Skip to main content

Fahrenheit 451, de Ray Bradbury

Despre Fahrenheit 451, cartea scrisă de Ray Bradbury în anul 1953, se spune că ar aparține genului SF și poate chiar așa a fost vreme îndelungată, dar eu se pare că am citit-o mult prea târziu, în 2017, când multe dintre lucrurile descrise în roman deja se întâmplă. Cu mici excepții (încă nu am ajuns să interzicem și să ardem cărțile, dar le ignorăm, le aruncăm grămezi la tomberoane, le abandonăm prafului prin poduri etc), romanul prezintă o societate ce seamănă izbitor cu ceea ce vedem zilnic în jurul nostru: oameni dependenți de medicamente, de telenovele și de tot felul de emisiuni tv menite să ne tâmpească, oameni care nu au curaj sau voință să lupte pentru idealurile lor, oameni care nici măcar nu își dau seama cât de goale și nesemnificative le sunt viețile, dar și oameni (puțini, e drept) care înțeleg, mai devreme sau mai târziu, că s-au ghidat în viață dupa reguli care duc la regres.

“Dacă vrei ca un om să fie fericit politicește, nu-i înfățișa două laturi ale unei probleme, căci s-ar frământa, prezintă-i o singură latură, sau chiar nici una, e și mai bine. Lasă-l să uite c-ar exista primejdia războiului. Dacă guvernul e incapabil, birocratic și ahtiat de impozite,

(more…)

Pe ape și mai tulburi, de Tim Powers

Pe ape și mai tulburi – o carte ce are puterea de a fascina indiferent care este vârsta cititorului. Atâta timp cât copilul din noi continuă să trăiască și să își dorească emoții bune, cărțile de aventură își păstrează acel farmec inconfundabil de care ne amintim cu toții când ne gândim la vremea poveștilor de demult. Zilele de vacanță vor părea mult mai interesante, fără doar si poate. Întâmplările prin care trec eroii cărții vor trezi în inimile copiilor și tinerilor dorința de aventură, de cunoaștere, de distracție, iar adulților le vor aminti de vremurile când visau că vor deveni pirați și vor străbate fără frică mările lumii ori că vor descoperi pe insule misterioase comori îngropate cândva de către pirați.

“Pentru că, la urma urmelor, magia nu era minunată fiindcă putea obține orice, ci fiindcă îl încânta însuși modul de a obține, încălcarea voinței altcuiva, înșfăcarea cu o mână mai fermă, perceperea propriei voințe care forța lucrurile, în orice direcție; așa că era neliniștitor să-și dea seama că violarea altora nu era completă, că tabloul avea pete rezistente în fața voinței sale, așa cum opun rezistență cernelii zonele date cu ceară de pe piatra litografică. Nu putea ajunge la mințile lor. Le putea impune oamenilor să-i îndeplinească poruncile,

(more…)

Istoria romanțată a unui safari

Istoria romanțată a unui safari – o carte pe care nu știu exact unde aș putea să o încadrez, dacă nu în categoria celor “de suflet”, căci m-a atins de la primele cuvinte, mi-a mângâiat inima dornică de frumos, mi-a retrezit dorința de a vedea Africa, mi-a dovedit că poezia există nu doar în versuri, ci și în proză. Daniela Zeca, autoarea, pare să aibă la îndemână un nesfârșit izvor de comparații, de sintagme pe care nu le-am mai întâlnit nicăieri și care au puterea de a fermeca prin firescul și frumosul cu care se încadrează în poveste. Cuvintele îi sunt sclave supuse, i se rotunjesc sub peniță, se contorsionează și apoi șerpuiesc blând, aromat ori chiar sălbatic spre cititor. Daniela Zeca poate face din orice întâmplare o pânză pe care să țeasă imagini de o rară sensibilitate, de o frumusețe impresionantă pentru orice norocos căruia îi pică în mână cartea.

Istoria romanțată a unui safari poate fi găsită la un preț foarte bun în categoria Memorii Jurnal a site-ului libris, locul unde toate cărțile sunt ieftine.  (more…)

Copilul divin

Copilul divin este o carte scrisă de Pascal Bruckner. Trebuie să recunosc faptul că nu auzisem de acest scriitor și, dacă nu aș fi dat peste o recenzie a cărții pe internet, probabil că mult timp ar mai fi trecut până când numele său mi-ar fi atras atenția. Volumul este micuț, dar conține o mulțime de idei bine structurate și condensate. Sarcasmul este prezent în fiecare cuvânt al cărții, făcând din poveste un deliciu literar pe care vreau să îl recomand celor ce încă mai apreciază o scriitură bună și o idee sclipitoare. Cartea poate fi comandată de pe site-ul targulcartii.ro.

Erau întrebări de genul: ce loc ocupați în lanțul vieții, sunteți promisiune a existenței, virtualitate pură, embrion vorbitor, jumătate de porție? Cum puteți gândi în afara verticalității? Există viață înaintea vieții? Toată nenorocirea oamenilor vine oare din faptul că n-au știut să rămână în pântecul mamei?(more…)

Ultima oprire, Rusia

Mă tot gândesc de la o vreme să îmi petrec o vară mergând prin satele țării, discutând cu bătrânii întâlniți în cale, notând povești de demult, mâncând prin gospodăriile țăranilor și, în general, căutând stiluri diferite de viață. Deocamdată e doar un gând și nu voi trece la fapte până când nu voi găsi sponsorii potriviți, căci nu mai am vârsta și inconștiența care să mă împingă spre necunoscut fără plasă de siguranță. Spre deosebire de mine, Natalia Kliuceariova, poetă și prozatoare din noua generație, nu se teme să își arunce personajul principal în vâltoarea vieții, fără parașută și de cele mai multe ori chiar fără bilet de tren. Căci da, Nikita călătorește cu trenul de-a lungul și de-a latul țării, căutând Rusia din ochii oamenilor, Rusia din poveștile altor călători, Rusia neștiută.

“Mănăstirea e chiar în câmp. Au început s-o construiască în noaptea de Anul Nou, chiar la ora unu din mileniul trei. Un an mai târziu, preotul de acolo, părintele Boris, a făcut cu mâna lui o căsuță și a adus acolo câțiva copii de pripas. Apoi au apărut și niște bătrâne. Și așa trăiesc împreună, tineri și bătrâni. E frumos acolo. În jur e pădure cât vezi cu ochii, nici urmă de oameni. Mănăstirea încă n-are ziduri, e deschisă în calea vânturilor. Copiii au atârnat clopoței în mesteceni. Și mereu se aude clinchetul lor cristalin. Părintele Boris spune că (more…)

Kamceatka, o carte scrisă de Marcelo Figueras

Kamceatka, scrisă de Marcelo Figueras, mi-a atras atenția prin titlu. M-a făcut să o doresc de cum am citit descrierea găsită pe site-ul editurii ALL (cu această ocazie răspund și celor care mă întreabă după ce criterii îmi aleg cărțile). Kamceatka este nu doar un teritoriu “misterios și îndepărtat, cu urși fioroși, cratere fumegânde învăluite în vapori de sulf și vârfuri muntoase acoperite de zăpezi eterne”, ci reprezintă și ultimul cuvânt pe care Harry îl aude din gura tatălui său. Cu un asemenea început, cartea are puterea de a reține cititorul, de a-i trezi curiozitatea, de a-l face să își imagineze câte în lună și în stele despre ceea ce va urma. Și totuși, parcă nimic nu anunța cu adevărat frumusețea ce avea să mi se dezvăluie.

Marcelo Figueras reușește, în fraze simple și clare, să descrie atmosfera apăsătoare din Argentina anului 1976, dar și toate temerile, speranțele și bucuriile unui copil de zece ani a cărui viață o ia razna când părinții decid brusc că a sosit momentul să se ascundă de autorități într-un sat de lângă Buenos Aires. Băiatul găsește într-un sertar, în noul său dormitor, o carte despre Houdini și își promite că se va face magician cândva. Pentru început, deoarece nu știe (deocamdată) nimic despre tehnicile folosite în evadări, alege numele pe care (more…)

Foc palid, carte scrisă de Vladimir Nabokov

Foc palid, carte scrisă de Vladimir Nabokov. O carte foarte frumoasă, pe care mi-am dorit-o dintr-un impuls, după ce am citit pe internet o recenzie interesantă. Spunea autorul recenziei că nu a reușit să ajungă decât până la jumătatea volumului și că nu a înțeles nimic, dar a apreciat cum se cuvine scriitura de excepție. Cu mult înainte de jumătatea cărții, m-am trezit fără să îmi dau seama încântată peste măsură de versurile lui John Shade – personaj fictiv, scriitor ce lasă în urmă, după moartea sa, un poem în patru cânturi, scris în timpul ultimelor douăzeci de zile de viață-, dar și de ideea lui Nabokov: inventarea un personaj – Charles Kinbote – care să își asume sarcina de a comenta și de a edita Foc palid.

Cartea Foc palid poate fi cumpărată de pe site-ul targulcartii.ro.

Mă bucura culoarea: chiar și gri.

Din ochi făceam, privind, fotografii,

Literalmente. Oricând le permiteam,

Sau, cu un tremur mut, le porunceam, (more…)

Viața secretă a albinelor, de Sue Monk Kidd

Viața secretă a albinelor și-a dezvăluit, rând pe rând, tainele; în doar câteva ore. Este o carte pe care nu o poți lăsa din mână, căci vrei să afli cât mai repede cum vor decurge lucrurile, ce se va mai întâmpla, cum se va termina. Sue Monk Kidd scrie simplu, dar emoționant, făcând povestea potrivită pentru oameni cu vârsta cuprinsă între 10 și 100 de ani. A reușit să mă prindă încă de la primele cuvinte și m-a inclus în joc, făcându-mă să mă simt iar adolescentă, să retrăiesc în gând momente aproape uitate, să îmi amintesc curajul (sau inconștiența) de atunci, să mă las cuprinsă de nostalgii fără nume și de furia devastatoare a celor 14 ani, să mă cred mai vie ca oricând. Am simțit aproape fizic durerea celor care nu sunt iubiți de propria lor familie, dezamăgirea de a afla că nu au fost doriți, dar și încrederea că se vor descurca în viață cumva, că vor găsi soluția ideală pentru a trăi frumos.

Cartea Viața secretă a albinelor poate fi cumpărată de pe site-ul targulcartii.ro.

Lily Owens, copila de 14 ani, trăiește singuratică la ferma tatălui său, mai mereu certată sau chiar pedepsită pentru nimicuri. Suferă în tăcere de dorul mamei sale, moartă în urmă cu zece ani și se simte vinovată pentru decesul acesteia. Singura ei prietenă este o negresă, Rosaleen, care lucrează ca servitoare în casa lor. Pentru că relația dintre Lily și tatăl său (T. Ray) este încordată, iar Rosaleen are principii de la care nu se abate, indiferent de consecințe, cele două intră în bucluc și se văd nevoite să fugă la Tiburon, un orășel din Carolina de Sud. (more…)

Ochiul furtunii, de Patrick White

Patrick White, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori australieni, a primit în anul 1973 premiul Nobel pentru literatură “datorită unei arte narative psihologice și complexe care a introdus un nou continent pe harta literaturii”. Trebuie să recunosc, cu maximă sinceritate, că nu auzisem de el până când am ajuns pe site-ul editurii ALL și am descoperit cartea Ochiul furtunii. La prima vedere părea un volum despre “decăderea umană, relațiile de familie și vârtejurile de dragoste și ură, comedie și tragedie, care le răscolesc…”, o împletitură între evenimente din prezent și povești / amintiri ale trecutului. De la primele pagini mi-am dat seama că Ochiul furtunii e mai mult de atât, cel puțin din punct de vedere literar, dar și pentru mine, personal. M-a zguduit mai tare decât aș fi fost dispusă să recunosc, și asta pentru că în Elizabeth Hunter, eroina romanului, am regăsit-o (parțial) pe mama mea.

Scriitura este de excepție, atât prin felul în care autorul privește până în adâncul sufletelor și scoate la lumină cele mai ascunse și mai jenante gânduri, cât și prin maniera în care realizează trecerile de la prezent la trecut și înapoi, aproape insesizabil. Ochiul furtunii este o carte care provoacă la introspecție. Oare boala și/sau bătrânețea ne schimbă felul de a gândi și de a ne comporta? Citind acest volum și amintindu-mi de mama mea, care a mai trăit nouă ani după atacul cerebral, pot spune că răspunsul este NU, boala și/sau bătrânețea nu ne pot schimba caracterul, modul de a gândi sau de a acționa, ci ne pot doar limita. (more…)

Anticarul din Kabul, de Asne Seierstad

Anticarul din Kabul, carte scrisă de Asne Seierstad

Asne Seierstad este jurnalistă și trăiește în Norvegia. Relatările sale despre conflictele militare din diverse zone ale pământului, conflicte ce au îngrozit întreaga lume, au primit numeroase premii. Ajunsă la Kabul imediat după căderea talibanilor, jurnalista petrece trei luni în sânul unei familii despre care, la prima vedere, își imaginează că este o “familie afgană atipică”. Abia după ce îmbracă burka și trăiește precum femeile din casă, jurnalista înțelege că anticarul din Kabul, mândrul Sultan Khan, este o cu totul altă persoană în mijlocul familiei, un despot căruia nimeni nu i se poate opune, ale cărui păreri nu pot fi contrazise și ale cărui decizii nu trebuie contestate.

A iubit dintotdeauna cărțile și a transformat pasiunea într-o afacere foarte rentabilă. Sultan Khan deține câteva anticariate în orașul Kabul, însă comorile adevărate stau ascunse dincolo de rafturi, acolo unde ochii celor de la putere nu pot ajunge, așa cum s-a întâmplat când mai întâi comuniștii, apoi talibanii, au năvălit în anticariat, au scos de pe rafturi cărțile care aveau desene / poze reprezentând creaturi vii sau opere ale dușmanilor regimului, le-au dat foc în stradă și l-au aruncat pe anticar în închisoare. (more…)