Skip to main content

Orașul în care timpul s-a oprit

Oprește-mă! Nu mă lăsa să scriu despre orașul meu ceea ce gândesc astăzi. Așezate cu furie, negru pe alb, cuvintele adunate mănunchi ar deveni imediat axiomă și dreptul la replică al cetățeanului de rând și-ar pierde orice însemnătate. Unii consideră că experiența este suficientă atunci când se încearcă dezvăluirea faptelor și încadrarea lor într-un anumit tipar. Alții combat din răsputeri această îndrăzneală. Mie nu îmi pasă de disputele lor. Nu pot fi oprită să scriu, negru pe alb, că Ploiești este orașul în care timpul s-a oprit.

Departe de ceasurile de la catedrală, de la halele centrale și de la primărie, sunt ușor debusolată și nu pot spune cu precizie când s-a oprit. Constat doar că sunt condamnată să trăiesc în alt timp, departe de anul 2016. Mărșăluiesc de la nord la sud, din vest în est, de la periferie și până în celălalt capăt, la mall, tot mai grăbită, mai nervoasă, mai obosită. Orașul în care timpul s-a oprit râde în soare de chinul meu. Îmi trimite priviri mirato-disprețuitoare prin comercianții / medicii din pet shop-uri, farmacii veterinare, cabinete veterinare.  Read More

Plimb câine în Ploiești

Discutam puțin mai devreme cu o prietenă și îmi spunea că ar dori să își suplimenteze veniturile, dar nu știe încotro să o apuce. I-am sugerat să caute bătrâne cărora să le faca mic menaj sau cumpărături, să încerce să împartă pliante în cutiile poștale sau chiar să caute în Ploiești posesori de câini care nu au timp să își plimbe animalele de companie. Am verificat de curiozitate pe internet și am descoperit că sunt mii de anunțuri, in special lăsate de copii de 12-15 ani, care ar vrea să câștige un bănuț plimbând un câine sau mai mulți. Adevărul este că prin filme vedem mereu copii care plimbă câini, însă eu vă spun sincer că nu mi-aș da câinele pe mâna unui puști de 14 ani, oricât de atent ar fi el. Aș prefera să îmi plimbe câinele o persoană adultă, un om pe care mă pot baza că îl poate stăpâni, că îi înțelege nevoile și nu se sperie să adune un rahat de câine, nu se sperie când latră câinii maidanezi, nu mi-l lasă liber în mijlocul străzii sau al pieței. Read More

Ce mai plantează ploieștenii?

Ce mai plantează ploieștenii? Nu a venit sezonul încă, dar omul gospodar își face sania din timp. La fel își face și căruța. Nu, nu suntem de căruță. Recordurile pot fi depășite cu ambiție, dăruire și un strop de transpirație. Îmi e și teamă să mă gândesc la cât a transpirat ploieșteanul care s-a apucat să planteze în fața blocului său bidoane de plastic și dale de piatră.  Read More

Lacătele iubirii pe un gard din Ploieşti

După ce turişti din întreaga lume au umplut Podul Artelor din Paris cu lacăte ale iubirii, iată că a venit şi rândul gardurilor din Ploieşti să râdă spre soare din lacăte de toate mărimile şi culorile. Văzându-le, îmi amintesc imediat de bătrâna zicală “mărimea nu contează”. Nici măcar când vine vorba despre aceste noi simboluri ale iubirii? Adică ar putea fi posibil ca un lacăt mic să vorbească lumii despre o iubire mare, la fel cum au făcut-o uriaşele care au dărâmat balustrada podului parizian? Ar putea fi posibil ca într-o zi, după multe asemenea declaraţii de dragoste, copiii de la această şcoală generală din Ploieşti să descopere că nu mai este nevoie să ungă zidurile cu untură, Read More

Ploieşti, un oraş mereu surprinzător

Ploieşti, oraş mereu surprinzător, oraş al contrastelor, mi-a arătat că nu se dezminte, că nu vrea să îmi schimb părerea despre el după mai bine de 40 de ani de când ne cunoaştem. El m-a văzut crescând, eu l-am văzut îmbătrânind. El m-a văzut sărutându-mă pe sub copaci în floare, eu l-am văzut deschizându-şi florile. El m-a văzut plimbându-mi de mână copilul, eu l-am văzut alungându-şi copiii. El mă amuză în fiecare zi, eu îl iubesc tot mai mult. Între noi există o relaţie unică, pentru care lumea mă cam invidiază. 😀 El îşi dezvăluie faţa nevăzută, iar eu o pozez şi o fac lumii cunoscută. Ploieşti, un oraş mereu surprinzător… Read More

Ploieşti, oraş al contrastelor

Ploieşti, oraş al contrastelor, de atâtea ori mi-am dorit să te laud, de atâtea ori am vrut să mă mândresc cu tine. Te cunosc bine. Ştiu că nimeni nu vorbeşte despre centrul tău vechi, deşi el există, măcar în mintea mea. Ai atâtea clădiri frumoase, cu elemente de arhitectură pe care turiştii, dacă ar ajunge aici, le-ar vâna entuziasmaţi, clicuind din aparatele lor de fotografiat scumpe, ca mai apoi să se laude că au descoperit comori nebănuite într-o urbe prăfuită de vreme şi de vremuri. Read More

Te uită cum ninge aprilie în jurnal de femeie simplă 70

Astăzi (7 aprilie 2015)… m-am trezit decisă să îmi schimb tema de blog. Încă nu ştiu cu ce, de unde, cum sau când, dar o voi face. Gata, între timp am găsit tema de blog care răspunde (cel puţin la prima vedere) ideilor şi nevoilor mele.  Rămâne să o instalez şi să o personalizez niţel. 🙂 Tot astăzi aş vrea să fac puţină ordine prin actele casei, să scap de facturile adunate în ani de zile. Nu pricep din ce motiv le-am ţinut până acum…

Afară… e vreme de stat în casă. 😀

În grădini… înfloresc magnoliile, oferind trecătorilor un spectacol magic, de neuitat. Abia aştept să mă întorc în Anul 1907. Nu, nu în trecut, ci pe strada cu acest nume din Ploieşti, adevărat paradis al magnoliilor. Read More

Intervenţia voastră urâţeşte oraşul

Şedinţele lunare aveau un aer teatral, în care fiecare îşi juca propriul rol, acelaşi mereu. Primul în scena din uscătoria blocului apărea vecinul-profesor, cu nelipsitul său catalog în care nota absenţii. Nu am înţeles niciodată de ce se obosea, dacă statisticile arătau clar că întotdeauna erau aceleaşi persoane prezente la discuţii. Noi, copiii, aliniaţi lângă fereastra cu geamuri opacizate de praf, aşteptam nerăbdători şedinţa de primăvară şi sosirea vecinului-grădinar. Îşi făcea intrarea solemn, atât cât putea de solemn când în mâna stângă abia ţinea un mănunchi de greble şi cazmale, iar în dreapta o găleată din tablă plină de bulbi şi răsaduri.  Read More

Autorizatie gratuita pentru calatorie in Ploiesti

Dupa cum au aflat deja multi dintre ploiesteni, regia de transport in comun a municipiului Ploiesti ofera gratuit legitimatii de calatorie tuturor celor interesati, pe o perioada de un an, cu posibilitate de prelungire.Am inteles ca acest lucru se intampla pentru ca se vor face lucrari pe anumite tronsoane de drum pentru reabilitarea liniilor de tramvai, lucrari care vor ingreuna circulatia mijloacelor de transport in comun. Indiferent de motive, important este ca acest lucru va usura putin viata ploiestenilor, ajutandu-i sa faca economie pe o perioada de cel putin un an.

 Pentru a intra in posesia legitimatiei gratuite de calatorie pentru mijloacele de transport in comun din Ploiesti, aveti nevoie de cateva acte. Read More

Cam multe Albine în Ploieşti

M-a rugat într-o zi un prieten să scriu un text despre oraşul Ploieşti, text cu care el să participe la un concurs. Am acceptat imediat, crezand ca intr-un ceas voi reusi sa termin, dar am avut nevoie de o săptămână pentru a reuşi să aştern pe foaie rândurile necesare. De unde la început mi se păruse că îmi va fi uşor, când a sosit momentul…, nu am reuşit să găsesc nimic deosebit, de parcă toate gândurile şi cuvintele fugiseră pe coclauri. Mă frământam, scriam, tăiam, ajustam, reveneam… După ce am scris două pagini de caiet studenţesc, mi-am dat seama că textul meu era de tot râsul.

Pornisem de la o idee greşită. Imaginasem o plimbare de duminică dimineaţa cu bicicleta pe străduţele înguste ale Ploieştiului, plimbare cu ajutorul căreia cititorul să vadă obiectivele cu care ne lăudăm. Hop! Cu ce se laudă ploieştenii? Ori traseul era ales greşit, ori în oraşul meu jumătate dintre clădiri sunt biserici. La fiecare colţ de stradă, în textul meu scriam că tocmai trecusem pe lângă o biserică. O parte a cartierului Nord, o biserică, Palatul Culturii, o biserică, Biblioteca Nicolae Iorga, o biserică, stadionul Ilie Oană, o biserică, Muzeul de Artă, o biserică, Muzeul Ceasului, o biserică, Sala Sporturilor Olimpia, o biserică…

Am şters cât am putut din text, am eliminat mai toate bisericile, dar tot nu mi-a plăcut. Îmi dispăruse şi cheful de poveşti despre oraşul meu. Jenată, nici nu l-am mai întrebat dacă a folosit textul. 🙂 La scurt timp, pe când mă plimbam cu Mihai pe lângă Sala Sporturilor, am remarcat pe un stâlp două indicatoare aşezate în unghi de 90 de grade, ce semnalizau acelaşi nume de stradă. Amuzată, mi-am spus că am găsit un subiect bun pentru blog. Câteva zile mai târziu s-a dus Ionuţ acolo pe înserat şi le-a pozat.

strada albinei ploiesti

Nu am găsit la timp cablul de date pentru a descărca poza şi aşa am reuşit să îmi fac timp pentru a studia harta oraşului Ploieşti. Ciudat este că am găsit mai multe variante, ceea ce m-a pus în dificultate şi m-a făcut să schimb tonul articolului. Primul site care mi-a ieşit în cale arată că doar una dintre cele două străzi se numeşte strada Albinei.

strada albinei ploiesti

Intru pe un alt site şi văd că indicatoarele nu au fost puse greşit, că ambele străzi poartă numele de strada Albinei. Un adevărat stup în zonă!

strada albinei ploiesti

Mă intorc acolo şi văd că oamenii au la porţi, pe ambele străzi, numele Strada Albinei. Rămân tot nelămurită… Deci, strada Albinei merge până în strada Horezului, dar face un popas şi pe o stradă perpendiculară, care preia acelaşi nume. Ok, oraşul Ploieşti este renumit pentru străduţele sale scurte şi întortochiate, dar cei care au dat nume drumurilor cum au gândit? De ce o stradă care merge mai departe îşi schimbă numele (vezi Albinei cu Titu Maiorescu şi Albinei cu Zânelor)? De ce două străzi dispuse perpendicular poartă acelaşi nume? Îmi poate explica cineva logica după care s-au ghidat?