Skip to main content

Călătorul, filozoful și poetul

Umblă din loc in loc, pe cărări bătătorite, privind spre trecătorii grăbiți. Îl caută pe El, pe cel căruia trebuie să îi plătească o datorie de onoare. Nu-i pasă de ploaie și de vânt, nu-i pasă nici de soarele arzător. Ochii săi triști se îndreaptă numai către pământ, acolo unde urmele imprimate clar îi șoptesc povești pe care numai călătorul le poate înțelege. Știe că fiecare nou pas îl duce mai aproape de El și atunci se scutură, alungă oboseala și continuă să meargă. Nu-l întreabă nimeni de-i e foame, de-i e sete, de-ar vrea să doarmă într-un loc adăpostit, departe de pericole, pe un pat moale și călduros.

Dar nici el nu se vaită. Chiar și când s-a întâlnit cu filozoful, tot cu privirea spre viitor a rămas. Degeaba i-a spus acela că meditația l-ar putea ajuta, că întotdeauna istoria se repetă și că viața-i grea, dar trece. Călătorul nostru nu s-a speriat și nu a abandonat planul. A pierdut de câteva ori urmele. S-a răsucit în loc, a scrutat zările, a întrebat luna. Uneori a simțit că își pierde chiar motivația. Atunci s-a lungit pe pământ și a lăsat să se scurgă din el ura, teama, durerea, tristețea, pesimismul, tot răul adunat în suflet. Când și-a revenit, în fața lui stătea poetul. Read More

Jurnalul unui Sultan 7

08. 09. 1988. Noul meu prieten, Haiduc, un boxer energic și tare vesel, m-a învățat astăzi diverse trucuri prin care să îmi dovedesc abilitățile. Ne-am alergat pe câmpul mirosind a fân cosit, ne-am tăvălit prin ciulini și i-am băut apă din gură când setea mi-a încleștat maxilarele. Râdeau toți oamenii de gestul meu, îmi ciufuleau blănița prăfuită și plină de scaieți, ba chiar îmi lăudau inteligența și frumusețea. Cum să le spun că nu voi mai fi nicicând frumos cu adevărat, că zbenguiala fără limite și desele ciocniri cu ceilalți câini m-au lăsat fără un dinte? Aș vrea să aflu dacă mai trăiește poetul care a scris Cățelușul șchiop. Talentul său a făcut atâția ochi să lăcrimeze! Poate i se face milă și scrie o poezie intitulată Cățelușul știrb, să-mi aline sufletul și să înmoaie inimile celor ce mă vor vedea alergând cu limba scăpată printre dinții rămași.

Cățelușa de la blocul vecin a râs până când a trecut-o pipi și mi-a lătrat vorbe de neînțeles: gata, de acum s-a cam terminat copilăria ta! Mi-a fost greu să trec peste răutatea asta, mai ales că Ham! Ham-Ham! îmi spune că sunt un pui cuminte, că învăț din mers comenzile și regulile de bună purtare. Nici măcar nu e prea greu, mai ales că pentru fiecare șezi, dă laba, culcat, aport etc primesc un biscuit absolut delicios. Read More