Skip to main content

Am speriat iarna

Am speriat iarna, vă jur. M-a chinuit mult, făcându-mă să ies cu Bruno diminețile doar pentru câteva minute, înfofolită în trei cojoace. Când a plecat, am vrut să fac chef. Mi-am ales din șifonier cea mai frumoasă bluză, mi-am luat aparatul de fotografiat, o carte, câinele și tot dorul adunat în suflet, și am plecat să mă plimb pe coclauri, să mă bucur de verde crud, de muguri, de flori, de primăvară. Dar afurisita iarnă, prefăcută și rea, nici gând să plece cu adevărat. S-a întors cu forțe proaspete și a speriat o întreagă țară când a început să arunce fulgi din înalt. Mulți uitaseră de vorba din bătrâni, cea cu zăpada mieilor, la fel cum uitaseră că vara nu-i ca iarna, dar primăvara poate fi ca iarna (pe asta am citit-o pe facebook, însă nu mai rețin la cine). Și eu m-am numărat printre cei care și-au dorit să uite că iarna se poate întoarce într-o clipă, făcând oamenii să redeschidă centralele termice în miez de aprilie.

Urâtă mai ești, cu albul tău prea luminos, cu gerul ce taie obrazul neprotejat, cu mocirla pe care o lași în urmă, cu răul pe care îl faci florilor sensibile, i-am spus încruntată. Am încercat să îmi păstrez capul pe umeri și să mă conving că nu pot lupta cu natura potrivnică. Văzând că întreaga țară se află sub asediul iernii, mi-am scos din dulap paharul cu omul de zăpadă, Read More

Gardul viu şi omul mort

În fiecare primăvară se trezea la viaţă, dornic să îşi etaleze noile ţinute, să îşi întindă braţele spre soare şi spre trecătoarele grăbite care nici măcar nu observau că au fost mângâiate. Le iubea pe toate, fără discriminare. Îşi dorea cu ardoare să le acopere în verde crud chipurile palide, neatinse încă de razele soarelui. Se înălţa fir cu fir, pe nesimţite, spre cerul senin. Prin pletele sale jucau gâze înviorate de căldură, iar el îşi imagina că sunt diamante lucind în roua dimineţii. Le-ar fi luat, bob cu bob, şi le-ar fi împletit în părul doamnelor şi domnişoarelor. Doar ele, în adâncul umanităţii lor, puteau aprecia un asemenea dar.  Read More

E primăvară în jurnalul de femeie simplă 66

Astăzi (28 februarie 2015)… încep ziua în parfum de ghiocei, cu gândul la primăvara ce mai are un singur pas de făcut până ajunge la noi. I-am cam stricat plăcerea soţului meu, căci l-am zărit pe geam când venea cu florile, iar pisicuţele mi-au stricat mie plăcerea când le-am descoperit tăvălind câţiva ghiocei prin casă. Bine că nu au apucat să mănânce din ei…

Afară… s-a învelit aseară misterioasa lună într-un halo pe care mi-aş fi dorit să îl surprind cu ochii mei, dacă nu i-ar fi fost lene lui Mihai să mă însoţească. Read More

Propoziţii despre primăvară

M-am uitat pe caietul ei şi am văzut că îi ceruse doamna învăţătoare la şcoală să alcătuiască propoziţii despre primăvară. Nu m-am putut abţine să nu le “fur” pentru a le posta pe blog. Am completat cu un fragment din Rapsodii de primăvară…

Primăvara este anotimpul schimbărilor.

Ghioceii ce răsar din zăpadă vestesc primăvara.

Mulţi spun despre primăvară că ar fi cel mai frumos anotimp.

Lunile de primăvară sunt: martie, aprilie şi mai.

Soarele de primăvară este blând şi darnic. Read More

Ce se întâmplă primăvara

Zăpada se topise de câteva zile, atunci când soarele îndrăznise să își scoată razele printre norii cenușii ce acoperiseră cerul întreaga iarnă. În oraș nu puteau fi observate mari schimbări. Oamenii treceau grăbiți pe străzi, în drumul lor spre casă, bucuroși că scăpaseră de nămeții plini de praf de pe marginea trotuarelor.
Doar prin piețe, bătrâne obosite își vindeau ghioceii culeși dis-de-dimineață.

Fetița și-a întrebat părinții ce se întâmplă când vine primăvara, despre transformările ce au loc în natură la schimbarea anotimpurilor. Tatăl i-a promis că o va duce la pădure, să vadă cu ochii ei ce se întâmplă primăvara. Read More

Vine primăvara

Mă trezesc speriată de un zgomot asurzitor. Sunt amorţită de frigul pe care l-am îndurat până acum, dar mă chinui să deschid un ochi, să înţeleg ce se întâmplă. Dintr-un ţurţure stingher picură des stropi de apă limpede. Nu văd prea bine din cauza miopiei, dar simt miresme noi cum împânzesc aerul proaspăt şi ştiu că seva nucului urcă încet, dar sigur, la fel cum ştiu că viaţa mea este o cursă contracronometru. Îmi spăl ochişorii cu o bobiţă de rouă şi îmi recit în gând versuri pe care mi le-au transmis strămoşii mei, versuri poate uitate astăzi, din Rapsodiile de primăvară ale lui Topârceanu.

libris.ro

Privesc uimită în jurul meu. Văd cum ghioceii şi-au descheiat hăinuţa albă, încălziţi de soarele ce îi mângâie timid. Read More