Tremurând de frig, Tanța iese din patul plin de pături și se apropie de soba rece. Face un foc mic, doar cât să amorțească puțin încăperea și să pregătească o cafea. Se îmbracă rapid, la bățul de chibrit, cum ar fi spus soțul ei, dacă ar mai fi trăit (îi povestise că ofițerii le cereau cândva soldaților să fie echipați înainte ca bățul de chibrit să ardă tot). Bea cafeaua fierbinte într-o viteză și iese în stradă, de unde o culege, mai mult moartă de frig, microbuzul care o duce în fiecare dimineață la oraș.
Acolo o așteapta doamna. Așa îi spune celei care a angajat-o acum un an ca menajeră și de care s-a plictisit până peste cap. Are atât de multe pretenții de la ea… Niciodată nu este pe deplin mulțumită. O întoarce mereu din drum, cerându-i alte și alte servicii, apoi se întreabă cum de s-a făcut seară și nu a terminat curățenia. Astăzi va fi mai ușor, că are doar de călcat teancurile de rufe așezate pe canapeaua din dormitorul băiatului, student într-un oraș din vestul țării.
Cu ochii pe geamul microbuzului, Tanța tresare atunci când simte o mână rece pe umăr. Se întoarce și o vede pe fosta ei vecină, cea care se mutase în satul din apropiere de câteva luni. Din vorbă în vorbă află că vecina s-a angajat la o firmă care oferă servicii de curatenie bucuresti. Îi spune că totul merge cum nu se poate mai bine, că programul este bun, salariul la fel, iar cerințele sunt în limita normalului.
I-a povestit despre felul în care se ocupa de curățenie alături de echipa sa, de firmele și casele cărora le ofereau serviciile, făcând-o pe Tanța să viseze la o altfel de viață, o viață în care nu va mai lucra singură într-o casă, nu se va mai simți umilită de pretențiile unei cucoane de oraș, care nu era cu nimic mai presus decât ea în afară de avere. Acumulase, biata, multă supărare în suflet și acum cerea detalii, sperând să se potrivească și ea într-o echipă de curățenie.
Aceea a fost ultima zi în care a mai lucrat la doamna cu normă întreagă. Seara, când a terminat de călcat și împachetat rufele, s-a uitat în ochii doamnei și a anunțat-o că și-a găsit un alt serviciu. Fără ceartă, fără alte explicații. Singura ciudățenie în toată povestea este că Tanța menajera, chiar și după ce s-a angajat la firma de curățenie, a continuat să meargă în zilele libere la doamna, să îi dea o mână de ajutor la treabă.
….of, of….încurcate sunt minţile şi vieţile oamenilor! Altfel, firmele de curăţenie sunt super utile, mai ales după ce renovezi. Păcat că n-am ştiut când trebuia. Despre Tanţa mai nimic, poate va avea mai mult noroc. Niciodată nu am inteles de ce oamenii se poartă diferit cu cei fara de care viata lor sigur va fi mai grea.
Când nu poţi fi şef la serviciu eşti la tine acasă cu toate frustrările adunate peste zi! :)
Măi, am și eu o Tanță de-asta care mă ajută de două ori pe lună să fac curățenie.
E harnică, n-am nimic de zis, dar dacă o lași de capul ei, cam dă rasol. Iar când o „întorci din drum”, să facă cum trebuie un anumit lucru, se cam supără. Ca atunci când i-am arătat că a șters praful de pe noptieră fără să clintească din loc obiectele de pe ea, astfel încât sub marginea teancului de cărți era un strat gros și vechi de praf.
Poate că în sinea ei, fiecare menajeră se consideră egala dacă nu chiar superioara angajatoarei sale, dar de cele mai multe ori lucrurile nu stau așa.
Nu o chem fiindcă eu n-aș ști să fac curățenie, ci pentru că nu am timp să fac decât ordine. Nu sunt chichiricioasă, ci doar o plătesc să facă bine ceea ce eu n-am vreme să fac.
Stranie prietenia. În general cele mai bune nu sunt atât de evidente, ba chiar nefirești.
Eu n-am văzut-o niciodată ca pe o relație de la egal, ci ca mai degrabă o slăbiciune a unuia față de celălalt, dar nu înseamnă că e unilaterală. Și cercul social e, de altfel, un lanț de astfel de slăbiciuni.
Mă amuză faptul că toate sunt “denumite” “doamna”, deşi nu sunt convins că e adevărat în unele cazuri!
Pe mine treaba asta cu menajera ma intriga putin si prefer sa ma abtin pentru ca m’as intinde foarte mult daca mi’as exprima gandurile vis-a-vis de acest subiect :))
Înseamnă că ţinea la stăpâna casei ori voia să păstreze legătura, chiar şi cu preţul acestui deranj, pentru cazul în care noul loc de muncă nu ar mai mulţumi-o. Ar avea unde să se întoarcă, în caz de nevoie.
Un ban in plus…e bun oricand. :) Daca se poate, de ce nu?