Skip to main content

Parfumul regretelor

Te vei supăra pe mine. Mă vei considera iar neserioasă. Poate vei crede că nu am vrut. Îmi va fi greu să îţi explic alegerea. Cum ţi-aş putea explica despre căldura şi dulceaţa ultimelor zile de vară, despre înfrigurarea cu care vreau să gust fiecare clipă rămasă? Degeaba ţi-aş povesti despre parfumul strugurilor de Jidvei. Degeaba ţi-aş spune că unii îşi mai poartă aromele doar prin paharele rămase nespălate, iar alţii zâmbesc trist din via încă neculeasă.  Degeaba ţi-aş recita din poeziile despre rândunici care tocmai îşi pregătesc plecarea spre ţări unde căldura nu topeşte hârtiile din portofel.  Degeaba ţi-aş plânge cu lacrimi de tuş, lăsând pe foaie numai regretul de a vedea cum pustiul se va întinde peste pleoapa înroşită. Read More

Povestea parfumată merge mai departe

Ce ar fi povestea fără un strop de parfum, fie el creat sau adus din natură? Dorindu-şi să răspândească în lume arome de frumuseţe, de prietenie, de scrieri alese, povestea a adunat de-a lungul anilor în jurul său un grup de bloggeri cu condeie sensibile. O joacă serioasă, având de fiecare dată o altă temă, un alt parfum. La început săptămânal, apoi la două săptămâni, iar spre final chiar şi mai rar, povestea părea să adoarmă din lipsă de timp. Văzând aşa, a luat o decizie care mă întristează şi mă onorează deopotrivă: mi-a propus să preiau cârma Clubului condeielor parfumate. Am acceptat fără nici o rezervă, iar acum pot spune cu zâmbetul pe buze că Povestea parfumată merge mai departe.  Read More

Parfum de rapiţă în floare

Îi place să îşi ghicească în nori. Mare lucru nu mai aşteaptă de la viaţă, însă tot nu se poate abţine. Nu ştie nimeni de micul ei ritual, practicat dintotdeauna. Trecătorii grăbiţi văd doar o femeie tânără, cam şleampătă, cu părul ciufulit şi colţurile gurii lăsate în jos, a descurajare. Întinde pe balustrada prispei pătura din care iese, puţin câte puţin, căldura nopţii ce a trecut. Ridică ochii trişti spre cer şi caută înfrigurată. Ce îi vor spune în această dimineaţă norii? E important să ghicească în primul pe care îl zăreşte. Doar el îi poate şopti adevărul. În aer pluteşte un parfum vegetal proaspăt, aspru, amestec de dulce cu un strop de amar. A înflorit rapiţa, îşi spune în gând. De acum şi până în toamnă vor fi mai puţini nori, toţi albi, pufoşi, minţind frumos. Read More

Doina frunzelor, doina omului

Călcam pe covorul de frunze veştede şi parcă fiecare dintre ele îşi cânta povestea vieţii, o doină tânguitoare, îngânată la ceas de seară. Aveam senzaţia că frunzele îngălbenite spuneau chiar povestea mea, căci bine mai semăna culoarea tenului meu cu cea afişată de ele. Strângeam mâna bărbatului şi îl priveam în ochii verzi-albaştri, convinsă că lângă el toate problemele au o rezolvare, mai devreme sau mai târziu. Nu puteam concepe să aduc pe lume copilul în asemenea condiţii. Şi mai era atât de puţin până când aveam să devin mamă… Read More

Vocile din grădină

Ploaia de vară tocmai se oprise. Prin grădină curgeau firișoare de apă, ducând cu ele petale de flori și povești adunate în zilele secetoase. Peste drum, acolo unde cerul se unea cu pământul, un curcubeu venit parcă din altă lume zâmbea în culori pastelate. Am deschis fereastra, ca aerul proaspăt, cu arome de flori și pământ reavăn, să îmi intre în casă. Cu cartea în mână, m-am așezat în scaunul-balansoar, mi-am învelit picioarele cu un pled și … din liniștea grădinii … am auzit ridicându-se o voce subțirică.

-Oac! Oac! Tii, ce animal urât au așezat oamenii în grădină! Am privit prin crăpătura gardului și mi-am imaginat că am găsit paradisul. Totul era verde și mirosea a proaspăt. De unde aș fi putut știi că, ascuns printre florile multicolore, te voi găsi pe tine? Cine ești și cum ai ajuns aici, să strici aspectul edenic al grădinii? Read More

Meditaţii în deşert

În jurul meu nu este nici măcar o umbră, să schimbe culoarea nisipului fierbinte. Aici, duşman îţi este soarele ce arde cu o intensitate incredibilă şi vântul singuratic din deşert. El este compozitorul ce născoceşte muzica turbată, el este orchestra care o cântă şi pe care dansează granulele de nisip, formând dune mişcătoare. Nu am nici un tovarăş cu mine, în afara furiei care mă orbeşte şi care m-a adus în pustietate.

Credeam că îmi voi găsi liniştea, că în întinderea nesfârşită voi afla ce trebuie să fac mai departe. Eram încredinţat că voi simţi ceea ce simţeau călugării eremiţi din antichitate când se retrageau pentru meditaţii în deşert. Dar nu a fost aşa. Port în continuare în suflet mânia de nestăpânit pe care am simţit-o de când Lola mi-a spus că nu mai putem fi prieteni, că se va mărita cu vărul maiorului, care îmi este prieten. Simt în continuare nevoia de a-i sfâşia hainele vaporoase, de a o batjocori şi de a o târî de păr în deşert, Read More

Parfum sentimental de duminică rece

Duminicile friguroase, cu vânt usturător şi ceaţă deasă trezesc în inima mea doruri ascunse, despre care cu greu mă hotărăsc să le vorbesc altora. Cobor  amorţită din căldura patului şi somnoroasă încă, îmi târăsc cu greu picioarele spre bucătăria unde geamul rămâne noapte de noapte întredeschis.

Mă izbeşte o senzaţie de rece, simt cum mă învăluie un miros cunoscut, dar pe care nu ştiu cu ce să îl asociez. Este mirosul străzii care doarme, al plantelor care îşi pierd vigoarea toamna, un miros de reavăn, îmbinat cu dorul neostoit faţă de o anumită perioadă a vieţii mele, faţă de o persoană care a fost parte importantă din viaţa mea.

Abia când aprind prima ţigare dau amintirile năvală. Read More