Skip to main content

Cei care nu sunt ca tine…

Mașina gonea cu viteză pe autostrada aglomerată, lăsând în urmă copacii triști de pe marginea drumului și plasele despre care localnicii susțineau că au fost montate pentru a proteja satele contra zgomotelor. În interior nu se auzea mare lucru în afară de râsul tinerelor femei și de muzica difuzată la radio, cu toate că bărbații făceau din când în când remarci în legătură cu vremea caniculară, cu orașul către care se îndreptau sau cu meciul din seara precedentă. Pe dealuri, în departare, vița de vie ridicată pe suporturi înalte părea că vrea numai să țină umbră pământului însetat. O motocicletă verde a trecut cu un vâjâit puternic pe lângă mașină, s-a strecurat prin față și a continuat slalomul pe autostradă, nepăsătoare față de pericole. Femeile au lăsat o clipă ciripitul vesel și au exclamat la unison:

-Tâmpit și inconștient! Ăsta nu moare pe perna lui!  Read More

Câine călcat de mașină

Viața de câine poate fi plăcută sau foarte grea, în funcție de norocul fiecăruia. Ca și la oameni. Din plimbările de seară mă întorc mereu cu câte o poveste. De această dată e tristă rău. Despre cât de ușor poate ajunge să fie un câine călcat de mașină.

Un cățel maidanez circula “regulamentar” pe trotuar. Îl cunoșteam. Este unul dintre cei mai slabi și mai sperioși câini din cartier. În iarbă, la câțiva metri de el, un alt câine, cu stăpân. Furios, s-a zbătut să ajungă la maidanez, să îl facă bucăți. A reușit să rupă lesa. Sub ochii îngroziți ai oamenilor s-au bătut. Mihai și stăpânul câinelui au alergat să îi despartă. Prea târziu. Ieșiseră deja în stradă. Maidanezul a reușit să treacă, dar celălalt nu. L-a luat o mașină și a dat cu el de asfalt. Nu s-a mai putut ridica. Stăpânul s-a dus după el. De spaimă și de durere, câinele l-a mușcat. Bietul om, plin de sânge, și-a luat câinele în brațe și a plecat spre casă. Read More

Monstrul alb ascunde monştri negri – atac pe strada

Ploaia începuse pe neaşteptate, în timp ce ne întorceam acasă. Ploaie de sfârşit de lume, cu tunete şi fulgere, cu picături cât oul de porumbel. Oamenii alergau  agitaţi, încercând să se adăpostească sau să ajungă repede acasă. I-am spus lui Mihai că nu are nici un sens să mai alergăm, pentru că eram deja uzi până la piele şi până în faţa blocului mai aveam 200 m. Era chiar plăcut să ne plimbăm prin ploaie, mai ales că nu era frig deloc.

Pe trecerea de pietoni, un Audi alb s-a apropiat nepermis de mult, fără să dea semne că ar vrea să oprească. M-am blocat în mijlocul străzii, speriată şi nu am găsit altceva mai bun de făcut când s-a oprit maşina, la un pas de noi, decât să spun în şoaptă câteva de dulce, cu ochii spre şoferul pe care nici măcar nu îl vedeam din cauza ploii torenţiale. După ce am ajuns în siguranţă, pe trotuar, maşina a demarat în trombă, iar noi ne-am continuat drumul, bombănind la adresa şoferilor care nu mai ţin cont de semnele de circulaţie, de pietoni, de nimic. Read More