Mă tot ruga să îmi fac timp într-o duminică să o duc la biserică, deşi ştia că nu îmi place. Spunea că o pot lăsa acolo pentru câteva ore, după care să mă întorc. Mai mult din cauză că insistase, iar eu văzusem cât îşi doreşte, am urcat-o într-o zi pe mama în cărucior şi am plecat spre biserică. Era şi Mihai cu noi. Făcea pe şoferul. Eram nervoasă. Ştiam că mă voi plictisi câteva ore, că mă voi sufoca în mirosul de lumânări şi tămâie. Totusi, daca ai ulei de tamaie in difuzorul de aromaterapie, nu il mai simti atat de greu si sufocant, ci chiar placut. Uleiurile esentiale si mai ales uleiul esential de tamaie sunt foarte cautate si apreciate.
Nu mai călcasem într-o biserică de la botezul lui Ionuţ. De cum am intrat, m-au înconjurat din toate părţile şoaptele credincioşilor. “Nu staţi acolo! Ar fi bine să mutaţi căruciorul lângă moaştele nu ştiu cărei sfinte, ca doamna să ţină mâna pe sicriu. Această sfântă face minuni.” Mi-am spus în gând că orice loc este la fel de bun. A parcat Mihai căruciorul unde i s-a spus, iar mama a întins mâna spre lada unde stăteau cuminţi moaştele.
Preotul cânta, iar eu îmi roteam ochii prin biserică, să văd ce fel de oameni sunt cei care îşi petrec duminica acolo. Studiam icoanele şi picturile, vitraliile şi covoarele. Mi-a atras atenţia o doamnă care stătea chiar în faţa noastră. Era slăbuţă, trecută de 60 de ani şi se comporta altfel în comparaţie cu ceilalţi credincioşi adunaţi în Casa Domnului. Când mulţimea îşi făcea o cruce, doamna aceasta îşi făcea vreo cinci cruci. Când mulţimea îşi făcea trei cruci, doamna îngenunchia pe covor şi făcea vreo zece mătănii.
Am stat mai mult de trei ore în biserică. În acest timp, bătrâna din faţa noastră nu s-a oprit nici o clipă. Chiar şi când ceilalţi credincioşi stăteau nemişcaţi, ascultând slujba, ea făcea cruci largi sau mătănii fără număr. Nu am reţinut nimic altceva din acea slujbă. Îmi venea să râd gândindu-mă că ceea ce făcea bătrâna echivala cu orele pe care fetele tinere şi le petrec la sală, încercând să îşi modeleze corpul prin fitness sau pe la aparate. Am ieşit din biserică. Din păr mi se prelingeau stropi de apă sfinţită, în gât îmi stătea un hohot de râs nebun, iar prin cap îmi alergau câteva întrebări:
Oare ce păcate de neiertat avea această doamnă? Era cumva plătită să aspire praful din covoare? Îi recomandase medicul să mişte mâna dreaptă fără oprire? Era oare o rămăşiţă a comportamentului de la serviciu? Era genul de om care făcea mai mult decât îi cerea şeful doar pentru a atrage atenţia asupra sa? Oare îţi rupea maxilarul dacă ţi-ar fi pălit o palmă cu dreapta?
Eu nu am calcat in biserica de anul trecut de la nunta :)) Si atunci obligat, ca de puteam trimiteam pe altcineva langa nevasta :)) Biserica si preotii, m-au determinat sa gandesc asa despre aceste institutii si slujitorii ei.
Unii se dau mari credinciosi, si fac niste pacate !
Si eu sunt la fel ca tine, mai rarut ca-i mai dragut. Fie ca ma vede popa in biserica, fie ca nu, tot aia. :-D
Deci n-ai scapat , Vienela! :lol:
Esti haioasa rau si mi-ai picurat unt pe felia de paine a sufletelului cu postarea asta :lol:
Sincer , nici eu nu inteleg toate aceste activitati bisericesti ale enoriasilor , precum si sfaturile pe care toti binevoitorii stiutori ti le dau in biserica.
Pentru mine a intra in biserica este a privi picturile si a gasi putina liniste.Sunt unele biserici foarte bine antifonate , nepatrunzand in ele zgomotul extern al orasului , strazii …whatever. Si , mai ales , vara sunt un loc unde sa te poti racori pe cinste , chiar daca miroase a ceara topita si tamaie….Sa sti ca sunt locuri prin biserica , unde nu ajunge mirosul asta sau nu e chiar asa pregnant.
Dar nah , revenind la postarea ta….io chiar ajung sef de cazan dedesupt…ca eu nu ma pot abtine din ras , nici chiar in biserica…Sunt rea , stiu si uneori chiar ma gandesc serios daca nu m-a afurisit vreu popa vreodata! :D
Si mai cred ca fiecare crede cum si in ce doreste…tocmai de aceea nu voi intelege niciodata habotnicia unora de a isi face piatra de capatai si litera de lege in a te convinge ca credinta lor este cea mai buna din lume si fara credinta aceea vei arde in focurile satanice…
Ai rezistat trei ore fara o tigara ? :P
Eu nu am mai intrat intr-o biserica de voie de foarte multi ani, poate mai bine de zece.
Am intrat de nevoie, in schimb.
Insa nu ma consider eretic sau necredincios. Vizita la biserica trebuie sa vina din interior. Daca nu vine nu are sens sa te chinui.
Ca de fiecare data cand citesc cate ceva din sistemul sanitar din Ro, raman cu gura cascata! Zau nu imi vine sa cred unde sa ajuns! Parca ar fi povesti horor! Iti doresc tie si surorii tale multa rabdare si tot binele din lume!
Totusi, o biserica principial traditional crestina cum este si BOR este si trebuie sa fie un loc primitor pt orice fel de oameni, nu numai cei mai inclinati ff rational, sau altii ff afectiv catre credinta, sau numai pt oameni mai clar vizibil suferinzi de diferite afectiuni, dar si unii cu posibile comportamente mai atipice ca acea doamna cu nr exagerat de matanii si cruci. Adica eu nu as sta sa ma mir asa de tare daca cineva se comporta in mod mai ciudat sau neobisnuit intr-o biserica, daca nu face desigur ceva clar daunator pt sine insusi sau altii. Si comportamentele ritualice efectuate la un nivel de intensitate sau frecventa exagerata (fata de ce credem noi asa ca ar fi obisnuit mai standard) pot si ele considerate uneori ca ar face posibil parte din anumite suferinte, insa sunt si diminutooare de axietate intr-un anumit grad. In plus, cine zice ca trebuie ca un credincios crestin ortodox sa se inchine automat daca trece cu tramvaiul sau troleibuzul pe langa o biserica intr-un loc mai urban unde chiar exista destul de multe biserice per metru patrat ? Adica una era intr-un sat unde era doar o biseriica sau 2, si atunci omaenii isi faceau cruce in mod respectuos daca treceau pe langa acea biserica a lor, si alta e cand vezi cum in Bucuresti oameni chiar profesionisti, de ex soferi de taxi, abia pot prididi sa isi faca job-ul, sa conduca un taxi, din cauza ca issi fac cruce din 2 in 2 minute daca masina condusa de ei trece pe langa vreo biseriica oarecare, cu care de fapt ei nu au nici o legatura. Mie personal deja asta mi s-ar putea sa-mi para exagerat si chiar posibil considerabil patologic, asa la prima vedere, insa pe de alta parte cunosc mediul urban din Bucuresti si cutumele lui, si asa nu mai mise pare ff ciudat, insa probabil unui turist din Grecia (care e si ea o tara predominant crestin ortodocsa si in care oamenii e varsta mijlocie totusi cred in D-zeu si chiar se duc la biserica) acest nivel de facut cruce pe langa orice biserica i s-ar parea probabil exagerat. Sau desigur, daca cineva chiar depune efort excesiv pana la deshidratare si epuizare proprie ca acea doaman de varsta de 60 de ani in biserica efectuand asa ritualuri ff intense acolo, si asta poate deveni oarecum ingrijorator pt un spectator, care se poate gandi chiar la bunastarea acelei persoane, insa desigur ca raspunzator este si preotul acelei biserici pt a indruma corect credinciosii care intra in acel lacas si sa aprecieze si el cat e cutuma si tolerabil si cat poate fi exagerat sau daunator pt acel credincios insusi sau chiar si ot altii din jur. Este o mare raspundere, insa eu sincer cred ca ff multi preotii BOR au training chiar destul de bun in legatura cu aceste lucruri si de aia nu mi-as face probleme deosebit de mari, si de altfel lucratorii BOR au suplinit si inca suplinesc in mare parte in Romania multe din serviciile sociale care nu sunt ff dezvoltate pt cei mai vulnerabili, si desigur ca nu toti sunt f experti sau integri sau constiinciosi, insa precis majoritatea au training adecvat, pt ca face parte din traditia oarecum holistica BOR, de alltfel o traditie holistica in general promovata de ff multe religii, nu numai BOR…desi astea mai vechi si traditionale, cum ar fi BOR, poate au un grad de expertiza practica mai avansata decat altele, habar nu am, dar in general stiu ca majoritatea lucratorilor bisericesti atat crestini cat si necrestini, care apartin unei relligii cat de cat acreditate si traditionale care necesita scolarizare mai inalt organizata, atat parctica cat si teooretica, plus fac elle parte din institutii organizate destul de inalt de mult mult timp, astea poate ca au atat o expertiza mai mare, desi nu stiu cate isi si asuma un rol raspunzator mai mare decat altele in zilele noastre, in care fiecare poate sa-si faca ce religie vrea sau nu vrea in mod mult mai larg acceptatt si promovat decat in trecut, cel putin pe UE.
Din pacate aici am ajuns. Dar totusi biserica isi pastreaza esenta. Cel mai bun exemplu este mama ta. Cred ca ea v-a raspuns la toate intrebarile, atat tie autorului cat si celorlalti doi: de ce ar dori o femeie in carucior sa fie dusa la biserica (dorinta era mare din moment ce te-a rugat de mult) cand la fel de bine ar fi putut sa fie dusa in parc sau sa stea in casa, spre exemplu. A vrut sa fie dusa acolo pentru ea, pentru ce inseamna Biserica nu pentru preoti, nu pentru fatarnicie. Pana la urma este alegerea fiecaruia de ce alege sa se duca sau nu la Biserica.
Asta cu mataniile mi s-a parut mereu luate de la musulmani. N-o sa inteleg nici eu niciodata rostul lor, dar nici n-o sa judec. E problema lor in ce fel isi arata credinta. Dar nah, eu credeam ca e “vina” mea de a vedea asa lucrurile, ca sunt atee…
N-o să mă dau mare bisericos, fiindcă nu sunt.
Dar câteodată simt nevoia să intru în biserică,
atunci când nu e lume înăuntru, eventual, nici preot.
Acolo mă pot reculege. În timpul unei slujbe n-am stare,
nu mă pot concentra, nu mai spun că sunt atras de spectacolul
oferit de vreo bătrână cucernică, aşa cum ţi s-a întâmplat şi ţie.
Totuşi, încerc să nu judec pe nimeni…
Se putea ruga pentru pacatele ei sau pentru pacatele altora ori doar o multumire adusa in fata lui Dumnezeu. Dar nu asta e o problema, oamenii care fac poate prea multe matanii, ci cei care fac orice altceva decat asistarea la slujba. Fiecare raspunde in fata lui Dumnezeu pentru pacatele sale, doar ale sale.
Eu de as putea as sta izolata, sa am o carte buna in mana, altfel imi fug ochii in toate partile si numai rugaciune nu se poate numi la mine.
In genere am observat acest tip de comportament la oamenii disperati, cei care nu mai au nici o speranta, care incearca sa forteze mana Lui Dumnezeu sa le ofere putin…oamenii a caror copii sunt in coma, sau care au un sot cu o boala degenerativa…oamenii care nu vad pe nimeni in jur, ci doar se agata de fiecare cuvant, fiecare gest care i-ar putea ajuta… in genere acest tip de oameni, disperati ne par teatrali sau cel putin desueti
Cu biserica e cu dus si intors…fiecare simte sau nu o chemare anume..sa intre in biserica, sa se roage, sa faca matanii si asa mai departe..
Eu nu as putea sa iti raspund la intrebari pentru ca nu sunt cea mai religioasa persoana. Nu merg foarte des la biserica si cand ma duc de multe ori sunt distrasa de ce se intampla in jurul meu. deci prefer sa ma rog acasa.
Poate doamna respectiva era metamorfoza unui fost agent de circulatie si ramasese cu gestul de fluidizarea traficului…:)
Asa-i ca te-ai intors acasa purificata?:)
Mie imi plac bisericile doar cand le privesc ca obiective turistice, altfel imi aduc aminte cu groaza de copilarie unde plictiseala mai mare nu gaseam, iar eu nu sunt genul care se plictiseste usor. Uram fumul, mirosurile, mi se facea rau de la lipsa de aer si caldura din biserica si mi s-a parut intotdeauna un cosmar sa asist la slujbele indelungate, ceea ce cred c-a fost un factor determinant pentru lipsa mea de credinta religioasa.
Nici eu nu sunt un fan al slujbelor de Duminica, merg doar la sarbatorile importante din an. Poate nu degeaba era doamna asa subtire, facea exercitiile de mult timp!
E din cauza faptului ca batranii sunt spalati pe creier ca “Dumnezeu” ii ia in ochi buni, direct proportional cu numarul de matanii facute, cu numarul de cadavre pupate, etc…
Şi-ai avut răbdare să stai atât fără să o întrebi ?!
M-as fi amuzat si eu putin…dar nu mi-as fi pus intrebari. Poate asa se simtea ea bine…credea ca o vede Dumnezeu ca e mai pioasa decat altii… :)
Nu e prea corect sa presupunem una sau alta despre batranica, nici sa radem de ea.
Singurul lucru pe care suntem siguri 100% e acela … ca nu stim ce era in sufletul ei.
Sa nu ne gandim din prima ca se inchina asa de des special pentru a atrage atentia asupra ei, pentru a parea mai credincioasa decat ceilalti.
Spre exemplu poate avea o durere mare in suflet care-a facut-o sa vada altfel lucrurile in viata si care-a apropiat-o de Dumnezeu si, asa, comportamentul ei era sincer. Sau poate, invers, a avut o bucurie mare si se inchina asa de des din recunostinta.
Putea fi si falsa, da.
Dar cert e ca noi nu stim nimic despre ea. Si de ce sa gandim rau de la inceput? Gandurile dispretuitoate fata de altii nu ne ajuta cu nimic, dimpotriva, ne afecteaza in primul rand pe noi, ne schimba in interior.
Imi pare rau pentru ce i s-a intamplat mamei, ii doresc multa sanatate! Iar voua multa rabdare pentru ca imi dau seama ca nu va este usor … imi pare rau.
Indraznesc sa-ti dau un sfat, te rog sa ma ierti: s-o duci pe mama mai des la biserica. Chiar daca tie nu-ti face placere, ii face ei bine, ii alina sufletul si o poate ajuta sa gaseasca in ea puterea de a lupta cu boala.
Mama trebuie sa lupte nu doar cu boala fizica, ci si cu gandurile, cu sentimentul de neputinta, cu disperarea, cu socul de a nu mai fi ca inainte, cu dorinta de a da timpul inapoi. E o lupta in sufletul ei care se vede in afara ca depresie si renuntare.