Skip to main content

Citate din cărți – Sinucidere

Sinuciderea – un gest care mă înspăimântă și mă face să mă întreb ce anume se rupe în mintea celor care aleg să nu mai iubească viața, să-i taie firul poate (prea) încâlcit. Aveam cândva un vecin, un tânăr înalt, brunet, cu păr ondulat, zâmbet de actor și inimă caldă. Toate fetele suspinau când îl vedeau, dar el nu avea ochi decât pentru una, tocmai pentru cea căreia nu îi păsa de frumusețea și bunătatea lui. Mai avea și o curea trainică, pe care nu a ezitat să o folosească atunci când a înțeles că iubirea pe care era dispus să o ofere nu avea nici o valoare. Sinuciderea lui m-a uimit și m-a îngrozit.

Citind cartea Ochiul furtunii, scrisă de Patrick White, mi-am amintit că sinuciderea poate fi de multe feluri:

“Poți să te și îneci în compasiune, dacă încerci să ajuți pe toată lumea; e și asta o formă de sinucidere.” (more…)

Ochiul furtunii, de Patrick White

Patrick White, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori australieni, a primit în anul 1973 premiul Nobel pentru literatură “datorită unei arte narative psihologice și complexe care a introdus un nou continent pe harta literaturii”. Trebuie să recunosc, cu maximă sinceritate, că nu auzisem de el până când am ajuns pe site-ul editurii ALL și am descoperit cartea Ochiul furtunii. La prima vedere părea un volum despre “decăderea umană, relațiile de familie și vârtejurile de dragoste și ură, comedie și tragedie, care le răscolesc…”, o împletitură între evenimente din prezent și povești / amintiri ale trecutului. De la primele pagini mi-am dat seama că Ochiul furtunii e mai mult de atât, cel puțin din punct de vedere literar, dar și pentru mine, personal. M-a zguduit mai tare decât aș fi fost dispusă să recunosc, și asta pentru că în Elizabeth Hunter, eroina romanului, am regăsit-o (parțial) pe mama mea.

Scriitura este de excepție, atât prin felul în care autorul privește până în adâncul sufletelor și scoate la lumină cele mai ascunse și mai jenante gânduri, cât și prin maniera în care realizează trecerile de la prezent la trecut și înapoi, aproape insesizabil. Ochiul furtunii este o carte care provoacă la introspecție. Oare boala și/sau bătrânețea ne schimbă felul de a gândi și de a ne comporta? Citind acest volum și amintindu-mi de mama mea, care a mai trăit nouă ani după atacul cerebral, pot spune că răspunsul este NU, boala și/sau bătrânețea nu ne pot schimba caracterul, modul de a gândi sau de a acționa, ci ne pot doar limita. (more…)