Skip to main content

Viata distrusa din neglijenţă regretabilă

Este mai mare decât mine cu doar 5 ani, dar arată de parcă ar avea 60 de ani. Viaţa l-a pus la grele încercări şi i-a adus puţine, mult prea puţine bucurii.  Aproape că putem spune despre el că a intrat cu stângul în această lume. La puţin timp de la naştere a început să aibă convulsii care i-au făcut pe părinţi să îl ducă la cei mai buni medici din ţară, pentru a afla ce are şi cum poate scăpa de probleme.

S-a descoperit că avea epilepsie. S-a confruntat de mic cu crize puternice, care îl secătuiau de energie, lăsându-l epuizat fizic şi psihic. Nu s-a putut juca niciodată alături de copiii de la bloc sau de la scoală, nu a avut decât o prietenă, găsită pe internet, la care a renunţat destul de repede, când şi-a dat seama că nu era ceea ce căuta el.

Fraţii mai mari, din dragoste pentru el şi din dorinţa de a găsi o soluţie la problemele cu care se confruntă, au devenit medici. Cu tratament adecvat, fără să ştie ce gust are cola sau cafeaua, a reuşit să mai reducă din intensitatea şi durata crizelor, ca şi din frecvenţa lor. Read More

Mâna lui a înfăptuit miracolul

Înainte de operaţia de acum 9 ani, când am renunţat la am pierdut rinichiul drept (malformatie congenitala), am stat internată în spital o săptămână, făcând tot felul de analize, pentru a afla exact ce anume aveam. Atunci am descoperit că nu pot mânca sub nici o formă mâncarea nesărată. Eram nevoită să stau nemâncată, că doar aşa se fac anumite analize sau puteam mânca seara banane şi caşcaval dietetic.

Într-o zi am cedat şi m-am dus hotărâtă în cabinetul doctoriţei de la spitalul judeţean Ploiesti, să îi spun că eu chiar nu pot mânca porcăria aia de caşcaval, nesărat, cauciucat,  fără nici un gust. I-am spus că prefer să îmi îmbolnăvesc rinichii (unul era deja paradit, compromis, dar nu ştiam), decât să fac hepatită. A râs şi mi-a dat mână liberă, probabil convinsă fiind că oricum nu aveam ce să mai stric.

Colegele de salon, atotcunoscătoare şi speriate pentru mine, îmi recomandau folosirea condimentelor în locul sării. În ziua în care m-am transferat la un alt spital şi am aflat că trebuie să mă operez, când noul meu doctor mi-a spus că pot mânca orice, dar deocamdată nesărat, m-am hotărât să încerc mirodeniile pe post de sare. Am cerut de acasă busuioc la peşte, chimion (chimen) în tocăniţa de legume, ienibahar la carnea friptă, le-am combinat, le-am amestecat, dar până când nu am pus şi sare nu le-am putut mânca.

A venit ziua operaţiei, operaţie care a durat o oră şi jumătate. Am mai avut nevoie de câteva ore să îmi revin complet după anestezia totală, apoi am primit vestea cea mare. Fusese o malformaţie congenitală, rinichiul nu funcţionase niciodată, în stânga am un rinichi normal şi un pui de rinichi lipit de el(toate astea mi le-a spus doctorul urolog Popa Ion Read More

Acte de caritate

Întâlnesc în fiecare zi prin online cazuri de oameni bolnavi, copii şi adulţi care au nevoie de ajutorul celorlalţi pentru o nouă şansă, pentru un nou început. Despre unii dintre ei am scris şi eu, am cerut în numele lor ajutorul altora, sperând să găsesc persoane dispuse să le întindă o mână de ajutor. Dar sunt tot mai mulţi cei care îşi fac cunoscute în online problemele de sănătate, sunt tot mai numeroase cererile de bani pentru diverse tratamente sau operaţii.

Ştiu că nu îi vom putea ajuta pe toţi, că mulţi dintre ei nu au nici o şansă, din simplul motiv că nu dispun de bani. Nădăjduiesc totuşi ca măcar pe câţiva dintre ei să îi ajute aceste demersuri. Le văd pozele, le citesc poveştile, aflu despre chinurile pe care le îndură şi mi se rupe inima de mila lor.

Cu toate astea, când mă trezesc la uşă cu câte o domnişoară care cere bani în numele unui copil bolnav, Read More

Te-am minţit pentru a te salva

În toamna anului trecut am trăit clipe de coşmar, săptămâni de care nu vreau să îmi amintesc şi pe care totuşi nu le pot uita. Am fost nevoită  să mint cu neruşinare în încercarea mea disperată de a salva viaţa bărbatului pe care îl iubesc.

Erau vreo două luni de când soţul meu slăbea văzând cu ochii, fără ca noi să dăm prea multă importanţă până în ziua în care a descoperit o umflătură în zona inghinală, umflătură care până a doua zi crescuse cât oul de găină. Primul doctor care l-a văzut a decis că trebuie să-l opereze, să-i facă o biopsie, lucru pe care soţul meu l-a refuzat. A mers la alt medic care, fără menajamente, după ce s-a uitat si l-a pipăit, l-a anunţat că nu poate fi altceva decât cancer. L-au internat, i-au făcut zeci de analize(de sânge- inclusiv pentru boli venerice, HIV, prostată, rectoscopie etc.) şi nu au găsit nimic. L-au transferat la altă secţie, unde două doctoriţe au ajuns să se certe în faţa lui, una susţinând că are cancer, cealaltă crezând că s-ar putea să fie SIDA(deşi analizele spuneau că nu). Atunci a avut şi o ieşire necontrolată, le-a înjurat şi a vrut să le bată, a ridicat pumnul, apoi un stativ de perfuzii sa dea în ele. :))

Înainte de a-i face biopsia l-au trimis la Institutul de boli infecţioase Matei Balş, pentru testul numit WESTERN BLOT, care se face în cazul în care analizele HIV au ieşit pozitive(lui îi ieşiseră negative! ). Abia la Institut s-a descoperit că nu avea nici HIV(nici nu credeam că ar fi putut avea, nouă de cancer ne-a fost frică), nici cancer, ci o simplă infecţie la măsea.

Doctorii din Ploieşti Read More