Skip to main content

Jurnal de femeie simplă (pagina 111)

Astăzi (16 noiembrie 2017)… mă simt la fel de obosită fizic ca în oricare altă zi din ultimele două săptămâni, însă gândul la sutele de lire pe care le-am adunat în cont alungă imediat febra musculară și îmi dă puterea de a mă ridica din pat pentru a pleca, iar și iar, la serviciu. Casa mea arată, mai mult ca oricând, de parcă prin ea a trecut uraganul Ophelia. Cui îi pasă, dacă biroul e plin cu dulciuri, câinele doarme alături cu burta în sus, iar eu scriu în jurnalul de femeie simplă (astăzi pagina 111)?

Mă gândesc… la faptul că mi-aș putea deschide un blog pe care să scriu doar texte despre porțile visului și despre tot ceea ce se ascunde dincolo de visare. Probabil ar avea succes, însă… de unde atâta timp și energie?

Sper… să găsesc undeva putere măcar pentru blogul în limba engleză pe care l-am deschis zilele trecute. Deocamdată e gol, dar e al meu și deja îl iubesc.

Read More

Jurnal de femeie simplă (pagina 106)

Astăzi (6 mai 2017)… mă uit cu drag la brățara abia cumpărată. Oare pe unde o voi plimba? Cu drag mă uit și spre cărțile care așteaptă să fie citite. Când le va veni rândul? În teorie aș avea timp să termin una chiar acum, în timp ce sorb dintr-o cafea pe jumătate leșinată. Practic, prefer să scriu pe blog. Am descoperit că mă amuză grozav recitirea paginilor de jurnal din anii trecuți.

Mă gândesc… că lenea de a mă aranja singură m-a costat 50 de lei ieri – ojă semipermanentă, manichiură french, bla bla. Ei bine, din cauza unei cliente care a întârziat, s-a decalat programul și domnișoara manichiuristă a fost nevoită să se grăbească, mai ales că astăzi merge la o nuntă. Rezultatul este catastrofal: unghiile mele arată de parcă au fost mânjite cu ojă de un copil plictisit.

Sper… să ducem planul până la capăt data viitoare când ne decidem să plecăm la munte. Acum câteva zile, pe la 4 dimineața, Read More

Jurnal de femeie simplă, cu prieteni buni

Sper… să nu mă tratați ca pe o lăudăroasă dacă vă spun că astăzi (19 ianuarie 2017)… m-am trezit, am ridicat ochii spre soare, am îndreptat umerii, am recitit articolul despre Nono și am zâmbit. Așa se întâmplă când soțul meu colindă prin blogosferă…, apoi îmi spune că i-a plăcut mult un anumit text scris de mine. Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… ar fi să povestesc lumii despre omulețul verde, un tip care locuiește la noi în casă… de o jumătate de an, timp în care… Dar mai bine tac. E prea devreme pentru a divulga secrete.

Mă gândesc… și la pisicile mele…, care nu au mai scris pe blog de o viață și care ar avea atât de multe de povestit. Doar câinele meu… își face timp, măcar din când în când, să scoată la lumină chestii vechi și să le posteze pe fb pentru prieteni noi. Prieteni care îmi umplu sufletul de bucurie. Read More

Cine zice, ăla este!

Astăzi (22 septembrie 2016)… vreau să scriu cateva articole, să fac ordine în apartament, să îl plimb pe Bruno, să merg până la supermarket, să prepar ceva de mâncare, să termin de citit cartea începută, să bag niște rufe la spălat, să le împăturesc pe cele uscate, să… să facă cineva ziua mai lungă.

Mă gândesc… la faptul că undeva în lume, chiar în acest moment, cineva fumează și scrie pe blog despre verzi și uscate.

Sper…, probabil pentru că speranța moare ultima.

În casă… e cald. Atât de cald încât port șosete flaușate, blugi, tricou, bluză de trening și, dacă nu mi-ar fi teamă că râdeți de mine, m-aș înveli cu o pătură.

Pisicile mele… fac tot ce le stă în putere pentru a-mi atrage atenția: Ursula îmi dă deșteptarea mușcându-mă de obraz, Vrăbiuța miorlăie învăluită în călduri neînțelese, Pufina îmi încălzește picioarele degerate, iar Miți trece ca o furtună printre suratele ei, lovindu-le preventiv, pentru a se asigura că nu mă vor mai deranja.

Read More

Emoția efortului creativ

Câinele meu… are alergie la câinii cu două picioare. Câțiva adolescenți s-au gândit că ar fi amuzant să îmi sperie pisicile… care trăgeau aer curat în piept. De unde să știe, bieții, că în spatele unor mici feline se ascunde ditamai dulăul dornic să se înfrupte din carne fragedă de adolescenți? Norocul lor că îi despărțea plasa de la geam… Am râs cu poftă aseară, dar nu mă pot abține să nu mă gândesc… la cât de răi sunt unii copii, la cât de mult mi-ar plăcea să îi tăvălesc prin miere pe părinții lor, apoi să îi plimb prin câmpul plin de flori și albinuțe, îmbrăcați numai în lenjerie intimă de lux (vedeți cât sunt de mărinimoasă?).

Astăzi (1 septembrie 2016)… reînvăț să mă bucur de toamnă. Am făcut ordine prin sertare și am găsit ghindele adunate în urmă cu un an. Nu sunt delăsătoare, ci doar uitucă și aglomerată. Le-am adus în casă… cu gândul să fac ceva drăguț, dar treburi mai importante s-au tot bulucit în viața mea, răpindu-mi timp și energie. Sper… să pot termina măcar veioza cu diapozitive în weekend-ul care vine.

Read More

O caldă nebunie

Sper… Am multe speranțe. Atât de multe încât aș mai avea nevoie de vreo 3000 de ani. Din fiecare moment drăguț al vieții mi-am făcut petic bun de lipit în caleidoscop și cred că imaginea finală este imaginea fericirii simple, acea fericire de care nu ești conștient decât dacă ai ghinionul să o pierzi. Să stau în casă…, departe de frământările și răutățile lumii, cu picioarele învelite în păturica pufoasă, cu o carte în mână, cu farfuria de dulciuri alături, ascultând sunetele familiare: clicurile tot mai rapide, cu cât lupta din jocurile copilului se întețește, respirația calmă a bărbatului de lângă mine, torsul pisicuțelor și sforăitul zgomotos al câinelui. Cam așa mă gândesc… că arată fericirea. Astăzi (18 august 2016)… fericirea e la fel de simplă, chiar dacă are alte culori și alte sunete.

Miroase a cadouri, a inimă bună, a bucurii neașteptate. Pisicile mele… aleargă după mingiuțele abia primite și își mârâie suratele atunci când pun dinții pe marele premiu, șoricelul albastru. Câinele meu… urmărește mingea galbenă ascunsă într-un plic din care iese codița falsă a unei pisici. În pauze, când se odihnește, încearcă să fure șoricelul. E o nebunie caldă ce îmi umple sufletul. Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… poate fi început chiar de la finele acestei săptămâni, dacă nu bate la ușă neprevăzutul. Prin Ploieşti… au ajuns cu bine diapozitivele la care am visat cândva. Voi face din ele un abajur (sper) drăguț. Nu am destule cuvinte pentru a mulțumi pentru toate darurile celei care, prin blogosferă…, își spune vax-albina.

pisica neagra

pisica prinde soareci

Read More

Jurnal de femeie simplă (80)

Astăzi (17 august 2015)… mă frământă o dilemă existenţială. Obsedată de gândul că sunt prea slabă pentru a putea stăpâni un câine cum e Bruno, în ultimul timp am mâncat de parcă venea sfârşitul lumii. Rezultatul? Rochia cu care plănuiam să mă îmbrac la nunta prietenilor noştri stă fix pe mine. Mă întreb dacă să intru la cură de slăbire în aceste ultime zile sau să îmi aleg altă rochie. Desigur, este o întrebare la care ştiu deja răspunsul, undeva în adâncul sufletului meu. Îmi place atât de mult rochia, încât nici o cură nu mi se va părea greu de ţinut. Problema este că deja mi s-a făcut foame. 🙂

Read More

Legende şi obsesii

Astăzi (5 august 2015)… presimt că va ieşi scandal în casa noastră. S-a râs şi s-a glumit când Bruno mi-a ros papucii, sandalele, balerinii şi ghetele, dar nu ştiu pe unde vom scoate cămaşa când se va întoarce băiatul meu şi va vedea că una dintre perechile lui de adidaşi e făcută praf de colţii câinelui. Pentru o mai bună înţelegere a ceea ce va urma, menţionez că o veche legendă spune: este obsedat de lucrurile lui şi nu permite nimănui să le atingă.

Mă gândesc… (mă întreb) câte oraşe se mai pot lăuda cu aşa ceva: “Ştiaţi că Orşova, un orăşel cu doar 9692 locuitori în anul 2011 (conform wikipedia), are pe facebook cel puţin 11 grupuri care adună sub aceeaşi umbrelă orşoveni din toate colţurile lumii?
Unul dintre aceste grupuri are deja 6259 membri, semn că aproape toţi orşovenii, de la cel cu ţâţa-n gură pân’ la cel cu barba sură, au cont de fb. De invidiat, nu? 😀 ”

Read More

Banii trec pe locul doi dacă…

Astăzi (23 iulie 2015)… se scrie fila cu numărul 78 din jurnalul de femeie simplă. Am aşteptat întreaga zi să se scrie singură, în timp ce mă ascundeam de căldura în spatele unei draperii bleu. Am plecat de acasă în toiul caniculei, crezând că fila se blochează în prezenţa mea. M-am întors acasă mai mult moartă decât vie. Fila cu numărul 78 era tot goală, albă ca spuma laptelui. Mi-am suflecat mânecile, mi-am şters transpiraţia de pe frunte şi m-am apucat să tastez ceea ce urmează. 😀 M-am oprit obosită după nici 100 de cuvinte. Continuarea în 24 iulie… :)))

Read More

Jurnal de femeie simplă 77 – Block direct

Astăzi (15 iulie)… am un program foarte încărcat, dar deloc obositor (sper). Prima parte a zilei o voi petrece cu mama pe afară, la plimbare, iar în a doua parte voi mima că sunt gospodină.

Mă gândesc… şi râd la amintirea zilei de ieri. Dacă vreţi să aflaţi unde am fost invitată, clic aici pentru a citi despre o nouă prietenie pe facebook.

Sper… să nu mai întâlnesc bărbaţi plictisitori, care să nu fie în stare să lege două vorbe. Read More