Skip to main content

Căutăm coechipieri pentru o trupa muzicala

Circula pe internet luna trecută un citat al nu ştiu cui, că nu era specificat, care suna cam aşa: “Când schimbi modul în care priveşti lucrurile, lucrurile pe care le priveşti se schimbă”. Normal că poate fi interpretat în multe feluri, dar astăzi mă voi opri la o variantă simplă, legată de muzică si de câteva instrumente muzicale.

Despre chitară ştiu până şi copiii că este un instrument muzical ce scoate sunete când ciupim sau lovim cele şase coarde cu care este prevăzut. Cu puţină voinţă şi ureche muzicală, aproape oricine poate învăţa să cânte melodii simple. Dar ce aţi spune dacă aţi vedea chitara folosită într-un mod cu totul inedit, ca în fotografia de mai jos? V-ar interesa o plimbare cu un astfel de vas de croazieră? Read More

Răspunde la telefon, la telefon…

Unii oameni au foarte mult timp liber şi îl folosesc pentru a purta discuţii interminabile, mai ales daca au un telefon bun. Beau o cafea cu două linguriţe de zahăr la ora 7 dimineata,  apoi te sună să îţi povestească până la ora 9 cum a fost cafeaua şi la ce s-au gândit în timp ce o beau.

Până acum câţiva ani eram dependentă de telefon, dormeam cu el sub pernă, mă trezeam şi primul gând era să văd dacă am mesaje sau apeluri. Vorbeam ore în şir cu prietenele fără să mă plictisesc. Nici ele nu păreau plictisite. Dar acum am scăpat de această dependenţă şi chiar mă mir de alţii, care îmi răpesc timpul, mie sau altora, povestind la telefon despre tot ce este pe la ei.

Despre un astfel de om am aflat astăzi o istorioară. Tipul obişnuieşte să îşi sune prietenii la tot felul de ore nepotrivite, să vorbească mult, să discute la telefon Read More

Omul serviabil, floare de colţ

Există o anumită categorie de oameni, de la care avem toţi pretenţia să ne trateze cu un minim de respect. Începând de la vânzătorii de pătrunjel din  piaţă, la funcţionarele din birourile instituţiilor de stat, care nu au altă treabă decât să ştampileze o hârtie, de la doamnele din farmacii, la personalul din aeroporturi. Oameni care lucrează cu şi pentru oameni.

Ori pretenţiile mele sunt exagerate, ori bunul simţ a devenit mai rar şi mai preţios decât floarea de colţ.

Mi se întâmplă tot mai rar să intru într-un magazin şi să fiu lăsată să mă hotărăsc dacă vreau să cumpăr ceva de acolo sau nu. În general, vânzătoarele mă stresează de la intrare cu întrebări, cu o serviabilitate excesivă, care mă face să plec fără să cumpăr nimic. Read More

Metode dezgustătoare folosite de sefi

Ultimul job pe care l-am avut m-a epuizat atât fizic, cât şi psihic, sau mai ales psihic. Urăsc să îmi amintesc de acele zile interminabile, în care ajungeam acasă surmenată şi plină de nervi, de acea perioadă în care îmi juram zilnic că îmi voi căuta alt job, mai mult pentru a scapa de sefa aceea groaznica.

Patronii erau destul de tineri şi inteligenţi, aveau pusă la punct o strategie cu ajutorul căreia scoateau castanele din foc fără să se ardă. Erau tot timpul eleganţi şi zâmbitori, aplecau urechea la toate problemele angajaţilor, păreau interesaţi de necazurile acestora. Dacă oamenii aveau neajunsuri materiale, nu ezitau să îi ajute. Atât. Cuceriseră inimile angajaţilor, ale celor care nu vedeau mai departe de acele zâmbete făţarnice, care apăreau şi dispăreau la comandă.

Subordonată doar lor era o doamnă, o “şefă” Read More

Sufleţel pentru Gigel

Îl mai ştiţi pe Gigel Frone? Aţi aflat ce mare vedetă a devenit? Am văzut pe youtube un filmuleţ cu noile activităţi ale acestui “personaj”.  Omul a cântat împreună cu Connect-R pe litoral, a apărut la tv alături de Cătălin Crişan, care la sfârşit l-a pupat părinteşte pe frunte. Pentru domnişoarele interesate, un post de radio caută acum un “Sufleţel pentru Gigel”.

Recunosc că m-am distrat când l-am văzut prima dată la “Românii au talent”, părea potrivit acolo, la preselecţii, atât de caraghios în costumul său pitoresc. Dar de aici şi până la a-i dedica emisiuni radio şi tv, până la a-l pune să cânte alături de Cătălin Crişan este o distanţă de la cer la pământ, în opinia mea.

Dacă mai aveam vreun dubiu în privinţa canalelor de televiziune româneşti, acum m-am lămurit pe deplin. Poate că Gigel Frone are voce bună, Read More

Beneficiile momentelor penibile

Ai auzit vreodată cântând un măgar cu vocea stridentă? Îţi aminteşti senzaţia pe care ţi-o dădea “scârţâietoarea” frecată de zid? Acelaşi efect îl are vocea mea asupra tuturor când mă hotărăsc să cânt. Nici măcar soţul şi copilul nu suportă să mă audă, cu toată bunăvoinţa pe care o au şi oricât de mult m-ar iubi.

După primele note pe care le scot (nu vă pot spune care sunt acele note muzicale, pentru că nu au primit nume încă), îi văd uitându-se unul la celălalt şi îi asemăn cu nişte conspiratori din alte timpuri. Se privesc speriaţi, îşi pun mâinile în cap, ochii le ies din orbite, apoi îşi revin şi se mobilizează, pregătindu-se de bătălie.

Mihai mă roagă să încetez, că nu îmi iese, copilul se repede spre sursa de inspiraţie, respectiv radio sau youtube, încercând să oprească muzica, Read More

Un alt accident

Nu trece săptămâna fără să vedem un accident pe strada unde locuiesc, in Ploiesti. M-am trezit în zgomot de frâne, geamuri sparte şi bufnituri. De data asta circul accidentul a avut loc exact în intersecţie, la doi paşi de geamul meu. Doamna din Matiz s-a urcat în maşină, s-a asigurat şi a încercat să iasă în intersecţie. Din sens opus venea un BMW seria 5, condus de un băiat de bulibaşă de bani gata foarte tânăr şi mai ales foarte beat, care nu a ştiut a uitat că trebuie să se asigure. Nici măcar nu a redus viteza când a făcut dreapta, să intre în strada principală, aşa că a luat Matizul, l-a împins într-o maşină parcată, apoi l-a aruncat la 10 m depărtare. Din fericire, nu au fost alte victime, în afara maşinilor şifonate.

Băiatul a dispărut rapid de la locul accidentului, lăsând în urmă un BMW mai paradit decât celelalte maşini buşite. În locul lui a venit să ameninţe să negocieze tatăl, care părea să fi băut la fel de mult.

-Ha, Matiz ai, cucoană? Nu mai suna la Poliţie, că îţi cumpăr altu’. Read More

Cu nervii întinşi la maxim

Nici dacă trăiam în Africa sau în nu ştiu ce altă zonă săracă a lumii nu m-aş fi enervat atât de des din cauza curentului electric. Poate nu aş fi avut şi atunci lucrurile erau clare şi foarte simple. Dar când am un abonament la Electrica, pe care îl plătesc la timp, de ce trebuie să îmi facă dumnealor surprize neplăcute tot timpul?

De aproape o lună, la cea mai mică adiere de vânt, la cea mai mică ploaie, uneori şi când este senin, aparent fără motiv, curentul electric dispare, cade, este tăiat…, naiba ştie.

Dimineaţă am reuşit să stau la calculator aproximativ o oră, timp în care am scris un articol şi am citit mailurile. Nu numai că îmi macină nervii, de  teamă să nu mi se strice calculatorul, Read More

Trădătorul – frigiderul

După ce am fost trădată într-un mod mârşav de propriul meu salariu, probabil aliat în acele zile cu televizorul care a ales să îşi dea duhul sub privirile noastre îngrozite, acum pot spune că mă întorc la natură cu paşi rapizi, spre epoca de piatră.

În aceste zile caniculare aş fi preferat să ajung în epoca de gheaţă, unde nu este nevoie de frigider, mai ales de unul obraznic cum era al meu. Spun era deoarece acum a devenit obiect de muzeu al unei firme de fier vechi, că mie nu îmi mai era de nici un folos, decât poate pe post de cuibar, dacă m-aş fi mutat de la bloc la casă.

Mă supăra tot mai tare bătrânul senil care ba îngheţa, Read More