Skip to main content

Ghicitul în cafea, nescrisă poveste de dragoste

-Vei pleca într-o călătorie peste trei puncte. Văd aici un drum șerpuit. Să ai la tine, bine ascuns, un fir de busuioc, altfel nu îl vei întâlni pe bărbatul cu nas ascuțit și ochi verzi. Și să porți furou de mătase crem, că așa mi se arată în ceașca de cafea.

vola.ro

Lucica tresare perceptibil când își amintește de ultima pățanie. Tot furou purta pe sub hainele bune când animalul ăla a încercat să o batjocorească. Norocul ei că a fost mai iute și a pus mâna pe cheie înainte ca mârlanul să încuie ușa de la intrare. S-a întâmplat tocmai în ziua când nu a reușit să facă rost de cafea naturală, să îi ghicească tanti Jeni. Ăștia nu dau pe cartelă decât zahăr și ulei, așa că-i nevoită de multe ori să bea spălătura aia de zaț numită amestec sau nechezol. Normal că și ghicitul, în loc să fie imparțial, dă rateuri și arată numai porțiuni adevărate din viitor, probabil partea de zaț din cafeaua naturală.  Read More

Femeia din umbră

Femeia din umbră nu este alta decât Prizoniera de altădată

Se simţea prizonieră în propria vilă, prin care se învârtea toată ziua fără rost. Era tristă, avea sentimentul că era neîmplinită, că viaţa ei devenise un şir lung de zile plictisitoare. În acea perioadă a rămas însărcinată cu al doilea copil, pe care nici măcar nu îl dorea – un băiețel bucălat, cu obrajii văpaie și-un surâs de înger. Uneori închidea ochii și își imagina o altă viață, o viață activă, fără pic de răgaz, dar plină de iubire. Era o trecere bruscă din Valea Plângerii spre Lunca Desfătărilor. Atunci parcă se scutura de rugina depusă pe trupul încă tânăr și pe sufletul moleșit de căldura unei existențe din care provocările lipseau. Femeia din umbră pășea spre soare, ieșea din tunel și se avânta, plină de curaj, în tumultul de nestăvilit ce se zărea dincolo de ferestrele sale.  Read More

De trei ori câte trei – femeie

Femeia-femeie ştie că fiecare nouă zi aduce provocări cu care trebuie să lupte. A citit despre ele prin cărţi, în ultimul timp le-a văzut amintite în citate pe facebook, dar mai ales le-a simţit pe pielea ei clipă de clipă, din momentul când a devenit femeie-mamă. Atunci a început cu adevărat greul. A învăţat ce înseamnă responsabilităţile şi a pornit lupta cu provocările vieţii. S-a căutat pe sine în ochi inocenţi de copil, a îmbrăţişat fericită parfumul dragostei, a împărţit cunoştinţele sale cu puiul de om, a acumulat noi şi noi cunoştinţe. Nu a dansat decât o vară. Cu toate astea, de când a devenit femeie-soţie şi-a cântat iubirea în multe alte veri, cu senzualitate, cu sensibilitate, cu dăruire. În tot acest timp s-a bucurat de norocul de a  se fi născut femeie. Read More

Timpul si eternitatea – Jurnal de femeie simpla 55

Nu poti omori timpul fara a insulta eternitatea, se zvoneste ca ar fi spus candva Henry David Thoreau. Vorbele sale sunt in acest moment citatul meu favorit, cel care m-ar putea motiva sa imi reordonez prioritatile, deoarece astazi (29 octombrie 2014)…, m-am trezit decisa sa nu mai irosesc nici macar un minut din viata.

Am invatat… ca este foarte greu sa lucrezi cu oamenii. Se cere sa ai diplomatie, o rabdare de fier, sa cunosti exact problemele cu care ei s-ar putea confrunta si sa poti gasi rapid rezolvari. Read More

Jurnal de femeie simplă 50 – Portocale roşii

Astăzi (17 septembrie 2014)… mi-am dat o temă de gândire. La final, va trebui să iau o decizie. O parte din mine strigă de pe acum DA, cealaltă îmi spune să rămân în pătrăţica mea, cuminte.

Afară… este întotdeauna mai bine decât în interiorul unde, printre presupuşi prieteni, te poţi trezi înjunghiat sau scuipat.

În grădina… descalţă-te înainte de a intra, pentru a simţi cum îţi vorbeşte pământul, cum creşte iarba, cum se târăsc viermii. Read More

Jurnal de femeie simplă 47 – Concediu

Astăzi (28 august 2014)… este prima mea zi de concediu. Cât va dura nu ştiu, dacă voi intra măcar pentru a-mi verifica mailurile, iar nu ştiu. Cert este că (măcar) până luni am de gând să nu mai scriu nimic, să nu fac nimic. Mi-e dor de cărţi, mi-e dor să lenevesc citind, mi-e dor să mă las sedusă

Afară… mă aşteaptă viaţa. Mi-e dor să-mi fie cald, să-mi fie frig, să mă doară tălpile, să îmi ardă urechile, să-mi fie sete şi foame, să aud bârfe şi să mă pierd în mulţime… Read More

Jurnal de femeie simplă 46 – Confetti

Astăzi (20 august 2014)… m-am trezit târziu, cu un singur gând limpede în minte: fiecare dintre noi îşi alege drumul în viaţă şi fiecare îşi duce pe umeri povara, chiar şi când factori externi contribuie cu mai multă sau mai puţină forţă la îngreunarea bagajului. Există cărări pentru fiecare dintre noi. Trebuie doar să ne păstrăm bunul simţ şi luciditatea când ne intersectăm cu alţii, să nu râdem de sacul vecinului, să nu uităm că şi noi avem petice de tot felul. Read More

Frânturi de viaţă

Încearcă să îşi amintească momente fierbinţi din viaţa de demult… Au fost multe, ştie sigur… Vede ochii lui învăpăiaţi, în nări parcă se întoarce mirosul sărat al brizei, simte cum nisipul plajei îi înţepa tălpile în acea zi. Îşi doreşte mai mult… Vrea să îşi aducă aminte ce simţea în timp ce el îi cuprindea umerii cu braţe bronzate. Nu simte nimic, nu îşi poate aminti. A trecut timpul nemilos peste ea, lăsând în urmă pustiu, acel pustiu pe care numai femeia ce a încheiat socotelile cu bărbaţii îl poate simţi. Marea parcă ar fi secat şi, odată cu ea, toate micile gesturi şi simţiri de altădată.

Trupul ei zvelt, de sirenă abia dată în pârg, funcţionase cândva ca un magnet pentru orice mascul viu. Mişunau în jurul ei, se întreceau în a-i face pe plac, treceau prin gheaţă şi foc pentru a-i intra în graţii. Îi ademenea cu cântecul susurat de gura înflorită a zambet, cu genele bătând chemări misterioase, cu şoldurile ce se unduiau precum apele atinse de zefir. Puţini o iubiseră cu adevărat, cu acea dragoste ce rupe bariere şi doboară munţi de cremene. Puţini trecuseră de înveliş, în căutarea acelui ceva profund, ce o împingea în ape tulburi. Cei mai mulţi îi iubiseră trupul mlădios şi promisiunile amăgitoare. Read More

Secrete (nu prea secrete) de femeie

Am atâtea lepşe restante, încât nu ştiu cum să procedez pentru a mulţumi pe toată lumea. Probabil ar trebui să iau pauză câteva zile şi să nu scriu nimic  altceva decât răspunsuri la întrebările venite din blogosferă. Sau să le combin, să rezolv mai multe odată, dar am văzut că nu prea au succes în acest fel. Voi incepe prin a trada cateva secrete (nu prea secrete) de femeie.

Inspirat de la Rudolph, întreba Vladimir într-o zi ce ascund eu în geantă, asta după ce amândoi au etalat pe blogurile proprii toate comorile pe care le ascund ei în rucsac sau în servieta diplomat. Mă gândesc să încerc şi eu, dar am două probleme: nu prea ies din casă în ultimul timp şi nu am prea multe genţi încăpătoare.  Read More

O poveste de dragoste

Croitoreasa care îi personaliza hainele cumpărate, care îi mai făcea câte o rochiţă sau un sacou, o chemase la o nouă probă, pentru fustiţa gri la care lucra de zor, încercând să o termine până a doua zi. Spera să iasă bine, să poata face impresie bună la interviul pentru care se pregătea de câteva zile.

Dar nu s-a aşteptat ca şleampăta croitoreasă, despre care credea că va muri fată bătrână, pentru că nu o văzuse niciodată decât singură, să îşi găsească un asemenea bărbat. Când l-a văzut ieşind din baie, înfăşurat doar cu acel prosop alb, când l-a văzut bronzat, cu apa şiroind din părul negru şi ondulat, Cătălina a simţit că i se taie respiraţia. Ştia că trebuie să se prefacă, să nu dea importanţă, să stea de vorbă în continuare cu domnişoara Lavinia, croitoreasa, dar nu îşi putea desprinde privirea de pe acel trup ciocolatiu, atât de armonios construit, de la acei ochi pătrunzători, care au fixat-o doar o clipă. Din acel moment a ştiut sigur că îl doreşte, că vrea să îl aibă pentru ea, că va face orice pentru a-l cuceri. Read More