27, 2014 at 7:37 am

    Pai Vienela, s-a constatat de cand lumea ca e usor sa fii domn si generos pe burta plina, mai greu insa cu ea goala :). Acolo e arta 😀

  • Rudolph Aspirant April 27, 2014 at 12:38 pm

    Eu am ramas impresionat cand am citit o chestie care mi s-a parut ff desteapta si interesanta intr-o brosura de reclama pt aeroportul Heathrow, (scrisa ce-i drept de un filozof profesiionist autor de carti de nivel bestseller, Alain de Botton). Zicea acolo cum a avut el o intalnire cu seful manager al acestui aeroport si acesta s-a purtat generos cu el dandu-i astfel sa perceapa cat de adevarat potrivit este el in acea pozitie de leader executiv, deoarece numai aia care intr-adevar au puterea in mana se comporta in mod natural asa marinimos si generos…dar nu zicea ca ar fi si invers, adica daca cineva se comporta marinimos si generos, asta i/ar pava cumva calea catre putere, doar zicea asa ca aia care au puterea, chiar numai astia sunt in stare sa se comporte chiar natural spntan autentic marinimos generos, si ca marinimia este semn de adevarata mare putere si leadership, si totoodata desigur il pune si pe ala din fata cu botul pe labe in pozitia lui real inferioara, (sau de om obligat, in caz ca e mai constiincios din fire,desi nu toti se simt obligati, doar isi asuma inferiortatea si se multumesc sa stea la mila unui leader si e total OK cu ei, fara sa se simta neaparat obligati, nici macar loiali, doar asa satisfacuti).

    Dau disclaimer ca am citit in niste recenzii ca dl Alain de Botton, desi e considerat un scriitor de talent si demn de luat in seama, totusi nu e considerat un filozof ff bun, asa cf materia respectiva, mai curand asa un soi de popularizator minor al unori ramuri de filosofie minore, Estetica si Metafizica, de care filozofii adevarati contemporani nici nu sunt interesati asa de mult, si de fapt unii chiar doresc sa le scoata din domeniul serios al Filosofiiei, ca nu le considera capitole serioase, ci total depasite.

  • mihaela April 27, 2014 at 2:07 pm

    Uneori e ca in cazul girafei, nu pricep de ce se uita ea la pomul ala prea inalt, cata vreme in spate e drept, mai departe, sunt destul de multi alti pomi. Cand e greu ajuta sa privesti in jur poate exista si alte drumuri pe care putem merge 🙂

  • Andreea D. April 30, 2014 at 6:41 am

    Uneori suntem buni, uneori suntem răi, cred că trebuie să ne acceptăm aşa cum suntem şi, mai ales, să fim sinceri noi cu noi şi mai apoi cu ceilalţi.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.