Skip to main content

Rămâne în familie

Multe tâmpenii am făcut în copilărie, parcă prea multe pentru o fetiţă. De unele îmi amintesc cu plăcere, de altele încă mă mai ruşinez. Dar oricât m-am zbătut, nu am reuşit totuşi să îl întrec pe vărul meu, care le-a scos câteva fire de păr alb părinţilor mei. Avea 14 ani când s-a mutat la noi. Vârsta la care băieţii încep să aibă idei…

Nu îl puteau convinge să se tundă, cu toate că avea mereu reclamaţii din partea profesorilor. Prefera să aibă mereu nota scăzută la purtare, decât să renunţe la hălăciuga de păr pe care o dădea cu tot felul de “geluri”- apă cu zahăr, bere sau albuş de ou. Îi plăcea să picteze şi îşi lipise toate lucrările în camera lui, pe pereţi, deşi tata îi pregătise mape în care să le ţină. Nu mai era loc nici să pui o poză de 9/13. Cânta la muzicuţă la cele mai nepotrivite ore, de obicei dimineaţa devreme şi seara târziu, Read More

Viitor erou intr-un viitor razboi

De la ce a pornit discuţia nu îmi aduc aminte, ştiu doar că a durat în jur de trei ore, timp în care eu şi soţul meu ne-am tot contrazis aducând argumente şi contraargumente. Poate doriti si voi sa aflati cum poti deveni viitor erou intr-un viitor razboi.

Eu susţineam (şi susţin) că este normal ca în caz de război să îmi apăr ţara, să lupt într-un fel sau altul pentru libertatea mea, a familiei mele, a tot ceea ce reprezintă viaţa mea. Nu ma simt erou spunand aceste cuvinte si sper sa nu avem un viitor razboi.

Soţul meu are o părere diametral opusă, pentru el viaţa este viaţa în orice condiţii, iar persoana lui este mai importantă decât libertatea ţării. I se pare normal să încerce să scape, el şi familia lui, chiar dacă asta presupune să ne ascundem, să plecăm pe alte meleaguri, fără să ne uităm în urmă, fara teama ca nu vom ajunge viitori eroi intr-un viitor razboi. Read More