Skip to main content

Viaţă de câine

Am notat pe un bileţel câteva cuvinte: “Astăzi scriu eu pe blog”. Pentru că nu avem urnă, am ales să prindă fiecare dintre noi de câte un capăt al hârtiei şi să tragem în direcţii opuse, aşa cum procedăm cu papagalul de Ploieşti devenit jucărie preferată. Sorţii au fost de partea mea, cu toate că micuţul Bruno a luptat din răsputeri să câştige. Promit ca data viitoare să îl las pe el să îşi scrie propriul jurnal de câine. Are multe de povestit, deşi sunt convinsă că memoria îi cam joacă feste şi îi şterge anumite amintiri, căci altfel nu îmi explic cum de uită de la mână şi până la gură. M-aţi întrebat ce face şi m-am grăbit să vă spun că are o viaţă de câine. Ce înseamnă asta? Read More

Jurnalul unui Sultan 4

27. 06. 1988. Vorbe. Multe vorbe lătrate. O ceartă. E prima lor ceartă la care iau parte. Mă uit spre el. Îi pot simţi furia. Ochii lui verzi lucesc răutăcios. Întorc privirea spre ea. Nu pare speriată. E doar tristă şi obosită. Îi ling mâna cu care a aruncat mai devreme hainele din fotoliu. El mă prinde de zgardă şi rosteşte scurt, poruncitor: Hai, Sultan! Ea sare din fotoliu, se lipeşte de uşă, se uită fix la el cu ochi de ciută rănită. Nu e nevoie de cuvinte. Ştim toţi trei, câine, bărbat şi tânără femeie, un lucru cert: îl iubesc, îl consider stăpânul meu, dar pentru draga mea Ham! Ham, ham! mi-aş da viaţa. Aici e casa mea, aici e locul meu.

30. 06. 1988. Ieri am trăit una dintre cele mai emoţionante zile, o zi bună de consemnat în Jurnalul unui Sultan. Read More

Timpul si eternitatea – Jurnal de femeie simpla 55

Nu poti omori timpul fara a insulta eternitatea, se zvoneste ca ar fi spus candva Henry David Thoreau. Vorbele sale sunt in acest moment citatul meu favorit, cel care m-ar putea motiva sa imi reordonez prioritatile, deoarece astazi (29 octombrie 2014)…, m-am trezit decisa sa nu mai irosesc nici macar un minut din viata.

Am invatat… ca este foarte greu sa lucrezi cu oamenii. Se cere sa ai diplomatie, o rabdare de fier, sa cunosti exact problemele cu care ei s-ar putea confrunta si sa poti gasi rapid rezolvari. Read More

Jurnal de femeie simplă 51 – Gâsca proastă

Astăzi (25 septembrie 2014)…, bolnavă de dorul de a scăpa câteva ore de griji şi de treburi, dacă mă veţi întreba ce mai meșteresc eu…, voi considera că mă luaţi peste picior.

Afară… nu-i niciodată ca în apartament, iar în grădină… nu-i niciodată ca în ghiveci.

În casă… am dus castronelul cu lapte şi cereale, ţigările şi ciocolata, iar în bucătărie… am uitat pixul şi agenda în care notez lucrurile pe care le am de făcut.

Sunt îmbrăcată cu… Mai degrabă aş spune că sunt învăluită Read More

Jurnal de femeie simplă 50 – Portocale roşii

Astăzi (17 septembrie 2014)… mi-am dat o temă de gândire. La final, va trebui să iau o decizie. O parte din mine strigă de pe acum DA, cealaltă îmi spune să rămân în pătrăţica mea, cuminte.

Afară… este întotdeauna mai bine decât în interiorul unde, printre presupuşi prieteni, te poţi trezi înjunghiat sau scuipat.

În grădina… descalţă-te înainte de a intra, pentru a simţi cum îţi vorbeşte pământul, cum creşte iarba, cum se târăsc viermii. Read More

Când pisica e acasă, nu joacă bloggerul pe masă

Miau! Bine v-am regăsit, prieteni ai stăpânei mele! Să ştiţi că o numesc aşa doar pentru că am învăţat cum pot fi măguliţi şi manipulaţi umanii, nu pentru că aş considera că cineva poate fi stăpân pe sufletul meu de pisică rebelă. Să nu cumva să mă daţi de gol la Vienela! Abia şi-a revenit, biata de ea. Nu mai are cearcăne, nu mai e nervoasă. Trăieşte cu convingerea că s-a odihnit în vacanta de vis, fără să realizeze că adevarul este cu totul altul: când pisica e acasă, nu joacă bloggerul pe masă!

Da, aceste câteva cuvinte cuprind întreg adevărul. Vacanţă? Cine ar putea numi vacanţă câteva zile în care biata de ea a lăsat blogul de izbelişte Read More

Jurnal de femeie simplă 48 – Gloria şi anonimatul

Astăzi (4 septembrie 2014)… bifez o nouă zi în calendarul vieţii, o zi în care veştile prinse din zbor mă bulversează. Mă redescopăr sensibilă la problemele altora, căci au fost cândva şi ale mele, chiar dacă nu au avut aceeaşi intensitate şi nici acelaşi obiect.

Afară… parcă ar fi noiembrie de plumb.

În grădină… cred că vântul a rupt multe crengi. Întotdeauna cad întâi cele bătrâne şi cele fragede, nu? Read More

Jurnal de femeie simplă 47 – Concediu

Astăzi (28 august 2014)… este prima mea zi de concediu. Cât va dura nu ştiu, dacă voi intra măcar pentru a-mi verifica mailurile, iar nu ştiu. Cert este că (măcar) până luni am de gând să nu mai scriu nimic, să nu fac nimic. Mi-e dor de cărţi, mi-e dor să lenevesc citind, mi-e dor să mă las sedusă

Afară… mă aşteaptă viaţa. Mi-e dor să-mi fie cald, să-mi fie frig, să mă doară tălpile, să îmi ardă urechile, să-mi fie sete şi foame, să aud bârfe şi să mă pierd în mulţime… Read More

Jurnal de femeie simplă 46 – Confetti

Astăzi (20 august 2014)… m-am trezit târziu, cu un singur gând limpede în minte: fiecare dintre noi îşi alege drumul în viaţă şi fiecare îşi duce pe umeri povara, chiar şi când factori externi contribuie cu mai multă sau mai puţină forţă la îngreunarea bagajului. Există cărări pentru fiecare dintre noi. Trebuie doar să ne păstrăm bunul simţ şi luciditatea când ne intersectăm cu alţii, să nu râdem de sacul vecinului, să nu uităm că şi noi avem petice de tot felul. Read More