Skip to main content

Umbra muntelui, carte scrisă de Gregory David Roberts

Pentru a ajunge pe culmile înțelepciunii și ale păcii sufletești, omul are de urcat mult pe muntele vieții, are de înfruntat spaime închipuite și primejdii reale, are de luptat cu propriile obișnuinte și dorințe în primul rând. Urcușul e cu atât mai greu cu cât umbra care urmează omului e mai întunecoasă, mai înfiorătoare, mai copleșită de regrete. Gregory David Roberts se dovedește a fi un om puternic, rezistent și plin de curaj, atât în pielea personajului Linbaba, cât și în viața reală. În cartea Umbra muntelui, care nu este altceva decât continuarea romanului cu rădăcini autobiografice Shantaram, am regăsit atmosfera din același Bombay plin de viață și de culoare cu care deja mă obișnuisem, dar și multe schimbări care m-au făcut să citesc cu sufletul la gură romanul care are 852 de pagini.

“Siguranța e o peșteră, o peșteră confortabilă și călduță, dar lumina e acolo unde sunt și primejdiile.”

Situația în interiorul grupării mafiote din sudul Bombay-ului, din care face parte și Linbaba Shantaram, s-a degradat odată cu venirea la conducere a lui Sanjay. În plus, în oraș au apărut Cicliștii Ucigași și alte câteva personaje malefice. Războiul dintre cele două mari grupări mafiote – Compania Sanjay și Scorpionii – e pe cale să înceapă. O parte dintre vechii prieteni, personaje cunoscute în primul roman, își pierd viețile în încăierări sau din cauza drogurilor. Lin își continuă activitățile de falsificare a documentelor și de contrabandă în stilul său caracteristic, iar în timpul liber se bucură de dragoste, de prietenia celor care îi sunt aproape și de înțelepciunea bătrânului hindus Idriss, cel care poate fi găsit în vârful muntelui, învăluit mereu în fum de canabis.

Mi-am propus ca într-o zi să număr toate personajele care apar în Shantaram și în Umbra muntelui, căci romanele reunesc foarte mulți oameni, unii simpli, lesne de înțeles și acceptat, alții fascinanți prin felul în care gândesc și se comportă, iar alții pe care eu, personal, cu greu îi pot cataloga și aproba (Concannon, Tuareg și violentul Dilip Fulger, cel mai corupt polițist despre care am citit vreodată). Ciudat sau nu, printre personajele care mie mi se par fascinante se numără Karla, scriitorul rus Oleg și iranianul Abdullah, în parte pentru că sunt infractori periculoși, care duc o viață tulbure și tulburătoare, în parte pentru că sunt oameni cu suflet mare, în parte pentru că dragostea pe care le-o poartă Linbaba Shantaram își lasă umbra și asupra mea, făcându-mă să îi îndrăgesc.

“Când m-au arestat, am spus, m-au supus unor teste psihologice. M-au declarat suficient de sănătos la cap ca să fiu judecat, ceea ce nu pot afirma despre majoritatea cunoscuților mei, inclusiv despre psihiatrul care m-a verificat. Ca să fii judecat și condamnat, trebuie să fii declarat sănătos mintal. Asta înseamnă că toți pușcăriașii din lume sunt oameni perfect raționali. Ținând cont câți dintre cei aflați în libertate merg la psiholog, în curând, singurii care vor putea dovedi că sunt întregi la minte vor fi cei din închisoare.”

Până la urmă, dincolo de aventuri aproape incredibile, de certuri și bătăi, de crime și droguri, cartea Umbra muntelui este despre dragoste, în multele ei feluri, despre pierderea, căutarea și regăsirea umanității și a iubirii, despre cum acest sentiment sublim ne poate schimba viața.

“Trecutul este un roman, scris de soartă, în care se întrepătrund mereu aceleași teme: iubirea și măreția ei, ura și capcanele ei, sufletul și prețul lui. Deciziile noastre se transformă în povești: alegeri predestinate care schimbă pe nesimțite cursul râului de muritori. În prezent, acolo unde se iau decizii și se formează legături, soarta așteaptă la țărmul poveștii, lăsându-ne pradă greșelilor sau minunilor, căci doar voința noastră ne călăuzește spre una sau spre cealaltă.”

Cartea Umbra muntelui a apărut la Editura ALLFA în anul 2016. Traducerea din limba engleză a fost făcută (bine) de către Adina Rațiu. Povestea deținutului australian care a evadat din închisoare și a reînceput o nouă viață pe pământul Indiei a reușit să cucerească peste 5 milioane de cititori din întreaga lume și probabil numărul acestora va continua să crească în mod spectaculos în anii următori.

“Totul lasă o amprentă. Fiecare lovitură se răsfrânge în pădurea sufletului. Fiecare nedreptate rupe o ramură și fiecare pierdere doboară un copac. Curajul sublim ce sălășluiește în noi, speranța care ne definește, ne îndeamnă să mergem mai departe, oricât de mult ne-ar răni viața… Iar fiecare pas, fiecare răsuflare, fiecare dorință împlinită reprezintă o datorie față de acele vieți și iubiri care nu mai sunt binecuvântate, asemeni nouă, cu strălucirea și dinamica sursei: sufletul din ochii lor, sufletul pe care noi l-am iubit.”

Umbra muntelui și-a lăsat amprenta asupra mea în moduri multe și diferite, motiv pentru care vă recomand și vouă să o citiți, dacă doriți să priviți viața și dragostea prin ochii lui Gregory David Roberts, un om care a fost, pe rând, rebel, infractor, evadat, gangster, scriitor. Și poate nu ar fi rău dacă ne-am opri o clipă din ceea ce facem și am medita la cuvintele acestea:

“Tu lucrezi la un ziar care vinde creme pentru tenul alb într-o țară plină de oameni cu tenul măsliniu. Vorbești despre protecția mediului, dar primești bani din reclame de la companii petroliere și miniere. Îi cerți pe cei care poartă blănuri naturale, dar faci reclamă lanțurilor de fast-food care vând pui și hamburgeri umflați cu hormoni. Economiștii voștri le iartă greșelile bancherilor, oricât de catastrofale ar fi acestea, pagina voastră de opinii îngrădește opiniile, iar criticile voastre sunt ca un purice pe elefantul intoleranței. Femeile din paginile voastre sunt niște păpuși, iar bărbații, niște înțelepți. Mușamalizați la fel de multe infracțiuni pe câte relatați. Ați făcut campanii împotriva unor nevinovați doar ca să vă vindeți ziarul mai bine…”

Comments
  • Cristina Dragomir February 7, 2017 at 12:58 pm

    Ce tare e citatul ala despre cei din inchisoare. Mai ales ca are ceva adevar in el. Multi nebuni in libertate in zilele noastre. Eu inca stau pe ganduri, daca sa iau Shantaram sau nu, ca pare o lectura ceva mai greoaie pentru mine, care mi-am pierdut antrenamentul la citit.

    • Vienela February 7, 2017 at 1:19 pm

      Nu e deloc greoaie, jur. Eu am ales citatele filozofice, insa cartea e toata numai actiune, miscare si dialog.
      Da, m-a frapat adevarul din respectivul citat. 😀

  • Daurel February 8, 2017 at 5:23 pm

    Si eu cred, fara a fi 100% convins, ca majoritatea dintre cei din inchisori au un psihic sanatos. Nu insist, dar as argumenta cu detinutii politic din toata lumea (Coposu, Mandela, Saharov…)

    • Vienela February 9, 2017 at 9:25 am

      Probabil pentru ca sunt mai caliti, nu se smiorcaie din orice nimic si sunt nevoiti sa lupte pentru absolut tot ce au sau vor sa aiba. Viata buna moleseste psihicul si chiar fizicul omului.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.