Skip to main content

Cu câinele la pas în lesă

Update: Câinele meu, ajuns la vârsta de doi ani și două luni (astăzi, 28 februarie 2017), dă dovadă de maturitate. A învățat să meargă la pas în lesă, după cum puteți vedea în videoclipul de mai jos. Cum l-am învățat? Cu recompense oferite ori de câte ori rămânea lângă mine și mergea frumos, la pas.

Viaţă de câine. Viaţa cu Bruno. Se împletesc fire invizibile până când nu mai ştiu exact cine are viaţă de câine şi cine crede că e uşoară viaţa cu Bruno. Unul dintre lucrurile pe care mi le-am dorit cu ardoare a fost să îmi pot plimba câinele la pas în lesă fără să fie nevoie de ţipete, ameninţări, nervi, mârâituri, smucituri, nervi, nervi, nervi… Cu cât mă străduiam mai tare, cu atât îmi ieşea mai prost. Pe muchia palmei stângi se văd urmele bătătorite lăsate de lesa cu care Bruno îmi “sugruma” carnea când trăgea să se elibereze sau să îmi îndrepte paşii încotro dorea măria-sa. E câinele meu bătut în cap sau greşesc undeva? mă întrebam cu disperare în glas, ori de câte ori începea să se smucească în lesă. Read More