Skip to main content

Ternă sau strălucitoare?

Citesc mult şi prost, la întâmplare. Citesc repede şi nu rămâne mare lucru în urma lecturilor dezordonate cu care pierd nopţile preţioase. Citesc romane poliţiste şi încerc să aflu cine-i criminalul înainte ca identitatea să îi fie dezvăluită. Citesc undeva că cea mai interesantă şi elegantă combinaţie vestimentară este cea alb-negru şi zâmbesc amuzată, întrebându-mă dacă această descoperire epocală poate fi prelungită până în farfurie, unde stau cuminţi trei măsline şi o felie groasă de brânză. Am doar 15 ani.

Admirasem cândva o doamnă îmbrăcată cu o fustă gri petrol şi o cămăşuţă verde. Deşi am evitat mereu culoarea verde în vestimentaţie, în farfurie nu m-a deranjat deloc acel peşte cu pielea gri-petrol, fript pe o plită în curte, înotând în saramura peste care plutea un fir verde de pătrunjel. Nu mai ies pe stradă îmbrăcată cu haine galbene, însă ador aroma de pepene galben, porumbul fiert şi crema de lămâie în prăjituri. 22 şi 42 de ani.

Ies din casă fără să ştiu unde vreau să merg. Paşii mă poartă singuri spre locurile înverzite, unde cenuşiul blocurilor nu se vede, unde maroniul conului de brad acoperă din loc în loc iarba de-acum îngălbenită, unde sticleţi multicolori îşi cântă bucuria de a fi. Mă-ntorc seara târziu în camera mea, unde coaja de portocală a pereţilor înveseleşte firea. Aş vrea un televizor negru şi mobilă deschisă la culoare, poate un bej pal sau chiar alb. Aş vrea ca Mihai să cumpere mai puţini struguri albi şi mai mulţi negri. Azi.

Viaţa este culoare. A unora e ternă, a altora străluceşte. A mea are obsesia salatei de roşii cu brânză şi piper, a ciocolatei cu stafide, a merelor ionatane, a blugilor albaştri mulaţi pe picior, a tricourilor kaki, a pantofilor negri, a naturii vivace, în toate nuanţele de verde, a toamnei abia sosite, cu galbenul, portocaliul, roşcatul şi brunul său, a mobilei albe şi a maşinilor negre, a caselor de cărămidă roşie şi a asfaltului ce pare ud în soare, a violetului din cuvinte, a cerceilor din imitaţie de cuart roz, prea tăcuţi în sertare.

Rudolph întreabă în ce culori se scaldă viaţa… Voi ce răspuns aţi da?

Comments
  • Adriana September 4, 2013 at 7:29 am

    …..aş vrea să-ţi raspund. Poate altădată. Acum am vrut să te salut…doar. Iar aflu lucruri despre tine. Descopar că nu mai port cercei. Acum mă intreb de ce.

    • Vienela September 4, 2013 at 7:34 am

      Nu iti voi permite sa ai aceasta atitudine! Iti faci rau fara folos! Zambeste, te rog, zambeste la mine!
      Nici eu nu prea mai port cercei… Rar imi amintesc sa ii agat in urechi inainte de a iesi din casa.

  • Silavaracald September 4, 2013 at 7:45 am

    Cercei port, dar am renunțat la inele și verighetă.
    Iar despre culori… îmi plac toate, dar port preponderent alb, gri, albastru, bleu, verzui și lila. Nu mă întreba de ce, că nu știu.

    • Vienela September 4, 2013 at 7:46 am

      Cum am uitat de lila? Este una dintre culorile mele preferate, indiferent ca e vorba despre imbracaminte sau flori. 🙂

  • Iuliana September 4, 2013 at 8:39 am

    Constat ca sunt alandala total. Ba port, ba nu port cercei si inele, iar hainele mele au toate culorile pamantului.

    • Vienela September 4, 2013 at 8:41 am

      Eu as purta mereu cercei, dar in ultimul timp am reusit fara sa vreau sa ma dezobisnuiesc de ei si uit sa ii agat in urechi cand plec din casa. 🙂

  • psi September 4, 2013 at 9:23 am

    verdele este culoarea mea favorită. iar bijuteriile mele de care nu mă lipsesc de o vreme sunt nişte lanţuri mari, lungi, pe care stau înşirate nişte pandantive în formă de… ia ghici? 😀

    • Vienela September 4, 2013 at 9:26 am

      🙂 Daca nu mi-ar fi teama ca te superi as raspunde cu ceva pestisori sau ce le mai place pisicutelor. 😉
      Raspunsul corect este pisicute, nu? 🙂

      • psi September 4, 2013 at 9:40 am

        exact. pisiiiici… o grămadă de pisici. 😀
        întâmplare: bântuiam prin bazar, în vacanţa de luna trecută şi la un moment dat am nimerit pe aleeea cu tot felul de chesti mai vintage. cum mergeam noi pe acolo, mi-a sărit în ochi o pisică superbă pe un lanţ, o bijuterie din oţel patinat. şi s-a întâmplat ceva, nu îmi dau seama cum, cred că femeia care îl vindea a simţit că îmi doresc acea bijuterie, aşa că preţul a fost unul derizoriu… 5 lire. am lăsat-o să-mi aşeze ea însăşi bijuteria la gât, a fost ceva special… o clipă extrem de intensă. am simţit că mi-a făcut de fapt un dar.

        să nu-ţi fie teamă că mă supăr, mie îmi place să râd… şi firesc ar fi ca eu să port, ca o pisică ce se respectă, un peştişor… 😆

        • Vienela September 4, 2013 at 9:45 am

          Imi amintesc si acum de niste cercelusi in forma de frunza pe care i-am cumparat de la o taraba din Bucuresti, imediat dupa revolutie. Am lasat vanzatoarea sa se ocupe de agatatul lor in urechi si am avut aceeasi senzatie… Imi placusera mult si aveau un pret foarte mic, iar tanti aia era asa de vesela si simpatica… 🙂
          Aha, deci esti o pisicuta cu simtul umorului bine dezvoltat. E bine de stiut! 🙂

  • Cristina P September 4, 2013 at 10:05 am

    nu imi place rozul dar pentru mine, in momentul asta, viata e roz…am tot ce imi doresc. are culoarea iubirii, a jobului care imi aduce satisfactie, a calatoriilor, a strugurilor proaspeti de toamna, a aerului racoros din noptile de toamna…

    • Vienela September 4, 2013 at 10:09 am

      Ma intreb acum daca nu cumva in adolescenta eram putin cam pitzi… Multe dintre fustitele si bluzitele mele erau roz. Un roz pal, dar roz. 🙂
      Intr-adevar, culorile vietii le vedem in functie de realizari, de starile de moment, de ceea ce ne place sau nu…

      • Cristina P September 4, 2013 at 10:35 am

        am fix 2 chestii roz in casa: o camasa (cu patratele deci rozul e doar fundal) si un maieoas (combinatie cu gri). culoarea roz -zicea profa mea de actorie, Dzeu sa o odihneasca – este culoarea oamenilor fara personalitate. eu de ex nu port cercei (ii pierd oricum) dar am mereu verigheta si inelul de logodna pe degete plus un lantuc de argint foarte fin cu un medalion pretios pentru mine. nu pot purta culori palide pentru ca si asa am pielea cam deschisa (deci as arata cam ca si o stafiuta LOL)

  • Rudolph Aspirant September 4, 2013 at 11:19 am

    Wow ! Premiul cel Mare de Creativitate in a raspunde vreodata la o leapsa atat de plicticoasa ! Cum de ai reusit sa scoti asa un text minunat din niste intrebari asa de terne, zau, habar nu am cum ai reusit ! Cand am inceput sa citesc textul nici nu mi-am dat seama de la inceput ca era raspunsul la leapsa mea, abia cand am vazut asa paragrafele unul dupa altul am inceput sa imi dau sema, si statea asa si citeam, si ma gandeam ca un asemenea raspuns zau, asa ca o poveste, plus chiar ideea mai generala a intrebarii “in ce culori se scalda viata”, asa ceva nici prin cap nu mi-ar fi trecut vreodata !

  • Madutza77 September 4, 2013 at 11:41 am

    Viata se scalda in toate culorile posibile, existente vreodata! Depinde de noi ce culori putem vedea ( daltonisti), ce culori ne plac, ce culori cream in jurul nostru, dar mai ales… ce culoare are interiorul nostru… 🙂
    Frumos articol ! Felicitari !

  • Tina September 4, 2013 at 12:35 pm

    Viata mea e in ce culoare vreau eu, colorata si vesela. Rosu port foarte rar, dar foarte rar. In rest, in funtie de dispozitie cred, de toate culorile. Cel mai des, insa, lila si violet, albastru ca cerul si turcoaz ca mare, albastru de blug, negru si coral.
    Farfuria e musai sa fie si ea colorata, rosu rosiilor, verdele salatei, orange-ul morcovului, galbenul pepenelui, albastrul strugurilor…

  • Adrian Manea September 4, 2013 at 12:49 pm

    Viaţa e o explozie cromatică. Percepţia ei depinde de poziţia noastră sub soare, de unghiurile sentimentelor săpate pe retină, de prăpăstiile sufleteşti, de nerăbdarea paşilor plecaţi în căutare, de bucurii sau de tristeţi ţinute captive şi huiduite între inimă şi creier!
    Viaţa e o explozie…

    • Madutza77 September 4, 2013 at 1:45 pm

      Foarte frumos , spus ! 🙂

  • thea September 4, 2013 at 1:46 pm

    Imi plac toate nuantele de maro – de la crem la maro inchis. Port cu placere alb, negru si gri. Imi place movul si imi place si verdele. Nu port niciodata rosu si roz :). Dar mi-am promis ca o sa experimentez rosul macar o data :).

    Imi plac mancarurile colorate, cu multa verdeata. Si ma omor dupa toate culorile (si gusturile) dintr-o salata de vara!

    Ma gandesc ca da, viata chiar e colorata! 🙂

  • Andreea D. September 4, 2013 at 2:16 pm

    Iarna e în negru, gri, culori pământii, primavara renaşte şi culorile din garderopa mea, vara e colorată în imprimeuri, iar toamna e de tranziţie.

  • zdwub September 4, 2013 at 2:55 pm

    Desi imi place foarte tare culoare verde, acel verde deschis, realizez ca nu am decat un tricou verde, si ala cu buline albe, de ciclism, deci il port foarte rar spre deloc :)) In schimb imi plac foarte tare noantele de gri, motiv pentru care mai multe tricouri ale mele au diferite nuante de gri, gri deschis

  • Scorpio September 4, 2013 at 5:19 pm

    Cand eram tanara, ma imbracam mai mult in negru.Imi placea mult. Albul ma fascineaza …iar daca va fi sa profesez, voi avea parte de el mereu.
    Am descoperit pe la 34 de ani ca iubesc mai multe culori si ca imi place mult portocaliul. Iubesc movul in toate nuantele lui…mai putin ce bate spre roz. Port mult bej, maron, ba chiar si gri, albastru si verde. Nu suport galbenul.
    Cat despre accesorii…am iubit cerceii, odinioara mi-i confectionam singura din nasturi…am avut zeci de cercei. Cand m-am facut ,,mare” i-am daruit pustoaicelor.
    Port argint, mult argint.In permanenta am doua trei inele adunate la zece degete, le schimb mereu. Si bratari de argint, am tot timpul cel putin doua.

  • Teodora Elena September 4, 2013 at 5:24 pm

    Viaţa este culoare şi bucurie presărată cu muuulte condimente 😀

  • Rolling Ideas September 4, 2013 at 5:28 pm

    Colorat, colorat – totul să fie colorat în jurul meu. Nu-mi place negru, gri, maro, dar e nevoie de ele pentru contrast.

  • Radu September 4, 2013 at 5:31 pm

    Viata este un curcubeu. Si la fel cuprinde toate culorile vizibile, poate si invizibile. 🙂
    Zapada e de fapt albastra, iar un negru absolut n-ar putea fi vazut.
    Foarte frumos eseul !

  • Andra September 4, 2013 at 8:01 pm

    a mea se scalda in roz. nu pentru ca ar fi doar plina de soare si voie buna, ci pentru ca e culoarea care imi aduce liniste in suflet. Cand am ceva roz in preajma, parca amarul nu mai e asa amar, tristetea nu mai e asa trista si un mic soare iese timid de printre norii care ma inconjoara.

  • Nice September 5, 2013 at 1:55 pm

    Mi-as dori o viata colorata precum toamna, dar cu semnificatia primaverii. Apropos de struguri, n-am mai mancat din cei negri de-o vesnicie. In copilarie era un soi delicios, preferatul meu, Hamburg. 😀
    N-as putea iesi fara inele si cercei, m-as simti goala. Am nevoie de un strop de culoare care sa alunge monotonia griului cotidian. Imi iau culorile din dragoste. Si din lucrurile frumoase care ma inconjoara.

  • aA September 6, 2013 at 8:33 am

    eu port de toate vara (bine, verde nu, deocamdata) si nuante mai cuminti iarna. imi place rozul, desi nu e chiar potrivit varstei mele,dar o esarfa sau un tricou merge, portocaliu, rosu. mai nou am zapaceala cu unghiile colorate in toate nuantele, cu albastru am facut furori, i-am debusolat pe toti 😀

  • javra September 6, 2013 at 4:40 pm

    Da, de curând am renunţat şi eu la cercei, că mă jenau.
    În privinţa culorilor, îmi închipui o salată cu roşii, ardei, castraveţi, salată verde, ouă firte, bucăţele de salată verde şi de brânză, ceapă verde, sare, piper, zeamă de lămâie şi un strop de ulei de măsline.
    Totuşi, în vestimentaţie prefer culorile gri, mov şi maro.

  • Ritualul de duminică | Iubesc Viaţa September 8, 2013 at 4:31 am

    […] învăţat că viaţa poate fi atât de colorată pe cât o […]

  • elly weiss September 13, 2013 at 1:29 am

    Port cam toate culorile mai putin verde-verde. Da kiwi sau turcoaz, da, port. Insa nu-s verde. Verdele-verde nu ma prea avantajeaza, sunt palida la fata.
    Uneori depinde si de starea de spirit…

  • elly weiss September 13, 2013 at 1:29 am

    *Dar kiwi… sorry 🙂

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.