Skip to main content

Ţinutul zânelor

Mergând din blog în blog, din poveste în poveste şi din poză în poză, am descoperit într-o zonă a ţării o lume fascinantă, o lume cum doar în scrierile vechi credeam că mai există. Din ce motiv mă las mereu atrasă de păşuni călcate cu blândeţe doar de cornute? Din ce motiv îmi doresc mereu ca paşii să mă poarte pe creste acoperite cu păduri de culoarea smaraldului? Din ce motiv mi-e dor mereu de ape limpezi ce se strecoară printre pietre şi de vorba molcomă a ţăranilor ce îşi poartă inima în palmă?

Am dat deoparte planuri irealizabile, planuri învechite sau doar planuri, am amânat pe termen nedefinit plecări spre ţări mai calde, spre oraşe moderne şi am optat pentru visuri simple, în care paşii mei umblă pe cărări bătătorite de opinci strânse cu nojiţe, printre plante ce transformă aerul îmbâcsit în ceva atât de profund, încât încarcă şi sufletul, nu doar plămânul. Acolo glezna este atinsă de lacrimi de rouă, genunchiul este mângâiat de ieduţi zglobii, ochiul este spălat de culorile aprinse ale cerului, ale grânelor, ale pământului obosit.

Într-o poveste ideală, aş fi plecat spre acest paradis terestru cu un rucsac în spate şi multe speranţe în piept. Aş fi dormit în şure prăfuite sau în căsuţe de chirpici, aş fi mâncat o mămăligă rece şi aş fi băut o cană de lapte proaspăt muls, aş fi ascultat cântecul greierilor şi freamătul pădurilor, aş fi încălţat opincile ţărăncilor şi aş fi traversat râuri învolburate călare pe armăsari focoşi. Dar eu nu trăiesc într-o poveste ideală!

Dacă aş pleca spre aceste locuri de vis, dacă aş ajunge în ţinutul zânelor din Podişul Sucevei, aş face tot ce am scris mai sus, dar numai pe timpul zilei şi numai dacă organismului meu i-ar plăcea. Seara m-aş retrage în oraş, aş căuta căldura şi confortul date de o pensiune elegantă, unde să fiu servită ca la carte pe terasă, la lumina lunii şi a stelelor, unde să am condiţii ca acasă. De ce să mă chinui în şure prăfuite, când pensiunea Santa Fe îmi poate pune la dispoziţie tot ce aş avea nevoie pentru o şedere civilizată, plăcută, igienică şi comodă?

Cu harta pe picioare, cu ochii pe site-ul http://pensiuneasantafe.ro/, cu agenda în mână, notez locurile prin care m-aş plimba, obiectivele pe care le-aş vizita şi mă relaxez imaginându-mi cum aş ajunge seara la pensiune, epuizată, prăfuită, dar senină şi cum m-aş desfăta într-o baie de aburi, cum aş privi cerul înstelat de la balcon, cum aş fi eu, cea pe care o cunosc şi totuşi alta. Ştiu că acea zi nu este departe, trebuie doar să strâng din ochi şi să sper.

Comments
  • Nice July 3, 2013 at 6:54 am

    Iti doresc sa ajungi pe acele meleaguri de poveste cat mai curand, Vienela. 🙂
    Pentru mine cazarea conteaza destul de putin atat timp cat tinuturile sunt de vis. 😀 Nu am cine stie ce pretentii, nu am nevoie de cine stie ce confort in vacanta. Apa calda si un pat confortabil sa fie! 😀
    Padurile de culoarea smaraldului suna extrem de bine pentru mine ca fotograf amator de racoare si frumos. 😛

    • Rudolph Aspirant July 3, 2013 at 6:17 pm

      Pai daca vrei apa calda si pat confortabil, asta e deja super LUX ! Ha ! Ha ! Zau, ce a ajuns sa insemne LIPSA de pretentii ! Cica apa calda !! Si la patul ala confortabil vrei desigur o plapuma de puf de gasca probabil. Zau, efectiv am ras asa cu voce tare in hohote vreo 5 minute !!!!! Ma rog, nu ca eu m-as lipsi de acest nivel minim de confort, insa zau, asta ESTE un nivel de LUX pt o destul de mare parte din omenirea actuala traitoare chiar si acum in 2013 pe Terra. Pana si apa rece lipseste in destule locuri in cantitati satisfacatoare pt uz si consum obisnuit. Daramite calda. Plus desigur minim 140 de litri din ea, cat se cheltuieste la un dus de numai 2 (DOUA) minute, daca dusul e din ala asa cum exista la blocuri in zilele noastre, nu din ala asa ca o stropitoare rasturnata din care apa-ti cade-n cap de la sine doar prin forta gravitationala, caz in care iti trebuie numai 70 de litri pt 2 minute. Ha ! Ha ! Zau, sau poate vrei sa faci economie de apa si sa faci baie intr-o cada asa rustica mai medievala, asa poate de lemn…insa cine sa-ti care tie vreo cca tot 30 de litri de apa si sa ti-o si mai incalzeasca !!!! Ha ! Ha ! Zau, am ras asa de tare…Cica apa calda !! Pai in BUCURESTI, in sectorul 2 acum vreo numai 2 generatii lumea inca nu avea apa curenta asa nici de baut, daramite sa gateasca sau pt treburi casnice si sa faca si baie, nici macar in CURTE, se ducea la cate vreo cismea la colt de strada sa-si umple galetile, si le cara lumea toata ziua, ca mi-a povestit mie bunica, si asta era deja DUPA razboi, venisera deja primii ani ai RPR, daramite la tara, pe langa Suceava, sau pe la munte, in acele taramuri de vis…ca trebuiau sa care de la vreo fantana asa toata ziua mai tot satul, nici preotul satului nu cred ca avea fantana sau cismea la el in curte, si asta in zone populate, dar la munte, zau, nici fantana nu era decat cine stie pe unde, era vreo apa de la vreun izvor de pe acolo.

      • Javra July 3, 2013 at 8:11 pm

        Tu pui pe tine plapumă vara, Rudolph?
        Ţi se pare aberant să ai pretenţa ca în secolul 21 să ai apă caldă?

        • Rudolph Aspirant July 4, 2013 at 4:54 am

          Dupa parereea mea chiar sincera, apa calda in mijlocul naturii salbatice bantuite de zane sau iele nu se gaseste decat acolo unde or fi gheizere naturale. Desigur daca lumea doreste sa traiasca sub impresia ca zanele si ielele ar fi interesate de a circula prin zone ff inalt urbanizate asta e o alta chestie, dar sincer eu prefer sa imi mentin superstitiile mele personale cf culturii mele personale, si nu sunt interesat de a face export de cultura…efectiv am ras cred din cauza unui contrast cultural, care mie pe moment mi s-a parut oarecum amuzant, cam asa cum ar rade poate un eschimos care ar vedea prima oara Londra in sec 19, sau chiar a unui taran din RP Chineza rurala actuala din sec chiar 21, care vine prima oara la oras si vede un metrou…asa am ras…

  • Radu July 3, 2013 at 10:02 am

    Poetic, dar e o zona ce merita poezie !
    sa ti se implineasca visul !!!

  • Andra July 3, 2013 at 5:35 pm

    Daca tot iti plac atat de mult pasunile si colindatul pe coclauri trebuie sa vii (daca nu ai fost deja) in Retezat. Nu e loc mai frumos decat muntii mei. Nicaieri nu o sa gasesti o apropriere mai mare de salbaticie 😀

  • Javra July 3, 2013 at 8:12 pm

    Sună frumos, şi Suceava e frumoasă,
    dar mănânci un camion de pâine până ajungi acolo.
    Cu şofer, cu tot…

  • Tina July 3, 2013 at 9:59 pm

    La capitolul pretentii de cazare nici eu nu am (apa calda nu e o pretentie ci o necesitate, la fel si patul). Pretentiile incep cu vreau camera cu pereti mov, vreau masa servita la pat, vreau masina la scara care sa ma plimbe pana in varful muntelui si inapoi, fara a face efortul sa te plimbi pe carari neumblate, etc. Prin zona Sucevei am mai fost, e un tinut nesecat de istorie. E o perla a tarii.
    Cu drag de Vienela!

  • Mirela July 4, 2013 at 4:34 am

    Acea zi nu cred că e departe, așa că strânge din ochi și speră! Ce frumos ai scris, văd aievea pășunile și ținuturile acelea molcome. E absolut îndreptățită dorința ta de a fi cazată la o astfel de pensiune. A te spăla nu e un lux, a avea baie în cameră nu e un lux, a fi curat înseamnă bun simț, civilizație, stimă de sine și față de ceilalți. Așa că, sper să ne povestești despre ținuturile acelea și despre cazare, la întoarecerea acasă. Mult succes! 🙂

  • aA July 4, 2013 at 7:18 am

    ba eu cred ca as putea renunta la putin confort pt cateva zile, daca asta ar fi pretul. mi-ar placea sa dorm sub cerul liber, sub un pled mitos (bine, fara insecte!!!) sa ascult zgomotele noptii si sa alerg dupa sapun in paraul rece dela marginea poienii 🙂

  • Cuvânta July 4, 2013 at 8:26 am

    Pare un vis mai ieftin decat multe altele. Deci mult mai realizabil 🙂

  • zdwub July 4, 2013 at 11:28 am

    Intr’o zona ca asta ar merge si cu cortul nu numai la pensiune 🙂

  • Ana-Maria July 5, 2013 at 9:00 am

    Sunt atat de multe locuri demential de frumoase in tara asta! 🙂

  • elly weiss July 5, 2013 at 11:54 am

    Am vazut pensiunea care de fapt e hotel adevarat. Cam invapaiata in interioarele camerelor dar e un rosu frumos, visina. Pai …iti tin pumnii! 🙂

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.