Skip to main content

Cântec de leagăn

A fost odată ca niciodată… A fost un moş bun, atât de bun, încât presăra pe pleoapele copilului pulbere magică de stele, îndepărtându-i teama de întunericul nopţii, făcându-l să viseze frumos şi să se trezească voios, plin de energie şi roşu în obrăjiori. Moşul obişnuia să îi cânte încetinel la ureche copilaşului un cântecel duios, liniştitor: “mugur, mugur, mugurel…”.

Încurajat de mamă, odorul se lăsa legănat de braţele viguroase, dar blânde ale moşului, trecând domol în lumea viselor. Acolo întâlnea seară de seară personaje din poveştile pe care le iubea. Vorbea în somn cu Alice din Ţara minunilor, o sfătuia să nu mănânce prăjitura, pentru că va creşte prea mult şi nu va mai putea încăpea pe uşa cea mică. Râdea de păţania lupului cel rău alături de Cei trei purceluşi. Urca voiniceşte muntele alături de Croitoraşul cel viteaz, pentru a-şi dovedi isteţimea în faţa uriaşului.

De fiecare dată, moşul venea însoţit de îngeraşi. Ei mângâiau cu delicateţe genele puiului de om, îi legănau trupuşorul fraged, ca al unui crin, pentru a-l face să adoarmă “frumos şi lin”. Încrezător, copilaşul se lăsa condus în lumea viselor de către blajinii îngeraşi. Read More