Skip to main content

Tai mila în bucăţi

Îmi mor speranţele. Cu fiecare minut ce trece mai pierd una. Cu fiecare nouă ştire mă mai îngălbenesc puţin. Cu fiecare nouă aberaţie auzită mă mai enervez puţin. Pe unde ne sunt cercetătorii? De ce nu caută ei pastila-minune, cea care să îi dea românului mintea cea de pe urmă? Ah, suntem deja la urmă, mi se şopteşte… La urma urmelor, când am fost noi vreodată în altă parte? spune gândul meu răutăcios.

Mă înfierbânt grozav şi-mi vine a fugi în lume, oriunde-n lumea asta mare, să nu mai văd tot ce-am văzut şi poate urmează a mai vedea. De aici, din colţul meu de lume, nu se zărea prea bine grozăvia, căci aveam tv-ul închis. Abia când buboiul s-a spart am înţeles cât este răul de mare, cât de adâncă e rana, cât de mult s-a tăcut. Se tace în continuare, se bârfeşte pe la colţuri, se râde pe înfundate.

O milă imensă mă cuprinde. O tai în bucăţi. Una este pentru mine, că am apucat să trăiesc astfel de vremuri. Una este pentru cei ce au vârsta părinţilor mei, că se rup tot mai tare de realitate. Una, felia cea mare, este pentru cei ce acum încep să vadă viaţa (şi nu-i frumos ce văd) şi pentru cei ce vor veni (ce oare vor găsi?). Mi-e milă de noi toţi, cei trăitori aici, acum. Aici îmi pare că nu mai există soare-răsare. Aici îmi pare că este locul unde doar apune soarele. Definitiv.

Comments
  • Adriana August 11, 2014 at 8:58 pm

    …trece, cum a trecut şi altădată…şi va răsări din nou soarele. Nu vreau sa cred altfel…

    • Vienela August 11, 2014 at 9:00 pm

      Parca e tot mai rau, cu fiecare zi, cu fiecare noua intamplare…

      • Adriana August 11, 2014 at 9:01 pm

        …nu ştiu ce te-a tulburat, dar pare grav…

        • Vienela August 11, 2014 at 9:05 pm

          Nebunia cu antena… Nu stiu cum li se pare altora, dar pe mine ma ingrozesc toate cate imi trec prin cap legat de ceea ce se intampla zilele astea…

          • Adriana August 11, 2014 at 9:11 pm

            …ah, culmea e ca m-am detasat de subiect pentru ca e genul care imparte lumea in tabere. Am experiente triste cu aceste senzatii. Soacra mea, in schimb, e tare neliniştita. Totdeauna a fost cu politica. Te pup, fug la somn. Am mai inceput un articol, dar nu mă simt in stare sa mai scriu, desi mă bucur ca iar m-a prins duhul scrisului de mână.

          • Vienela August 11, 2014 at 9:14 pm

            Si asta ma sperie, pe langa multe altele. Orice noua nebunie ne imparte in tabere…
            Important este ca ti-a revenit pofta. Il termini tu, sunt sigura. Te pup, bucuroasa ca ai pus mana iar pe condei.

          • Adriana August 11, 2016 at 6:19 pm

            Oare ce eveniment a fost atunci? ACUM AM UNUL DEVASTATOR, DAR TREC EU ȘI TI-L ZIC, CURAND…

          • Vienela August 12, 2016 at 9:14 am

            Nu mai tin minte ce anume ma suparase…
            Of, tare as fi vrut sa nu aflu asa ceva…

  • Floarea bunica August 11, 2014 at 9:49 pm

    Toata lumea e nemultumita si nimeni,nu face nimic.Te inteleg.

  • seasonstraveler August 12, 2014 at 1:20 pm

    Corect. Aici nu mai există. Da’ indiferent unde vrei să fugi tot nu prea există!

  • Javra August 16, 2014 at 10:17 pm

    Stai pe aproape. Încă n-ai văzut ce va urma. Până acum, lucrurile sunt mai roz decât le vezi tu. Dar coşmarul încă n-a început. După câte văd, lumea se pregăteşte de război, dar nimeni nu spune nimic despre asta.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.