Skip to main content

Din nou la școală

Din nou la școală. Temă pentru o primă compunere, la început de an școlar.

Școala este locul unde elevii au posibilitatea de a învăța lucruri noi, de a înțelege mai multe despre ei, despre natură și despre viață. Este locul unde se nasc prietenii frumoase între copii. Se poate spune că școala este o a doua casă pentru fiecare elev, deoarece acolo petrec aceștia câteva ore pe zi, câteva zile pe săptămână, câteva luni pe an.

Începutul de an școlar aduce întotdeauna bucurie în sufletele elevilor. Dorul de colegi și de profesori îi cheamă din nou la școală. Revederea este emoționantă. Copiii se îmbrățisează, își povestesc aventurile din vacanță, își arată semnele de bună purtare, își promit că vor face mai multe eforturi pentru a învăța bine.

Din nou la școală. Călcând pe frunzele uscate și ocolind castanele ruginii, cu ghiozdanele agățate pe umeri, elevii se îndreptă către locul unde, pentru încă un an, vor alcătui propoziții despre toamnă, vor scrie compuneri fel de fel, vor socoti, vor cânta, vor învăța despre viață, vor râde și poate, uneori, vor plânge.  Read More

Dialog cu un piţigoi venit la geam

Cenuşiul trist al cerului mă îndemna să lenevesc în pat. Nu aveam nici un plan pentru această duminică de martie. Stăteam cu ochii închişi, bucurându-mă de căldura casei. Un ciocănit discret m-a făcut să privesc spre geam. În prima clipă nu am văzut nimic. M-am ridicat din pat şi atunci i-am zărit ochişorii ca două mărgele negre, penele frumos colorate în gri-bleu şi puful galben de pe burtă. Am deschis fereastra, i-am oferit o felie de şuncă (ştiaţi că piţigoii adoră şunca?), l-am urmărit cum ciugulea grăbit. Un dialog straniu s-a înfiripat între noi: Read More

Două vrăbiuţe şi o pisică

S-a trezit într-o frumoasă dimineaţă de primăvară. Soarele strălucea cald, cuibul era moale şi pufos, iar lângă oul din care ieşise putea vedea un alt ou, din care se auzea un ciocănit slab. Vrăbiuţa mamă nu era acasă când a venit pe lume prima vrăbiuţă. La scurt timp a apărut şi surioara ei, puţin mai timidă, dar foarte frumoasă. Acum, în cuib erau două vrăbiuţe care ciripeau subţirel, chemându-şi părinţii.

Vrabia şi vrăbioiul, plecaţi în căutarea hranei, nu puteau auzi chemarea puilor. Dar i-a auzit o pisicuţă şi s-a grăbit să vină mai aproape de cuib. Cele două vrăbiuţe şi-au dat târziu seama de pericol. Read More

Ce se întâmplă primăvara

Zăpada se topise de câteva zile, atunci când soarele îndrăznise să își scoată razele printre norii cenușii ce acoperiseră cerul întreaga iarnă. În oraș nu puteau fi observate mari schimbări. Oamenii treceau grăbiți pe străzi, în drumul lor spre casă, bucuroși că scăpaseră de nămeții plini de praf de pe marginea trotuarelor.
Doar prin piețe, bătrâne obosite își vindeau ghioceii culeși dis-de-dimineață.

Fetița și-a întrebat părinții ce se întâmplă când vine primăvara, despre transformările ce au loc în natură la schimbarea anotimpurilor. Tatăl i-a promis că o va duce la pădure, să vadă cu ochii ei ce se întâmplă primăvara. Read More

Propoziții cu fulgere

Îmi place să le fiu oamenilor de folos, îmi place să ajut copiii atunci când nu se descurcă singuri, așa că astăzi voi așterne pe blog câteva propoziții cu fulgere, după cum a sunat căutarea de zilele trecute.

”Fulgere și tunete”, spunea bătrânul atunci când se enerva.

Două fulgere au brăzdat cerul în acea seară de iunie.

Bunica spune că trebuie să te ferești de fulgere.

Câte fulgere pot lumina cerul în timpul unei ploi?

Loviți de fulgere, copacii arși se prăbusesc pe pământ?

Băiatul știe despre fulgere că sunt scântei electrice ce apar când se ciocnesc doi nori.

Îi ieșeau fulgere din ochi din cauza supărării.

De va fi să fulgere, sigur cățelul se va speria.

Cum să îți fulgere prin minte un asemenea gând?

Atletul părea să aibă iuțeala unor fulgere.

În mitologia greacă, Zeus era stăpân peste fulgere.

Ca niște fulgere nimicitoare veneau veștile rele.

Și o scurtă compunere despre fulgere:

Fulgere

Trăiseră câteva ore fericiți, acoperind cerul senin și lăsându-se în bătaia vântului de toamnă. Crezuseră că vor rămâne veșnic prieteni. Doar norii mai bătrâni, cenușii, zâmbeau pe ascuns. Știau că va veni o clipă când prietenia dintre cei doi norișori pufoși se va termina. Chiar așa s-a întâmplat. În clipa în care vântul i-a adus prea aproape, norișorii s-au ciocnit cu zgomot, nervoși, loviți în orgoliu, dornici de răzbunare.

Din unirea lor de o clipă s-au născut imediat trei fulgere luminoase, ce brăzdau văzduhul de sus și până jos. Se grăbeau să atingă pământul, să își oprească alunecarea ce îi amețea. Cu cât coborau mai mult, cu atât trunchiul li se ramifica în mai multe părți, de parcă ar fi primit noi și noi brațe, tot mai subțiri și mai finuțe, dar la fel de periculoase pentru oameni, animale și copaci.

Primul fulger a atins un stejar bătrân. S-a auzit un pârâit scurt și stejarul s-a crăpat pe din două. În cădere, a scos un vaiet prelung, de jale. Al doilea fulger a ajuns pe un câmp. S-a oprit pe greabănul unui cal ce paștea liniștit și l-a trântit la pământ, amețindu-l. Calul a nechezat puternic, a dat de câteva ori din picioare, apoi s-a ridicat, cu pielea arsă în locul unde fusese atins. Al treilea fulger, cel mai mic și mai blând, a ales să se oprească în vârful unui bloc înalt. S-a scurs prin paratrăsnet și a murit rapid, după ce a strigat puternic spre părinții lui, norișorii pufoși, ca pentru a-și lua adio.

fulgere

Așa își imagina băiețelul că se întâmplă atunci când cerul se luminează din cauza fulgerelor.

 

 

Prietenia

Prietenul este acea persoană care te înțelege, te sfătuiește de bine și îți rămâne aproape la bine și la greu. Prietenul este acea persoană în care ai încredere deplină, căreia i te destăinui fără teamă și fără rușine și care îți dă sfaturi serioase. Niciodată un prieten adevărat nu te va linguși atunci când de fapt ai nevoie să fii scuturat, niciodată un prieten adevărat nu îți va întoarce spatele atunci când îi soliciți ajutorul.

Prietenia este acea legătură afectivă care se formează între persoane, acel sentiment unic, sentiment ce a dat naștere atâtor povești frumoase și a transformat omul simplu în erou. Viața nu ar fi completă fără prieteni, ar fi săracă în trăiri și experiențe. De la prieteni învățăm, cu prietenii împărțim bune și rele. După familie, prietenii sunt cele mai importante persoane din viața noastră. Prietenul nu ne minte și nu ne lasă la greu, prietenul ne respectă pe noi și respectă deciziile pe care le luăm.

Prietenia nu este ceva material, care să poată fi pipăit, ci este un sentiment intens, care face ca sufletele prietene să se apropie, să se simtă și să se iubească. Cu prietenul împarți bunuri materiale, împarți gânduri, împarți sentimente, preocupări, idealuri. Prietenul știe că nu există om perfect și nu îți reproșează neajunsurile. Prietenul te țină de mână atunci când simți că te scufunzi, când ești rătăcit, când ai nevoie de acea mână. Prietenul îți este suflet pereche.

Ce este prietenia? Este unul dintre cele mai frumoase sentimente umane.

Am scris această compunere cu gândul la elevii care au nevoie de inspirație pentru a da o definiție prieteniei.

Cel mai bun prieten ( compunere – română și engleză)

Pe Bogdan l-am cunoscut în prima zi de școală din viața mea. Rememorând acele amintiri, îmi dau seama că mi-a plăcut îndrăzneala lui, faptul că nu era nici timid, nici speriat de școală, colegi sau doamna învățătoare. Vorbea cu toată lumea, povestea despre aventurile avute în vacanța de vară dintre sfârșitul grădiniței și începutul școlii, ne arăta pozele făcute, de parcă ne-am fi cunoscut dintotdeauna.

Îl urmăream cu interes, mă uitam la ochii lui mari, albaștri, plini de sinceritate și îi răspundeam vesel, încercând să îi atrag atenția asupra mea.

A doua zi eram deja cei mai buni prieteni din lume Read More

Rămas bun, doamnă învățătoare

Ne-ați călăuzit primii pași prin noua viață, cea de școlar. Eram speriați, eram timizi și nu ne găseam locul în acea lume a bastonașelor, a primelor litere și cifre. Cu răbdare, căldură și pricepere ne-ați îndrumat pe calea școlii, drum care la început ni s-a părut anevoios. În timp, ne-ați învățat că panta cunoașterii nu este abruptă, că urcând pas cu pas nimic nu pare greu.

Ne-ați fost ca o mamă, o a doua mamă și chiar așa v-am și iubit, chiar așa v-am respectat. Îmi amintesc de ziua în care mama a venit la școală să vă întrebe ce este de făcut pentru ca eu să îmi modific scrisul, să fac literele mai rotunde, mai mari, mai ordonate. Ați zâmbit cald, Read More

Vine primăvara

Mă trezesc speriată de un zgomot asurzitor. Sunt amorţită de frigul pe care l-am îndurat până acum, dar mă chinui să deschid un ochi, să înţeleg ce se întâmplă. Dintr-un ţurţure stingher picură des stropi de apă limpede. Nu văd prea bine din cauza miopiei, dar simt miresme noi cum împânzesc aerul proaspăt şi ştiu că seva nucului urcă încet, dar sigur, la fel cum ştiu că viaţa mea este o cursă contracronometru. Îmi spăl ochişorii cu o bobiţă de rouă şi îmi recit în gând versuri pe care mi le-au transmis strămoşii mei, versuri poate uitate astăzi, din Rapsodiile de primăvară ale lui Topârceanu.

libris.ro

Privesc uimită în jurul meu. Văd cum ghioceii şi-au descheiat hăinuţa albă, încălziţi de soarele ce îi mângâie timid. Read More