Skip to main content

Ultima oprire, Rusia

Mă tot gândesc de la o vreme să îmi petrec o vară mergând prin satele țării, discutând cu bătrânii întâlniți în cale, notând povești de demult, mâncând prin gospodăriile țăranilor și, în general, căutând stiluri diferite de viață. Deocamdată e doar un gând și nu voi trece la fapte până când nu voi găsi sponsorii potriviți, căci nu mai am vârsta și inconștiența care să mă împingă spre necunoscut fără plasă de siguranță. Spre deosebire de mine, Natalia Kliuceariova, poetă și prozatoare din noua generație, nu se teme să își arunce personajul principal în vâltoarea vieții, fără parașută și de cele mai multe ori chiar fără bilet de tren. Căci da, Nikita călătorește cu trenul de-a lungul și de-a latul țării, căutând Rusia din ochii oamenilor, Rusia din poveștile altor călători, Rusia neștiută.

“Mănăstirea e chiar în câmp. Au început s-o construiască în noaptea de Anul Nou, chiar la ora unu din mileniul trei. Un an mai târziu, preotul de acolo, părintele Boris, a făcut cu mâna lui o căsuță și a adus acolo câțiva copii de pripas. Apoi au apărut și niște bătrâne. Și așa trăiesc împreună, tineri și bătrâni. E frumos acolo. În jur e pădure cât vezi cu ochii, nici urmă de oameni. Mănăstirea încă n-are ziduri, e deschisă în calea vânturilor. Copiii au atârnat clopoței în mesteceni. Și mereu se aude clinchetul lor cristalin. Părintele Boris spune că (more…)